ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 117/2012

Asupra cererii de contestație în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 16 iunie 2011, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția penală, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul D.C. împotriva sentinței penale nr. 360/PI din 25 iunie 2007. În motivarea demersului său, contestatorul, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 386 și urm. C. proc. pen. a arătat faptul că prin sentința penală mai sus-menționată (sentință rămasă definitivă prin neexercitarea căilor de atac) a fost condamnat de Tribunalul Timiș pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cauza a fost judecată în lipsă sa la termenul din data de 25 iunie 2007 și, că atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul soluționării cauzei pe fond, i-a fost încălcat dreptul la apărare, că de asemenea, același lucru întâmplându-se, și cu prilejul soluționării cererii sale de revizuire.

Prin sentința penală nr. 340 din 24 august 2011, Tribunalul Timiș, secția penală a declinat competența de soluționarea a cererii având ca obiect contestație în anulare, formulată de contestatorul D.C. în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că sunt supuse contestației în anulare hotărârile penale definitive pronunțate de instanțele de recurs și, în mod excepțional, ultima hotărâre definitivă în cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. Deși hotărârea atacată de contestator, pronunțată de Tribunalul Timiș este o hotărâre definitivă, aceasta nu îndeplinește cealaltă condiție cerută de textul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. pentru a atrage competența de soluționare a acestei instanțe, întrucât nu este pronunțată de Tribunalul Timiș în recurs și, de asemenea, nu vizează cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc.

pen. S-a apreciat că, raportat la obiectul judecății, inculpatul fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2)-(5) C. pen., competența de soluționare a recursului împotriva sentinței penale nr. 360/PI din 25 iunie 2007 a Tribunalului Timiș aparținea potrivit art. 29 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de contestație în anulare este inadmisibilă. Art. 386 C. proc. pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, iar art. 389 C. proc. pen. arată că cererile de contestație în anulare pentru cazurile prevăzute de art. 386 alin. (1) lit. a)-c) și e) sunt de competența instanței de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.

Analizând actele din dosar Înalta Curte constată că numitul D.C. a formulat cerere de contestație în anulare împotriva unei sentințe penale rămasă definitivă prin neexercitarea căilor de atac prevăzute de lege și nu împotriva unei decizii definitive pronunțată de o instanță de recurs, cum prevede textul de lege mai sus-arătat. Așa fiind, cererea de contestație în anulare formulată de contestator, va fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul D.C. împotriva sentinței penale nr. 360/PI din 25 iunie 2007 a Tribunalului Timiș, secția penală pronunțată în dosarul nr. 6317/30/2006. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2012.