Dzyruk împotriva Poloniei

Reclamantul s-a născut în 1963 și este în prezent reținut în închisoarea Hrubieszów, Polonia. La 21 septembrie 1999, reclamantul a fost condamnat pentru o infracțiune de conducere de către Consiliul pentru infracțiuni administrative la Curtea de districtul Włodawa (Kolegium d.s. wykroczeń). El a apelat. La 29 noiembrie 1999, Curtea de district Włodawa (Sād Rejonowy) și-a respins apelul. La 9 martie 2001, reclamantul a fost arestat de către poliție. La 12 martie 2001, Curtea de district Włodawa (Sād Rejonowy) a ordonat ca reclamantul să fie retras în custodie având în vedere existența unei suspiciuni rezonabile că a comis mai multe infracțiuni de fraudă. Pe 3 decembrie 2001, Curtea de district Włodawa a prelungit detenția reclamantului, considerând că este foarte probabil că a comis infracțiunile cu care a fost acuzat.

Curtea a constatat, de asemenea, că există riscul ca reclamantul să se ascundă sau să obstrugă procedurile.Decizia respectivă a fost susținută la recurs la 17 decembrie 2001. La 31 ianuarie 2002, reclamantul a fost acuzat de fraudă împotriva zece resortisanți olandezi, francezi și germani care i-au dat bani sub pretenții false, considerand că reclamantul a fost o femeie interesată să se întâlnească și să le viziteze. În corespondența cu victimele reclamantului utilizase o denumire falsă „Narcissus Flower” (Narcyza Kwiatek) și obținuse de la ei un total de 270 de marci germane și 1.600 de dolari americani. Reclamantul a depus o cerere de eliberare, dar la 11 februarie 2002, Curtea de district Włodawa a respins-o reiterarea motivelor inițiale de detenție.

Curtea și-a prelungit în continuare detenția, constatând că locul de reședință permanentă al reclamantului era departe de instanța de judecată și, dacă ar fi eliberat, ar obstrucționa procesul corect. În același timp, instanța a respins cererea reclamantului de a fi eliberată în cauțiune. 10. La 8 martie, 6 iunie și 30 iulie 2002, Curtea de district Włodawa a prelungit detenția reclamantului în reținere. Deciziile au repetat aceleași motive pentru detenția reclamantului: suspiciunile rezonabile împotriva lui, severitatea pedepsei anticipate și frica că ar putea să se ascundă sau să obstrucționeze procedura. 11. La 5 august 2002, Curtea de District Włodawa a pronunțat hotărâre. Reclamantul a fost condamnat ca fiind acuzat și condamnat la trei ani de închisoare și la o amendă.

12. La 14 august 2002, Curtea Regională Lublin a eliberat reclamantul pe cauțiune. Curtea a constatat că motivele inițiale pentru menținerea reclamantului în detenție nu mai existau deoarece reclamantul nu avea condamnare anterioară și avea un loc permanent de reședință. 14. La 15 iulie 2003, Curtea Regională Lublin a modificat parțial hotărârea. Se pare că hotărârea este finală. 15. Reclamantul susține că, în timpul detenției, corespondența sa, în special faptul că cu Curtea, a fost censurată de autoritățile. În martie 2001 procurorul districtual Włodawa a decis să obțină și să controleze corespondența din cutia poștală a reclamantului - aparent în timpul fazei de anchetă. La 4 aprilie 2001, Registrul a trimis o scrisoare reclamantului adresată cutiei sale de poștă.

Reclamantul a furnizat Registrul originalul acestei scrisori și s-a plâns că a fost censurat de autoritățile. Pe deasupra scrisorii Registrului se află o timbru: „Procurorul District Bogusław Lechocki” (Procurator Prokuratury Rejonowej Bogusław Lechocki), o notă scrisă manuală: „censoriată, 12 iunie 2001” (“Ocenzurowano, 12/2006/2001”) și o semnătură ilegibilă. 17. La 28 februarie 2002, Registrul a primit scrisoarea reclamantului din 14 februarie 2002. Plicul poartă o notă scrisă la mână: „Curtea de District Włodawa” (S.R. Włodawa). Plicul, care este adresat grefierului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, poartă semne de deschidere după ce a fost sigilat: partea dreaptă a acestuia a fost deschisă și apoi resegată cu un pachet alb de hârtie autoadezivă.

La 19 martie 2002, Registrul a primit scrisoarea reclamantului din 5 martie 2002. Pavelul, care este adresat grefierului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, are o notă scrisă la mână: „Tribunalul districtual Włodawa” (SR Włodawa). Plicul are semne de deschidere după ce a fost sigilat: partea dreaptă a acestuia a fost deschisă și apoi setată cu cinci pahare autoadezive albe. Acesta este marcat după 8 martie 2002 19. Codul de procedură penală din 1997, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 1998, definește detenția rezidențială ca una dintre așa-numitele „mesure preventive” (środki zapobiegawcze).

Celelalte măsuri sunt cauțiunea (poręczenie majātkowe), supravegherea poliției (dozór policyji), garanția unei persoane responsabile (poręczenie osoby godnej zaufania), garanția unei entități sociale (poręczenie społeczne), interzicerea temporară a acționării într-o anumită activitate (zawieszenie oskarżonego w określonej działalności) și interzicerea părăsirii țării (zakaz opuszczania kraju). art. 249 § 1 stabilește motivele generale de impunere a măsurilor preventive. Această dispoziție menționează: „Poate fi impuse măsuri preventive pentru a asigura buna desfășurare a procedurilor și, în mod excepțional, pentru a preveni, de asemenea, că un acuzat să comită o altă infracțiune gravă; acestea pot fi impuse numai dacă dovezile colectate demonstrează o probabilitate semnificativă că un acuzat a comis o infracțiune.” 20. art. 258 menționează motive de detenție pe cale penală.

Aceasta prevede, în măsura în care este relevantă: „1.

Se poate impune detenția în reținere în cazul în care: (1) există un risc rezonabil ca un acuzat să se ascundă sau să se ascundă, în special în cazul în care identitatea sa nu poate fi stabilită sau atunci când nu are locuință permanentă [în Polonia]; (2) există o teamă justificată că un acuzat va încerca să induce [testiți sau co-acuzați] să dea mărturie falsă sau să obstrugă calea corectă a procedurii prin alte mijloace ilegale; 2. În cazul în care un acuzat a fost acuzat de o infracțiune gravă sau de o infracțiune pentru comisie a căror condamnare ar putea fi responsabilă cu o condamnare maximă legală de cel puțin 8 ani de închisoare, sau în cazul în care o instanță de primă instanță l-a condamnat la cel puțin 3 ani de închisoare, nevoia de a continua deținerea pentru a asigura buna desfășurare a procedurii poate fi bazată pe probabilitatea ca o penalitate severă să fie impusă.” 21. Codul stabilește marja de discreție în ceea ce privește continuarea unei măsuri preventive specifice.

art. 257 afirmă, în măsura în care este cazul: „1. Detenția împotriva reziduurilor nu se impune dacă o altă măsură preventivă este suficientă.” art. 259, în partea sa relevantă, spune: „1. În cazul în care nu există motive speciale în contrast, se ridică detenția la înaintare, în special în cazul în care privarea unui acuzat de libertate ar fi: (1) să-și pună în pericol viața sau sănătatea; sau (2) să implice consecințe excesiv de dure pentru acuzatul sau familia sa.” Codul de 1997 stabilește nu numai termenele maxime legale pentru înaintare la înaintare, ci, de asemenea, la art. 252 § 2, prevede că instanța relevantă – în termenele respective – trebuie să stabilească în fiecare decizie de detenție termenul exact pentru care se va continua înaintarea.

22. art. 263 stabilește termenele de detenție. În versiunea aplicabilă până la 20 iulie 2000 a prevăzut: „1. Imposarea detenției în cursul unei anchete, instanța își stabilește termenul pentru o perioadă de maximum 3 luni. întreagă nu poate depăși 12 luni. Întreaga perioadă de detenție la închidere până la data la care se impune prima condamnare în primă instanță nu poate depăși 2 ani.

Numai Curtea Supremă poate, la cererea inițiată de instanța în care se întâmpină cazul sau, la faza anchetei, la cererea depusă de Procurorul General, să prelungească deținerea pentru o perioadă stabilită suplimentară depășește perioadele menționate la alineatele (2) și (3), atunci când este necesar în legătură cu șederea procedurii, o observație psihiatică prelungită a acuzatului, o prelungire a unui raport de experți, atunci când trebuie obținute dovezi într-un caz deosebit de complex sau din străinătate, atunci când acuzatul a prelungit în mod deliberat procedurile, precum și din cauza altor obstacole semnificative care nu au putut fi depășite.” La 20 iulie 2000, alineatul (4) a fost modificat și, de atunci, competența de a prelungi deține deținerea deținute dincolo de termenele prevăzute la alineatele (2) și (3) a fost conferită în instanța instanței de recurs în cadrul căre a cărui jurisdicție a fost comisă.

23. Regulile privind mijloacele de control al corespondenței persoanelor implicate în proceduri penale sunt stabilite în Codul de executie a sentințelor penale (Kodeks karny wykonawczy) („Codul 1997”) care a intrat în vigoare la 1 septembrie 1998. 24. Partea relevantă a articolului 103 § 1 din Codul prevede următoarele: „Convictele (...) au dreptul de a depune plângeri cu instituțiile stabilite prin tratatele internaționale ratificate de Republica Polonia cu privire la protecția drepturilor omului. Correspondența în aceste cazuri (...) este trimisă destinatarului fără întârziere și nu este censurată”. 25. art. 214 § 1 se citește după cum urmează: „Dacă nu sunt prevăzute excepții în prezentul capitol, un deținut dispune de cel puțin aceleași drepturi pe care le garantează persoanei condamnate care îndeplinesc o condamnare pedepsită în cadrul regimului obișnuit într-o închisoare închisă.

Nu se aplică nici o restricție, cu excepția celor care sunt necesare pentru a asigura conduita corectă a procedurilor penale, pentru a menține ordinea și securitatea într-un centru de încarcerare și pentru a preveni demoralizarea deținuților.” 26. art. 217 § 1 se citește, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „(...) corespondența deținutului este censurată de [autoritatea la care rămâne], cu excepția cazului în care autoritatea decide altfel.” art. 242 § 5 se citește după cum urmează: „Prohibiția cenziunii înseamnă, de asemenea, interzicerea de a se familiariza cu conținutul scrisorii.” 27. La 1 septembrie 1998, regulamentul de detenție privind remanda (Rozporzādzenie Ministra Sprawiedliwości w sprawie regulaminu wykonywania tymczasowego aresztowania) a intrat în vigoare.

§ 36 din regulamentul prevede: „Corespondența deținutului, inclusiv corespondența cu instituțiile internaționale pentru protecția drepturilor omului, care acționează pe baza acordurilor internaționale ratificate de Republica Polonia, cu Ombudsmanul și instituțiile publice și locale de guvernare, este trimisă prin intermediul intermediarului organului la care rămâne.” 28. art. 218 din Codul se referă la confiscarea corespondenței prin decizia autorităților de urmărire penală, care prevede următoarele: „1. Oficiile, instituțiile și entitățile care operează în câmpurile post și de telecomunicații, casele vamale și instituțiile și companiile de transport, sunt obligate să se predea instanței sau procurorului, la cerere inclusă în ordinea lor, orice corespondență sau transmitere semnificativă la procedura în curs.

Numai instanța și procurorul au dreptul să le deschidă sau să își ordone deschiderea. Correspondența și transmiterile nerelevante la procedura penală ar trebui să fie returnate la birourile, instituțiile sau companiile corespunzătoare, astfel cum se prevede în § 1, fără întârziere.”

4. The applicant was born in 1963 and he is presently detained in Hrubieszów Prison, Poland.