CtEDO 13.01.2009 Auto

CASE OF LOS v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
13.01.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 5 - Right to liberty and security
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF LOS v. POLAND (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A ÇO POLONIEI (Documentul nr. 24023/06) JUDGMENT STRASBOURG 13 ianuarie 2009 FINAL 13/04/2009 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Çoś c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii care a deliberat în privat la 9 decembrie 2008, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (n. 24023/06) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dna Halina Maria Šoś („reclamantul”), la 7 iunie 2006. Reclamantul a fost reprezentat de dl Henryk Szulejewski, avocat practicant la Varșovia. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołęsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul a afirmat, în special, că detenția sa în reținere a remandă a depășit un „tempo rațional” în sensul articolului 5 § 3 din Convenție. La 30 ianuarie 2007, Curtea a hotărât să anunțe cererii guvernului și a hotărât, de asemenea, să examineze fondurile cererii în același timp cu admisibilitatea sa (art. 3) și să o examineze simultan cu cazul Fiłon c. Polonia (nr. 39163/06), care vizează aceleași proceduri penale. Reclamantul s-a născut în 1952 și trăiește în procedura penală din Varșovia împotriva reclamantului și deținerea sa în reținere La 10 iunie 2003, reclamantul a fost arestat pe suspect de fraudă, comis într-un grup criminal organizat. La 11 iunie 2003, Curtea de District din Varșovia (SÜd Rejonowy ) a retras-o în custodie, se bazează pe suspiciunile rezonabile că a comis infracțiunea în cauză. De asemenea, a considerat că menținerea reclamantului în detenție era necesară pentru a asigura buna conduită a procedurii, având în vedere riscul ca ea să poată manipula dovezile și să induce martorii să dea mărturie falsă. De asemenea, instanța a subliniat severitatea sentinței anticipate. Apelul reclamantului împotriva ordinului de detenție, de asemenea, apelurile sale suplimentare împotriva deciziilor care își prelungesc detenția și toate cererile sale ulterioare, numeroase, de eliberare, nu au avut succes. În cererile și apelurile ei, ea a susținut că acuzația împotriva ei se bazează pe dovezi nesigure și contradictorii. De asemenea, ea se bazează pe circumstanțele sale personale, în special pe vârsta ei. În cursul anchetei, detenția reclamantului a fost prelungită în mai multe ocazii de Curtea de district din Varșovia (la 11 iunie 2003, 3 septembrie 2003, 3 decembrie 2003 și de Curtea de Apel din Varșovia (la 8 iunie 2004, 7 septembrie 2004, 3 decembrie 2004, 1 martie 2005). În toate deciziile lor de detenție, autoritățile se bazau în mod repetat pe o suspiciune puternică de faptul că reclamantul a comis infracțiunile în cauză, care a fost susținută de dovezi de la martori și experți. Ele atestă importanță la natura gravă a acestor infracțiuni și la probabilitatea impunerii unei condamnații severe. În plus, ei au considerat că necesitatea de a asigura buna desfășurare a anchetei, în special necesitatea de a verifica dovezile de la suspecți și martori și necesitatea de a obține probe proaspete de la experți justificate de a o ține în custodie. 10. La 12 mai 2005, procurorul districtului Pruszków (Prokurator Rejonowy ) a depus un proiect de pronunțare de inculpare la Curtea de District din Varșovia. Reclamantul a fost acuzat de fraudă, comisă într-un grup criminal organizat. În acest caz au fost 16 acuzați cu numeroase conturi de fraudă comise într-un grup criminal organizat. La 20 mai 2005, Tribunalul de district din Varșovia a prelungit din nou detenția reclamantului până la 9 11. De la 10 iunie 2005, detenția reclamantului a ajuns la termenul legal de doi ani prevăzut la art. 263 § 3 din Codul de Procedură Penală, o prelungire suplimentară a detenției ei și, de asemenea, a detenției concomitente E.C., A.F. și P.S. până la 9 decembrie 2005 a fost ordonată de Curtea de Apel din Varșovia la 3 iunie 2005. Curtea a constatat că suspiciunile puternice împotriva ei de a fi comis infracțiunile grave pe care le-a fost acuzată și severitatea condamnării preconizate a condamnării în custodie. Acesta a subliniat că cazul era complex având în vedere numărul de acuzați și numărul de acuzații aduse împotriva lor. În plus, a adăugat că 450 de martori trebuie să fie auziți și numeroase documente trebuie examinate. 12. La 12 august 2005, instanța de judecată a desfășurat prima audiere. Până la 21 Decembrie 2006, data la care reclamantul a fost eliberat din detenție, Curtea de district din Varșovia a organizat 44 de audieri în acest caz. 13. În timpul procedurii judiciare, autoritățile au prelungit în continuare detenția reclamantului în așteptarea procesului. La 25 noiembrie 2005, Curtea de Apel din Varșovia, cu privire la o cerere a instanței de judecată, a prelungit detenția reclamantului până la 9 martie 2006, reprezentând motivele date anterior pentru detenția ei. Curtea a constatat că cererea de prelungire a detenției anterioare a reclamantului a fost justificată; totuși, aceasta a prelungit numai cu trei Luna și nu cu șase luni. Curtea a subliniat, de asemenea, că este posibil ca instanța de judecată să examineze toate dovezile în termenul de trei luni și că ar trebui făcute eforturi maxime pentru a accelera examinarea cazului. La 7 martie 2006, Curtea de Apel din Varșovia a prelungit detenția reclamantului până la 9 iunie 2006, reprezentând motivele acordate anterior pentru detenția sa. Curtea a subliniat că termenul de trei luni este suficient pentru examinarea dovezilor. La 30 mai 2006, Curtea de Apel din Varșovia a prelungit detenția reclamantului până la 9 decembrie 2006. Curtea a subliniat complexitatea cauzei având în vedere numărul martorilor care urmează să fie auziți și a subliniat, de asemenea, că instanța judecătorească ar trebui reconsiderată dacă este necesar să audă toți martorii enumerați în proiectul de pronunțare a acuzării. Curtea de procedură a fost instruită să ia toate măsurile necesare pentru accelerarea procedurii. La 8 decembrie 2006, Curtea de Apel din Varșovia a prelungit detenția reclamantului până la 31 decembrie 2006. Curtea s-a bazat pe motivele declarate în deciziile anterioare. 14. La 21 decembrie 2006, reclamantul a fost eliberat. 15. Procedura este încă în așteptare. aresztowanie tymczasowe ), motivele pentru prelungirea sa, eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte, așa-numite „mesure preventive” ( środki zapobiegawcze ) sunt exprimate în hotărârile Curții în cazurile Gołek c. Polonia , nr. 31330/02 , §§ 27-33, 25 aprilie 2006 și Celejewski c. Polonia , nr. 17584/04 , §§§ 22-23, 4 august 2006. ARTICOLUL 5 ARTICOLUL 3 AL CONVENȚIEI 17. Reclamantul s-a plâns că lungimea detenției sale în reținere era excesivă. Ea se bazează pe art. 5 § 3 din Convenție, care, în măsura în care este cazul, citește după cum urmează: „Toată lumea arestată sau reținută în conformitate cu dispozițiile alin. (c) din prezentul articol este ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea pentru proces.” 18. Guvernul a contestat acest argument. Admisibilitate 19. Curtea constată că această plângere nu este, în mod evident, nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Perioada de merire care trebuie luată în considerare 20. Detenția reclamantului a început la 10 iunie 2003, când a fost arestată în bănuială de fraudă, comisă într-un grup criminal organizat. La 21 decembrie 2006, a fost eliberată acasă, în timp ce procedurile penale împotriva ei erau în așteptare în fața instanței de primă instanță. (b) Guvernul 22. Guvernul a prezentat în primul rând unele date statistice, indicând că în anii 2000-2005 numărul inculpelor și condamnărilor în cazurile de crimă organizată a crescut atât în termeni absoluti, cât și în ceea ce privește alte infracțiuni. În 2004 au existat 617 acuzații în astfel de cazuri și 220 de persoane au fost condamnate, susținând că în cazurile de crimă organizată autoritățile se confruntă cu probleme speciale legate de luarea și evaluarea dovezilor și diverselor chestiuni logistice. 23. Cu privire la acest caz, Guvernul a susținut că detenția reclamantului a îndeplinit cerințele de la art. 5 § 3. Acesta a fost justificat de motive „relevante” și „suficiente”, în special de existența unei suspiciuni rezonabile pe parcursul întregului termen de prealabil al reclamantului În plus, Guvernul a menționat gravitatea acuzațiilor împotriva reclamantului și gravitatea pedepsei anticipate. 24. Ei au susținut, de asemenea, că detenția reclamantului a fost necesară pentru a asigura buna conduită a procedurii, deoarece a existat un risc ca ea să modifice dovezile. Acest risc a fost sporit de faptul că acuzațiile împotriva reclamantului au fost acuzate de numeroase infracțiuni comise de un grup criminal organizat, susținând că autoritățile au demonstrat o diligență corectă în cazul ei. 25. În sfârșit, Guvernul a justificat lungimea reclamantului detenția prin complexitatea cauzei, care rezultă din numărul de inculpați, acuzațiile formulate împotriva acestora și de faptul că reclamantul a comis infracțiunile în legătură cu activitățile unui grup criminal organizat. Evaluarea Curții (a) Principiile generale 26. Curtea reamintește că principiile generale privind dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea procesului în suspensie, astfel cum sunt garantate de art. 5 § 3 din Convenție, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 110 et seq, ECHR 2000 XI; și McKay c. Regatul Unit [GC], nr. 543/03, §§ 41-44, CEDO 2006-..., cu alte referințe. (b) Aplicarea principiilor de mai sus în cazul în cauză 27. În deciziile lor de detenție, autoritățile se bazează în principal pe patru motive, în plus față de suspiciunile rezonabile împotriva reclamantului, și anume: (1) natura gravă a infracțiunilor pe care le-a fost acuzată; (2) pedeapsa grea la care a fost responsabilă; (3) necesitatea de a asigura buna conduită a procedurii, (4) complexitatea cazului. 28. Reclamantul a fost acuzat de fraudă, comis într-un grup criminal organizat (a se vedea punctele 11 de mai sus). În opinia Curții, este necesar să se țină seama de faptul că cazul în cauză se referă la un astfel de grup penal în evaluarea respectării articolului 5 § 3 (a se vedea Bāk c. Polonia , nr. 7870/04 , § 57, 16 ianuarie 2007). 29. Curtea acceptă că suspiciunile rezonabile împotriva reclamantului de a fi comis infracțiuni grave ar putea justifica inițial detenția sa. De asemenea, necesitatea de a obține dovezi voluminoase și de a determina gradul presupusului de responsabilitate a fiecărui acuzat, care a acționat într-un grup penal și împotriva căruia au fost depuse numeroase acuzații de infracțiuni grave, constituie motive valabile pentru detenția inițială a reclamantului. Într-adevăr, în cazuri cum ar fi actualul referitor la grupuri criminale organizate, riscul ca un deținut, dacă este eliberat, să aducă presiuni asupra martorilor sau a altor co-acusați sau să obstrucționeze adesea procedurile este, prin natura lucrurilor, ridicat. 30. În plus, în conformitate cu autoritățile, probabilitatea impunerii unei sentințe severe asupra reclamantului a creat o presupunere că reclamantul ar obstrucționa procedurile. Cu toate acestea, Curtea ar reitera faptul că, în timp ce severitatea sentinței confruntate este un element relevant în evaluarea riscului de abscindere sau recidivă, gravitatea acuzațiilor nu poate justifica de unul singur perioade lungi de detenție (a se vedea Michta c. Polonia , nr. 13425/02, §§§ 49, 4 mai 2006). 31. Deși toate aceste factori de mai sus ar putea justifica chiar și o perioadă relativ lungă de detenție, acestea nu au dat instanțelor interne o putere nelimitate de a prelungi această măsură. În acest context, Curtea va observa că reclamantul a petrecut în detenție de trei ani și șase luni în așteptarea procesului înaintea instanței de primă instanță. 32. Având în vedere cele de mai sus, ținând seama chiar de faptul că instanțele au fost confruntate cu sarcina deosebit de dificilă de a încerca un caz care implică un grup criminal organizat, Curtea concluzionează că motivele furnizate de autoritățile interne nu ar putea justifica perioada generală de detenție a reclamantului. În aceste circumstanțe, nu este necesar să se examineze dacă procedurile au fost desfășurate cu o diligență specială. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție. II. VIOLAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 5 § 1 A CONVENȚIEI 33. În observațiile sale din 2 octombrie 2007 avocatul reclamantului a formulat o plângere suplimentară care a susținut că reclamantul a fost reținut în detenție fără un ordin de detenție valabil. El a susținut că decizia de prelungire a detenției dată de Curtea de District din Varșovia la 16 noiembrie 2005 ar fi trebuit să fie dată de un comitet de trei judecători, cu toate acestea, a fost dată de un judecător. 34. Cu toate acestea, Curtea constată că plângerea a fost depusă numai la 2 octombrie 2007, care este mai mult de șase luni de la data în care a fost luată decizia. În consecință, plângerea trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § § 1 și 4 din Convenție pentru nerespectarea cerințelor de șase luni de timp. III. ARTICOLUL 6 § 1 ALLEGAREA CONVENȚIUNII PE CONTAREA NEFACȚII PROCEDURILOR 35. Reclamantul se plângea în continuare că procedurile în cazul ei au fost nedreptate; în special, s-a plâns în ceea ce privește modul în care autoritățile aplicase legea internă și a evaluat faptele cazului. Reclamantul se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție. 36. Cu toate acestea, Curtea remarcă că procedurile încurcate sunt încă în așteptare și, prin urmare, este prematur să examineze plângerea reclamantului și, prin urmare, trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § § 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea recoursurilor interne. IV. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 37. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înălțimei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 38. Reclamantul a solicitat 9.200 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și 12.900 euro (EUR) în ceea ce privește daunele nepecuniare. 39. Guvernul a considerat afirmațiile reclamantei exorbitante. Ei au solicitat Curtea să declare că constatarea unei încălcări ar constitui, în sine, o satisfacție suficientă. 40. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și daunele pecuniare presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, consideră că reclamantul a suferit prejudiciu moral care nu este suficient de compensate de constatarea unei încălcări a convenției. Având în vedere circumstanțele cauzei, în special faptul că reclamantul a fost acuzat de o infracțiune neviolentă, și efectuarea evaluării sale pe o bază echitabilă, Curtea atribuie reclamantului 1 500 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 40. Cu toate acestea, Curtea observă că nici ea, nici avocatul său nu au produs nici documente în sprijinul cererii. În aceste circumstanțe, Curtea respinge cererea pentru costuri și cheltuieli (a se vedea Adamiak c. Polonia, nr. 20758/03, § 49, 19 decembrie 2006). Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea referitoare la durata detenției reclamantului admisibilă și la restul cererii inadmisibilă; că a existat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție; deține (a) că statul contestat trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1 500 EUR (1 mie cinci sute de euro) în ceea ce privește daunele nepecuniare; care să fie transformate în zloty polonez la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 13 ianuarie 2009, în conformitate cu art. 77 § § 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă