ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2222/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1585 din 13

decembrie 2005, Tribunalul București a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire formulată de condamnatul S.C. împotriva sentinței penale nr. 119 din 6

aprilie 1998 a aceleași instanțe, prin care a fost condamnat la o pedeapsă

rezultantă de 10 ani închisoare, pedeapsă ce i-a fost majorată la 15 ani

închisoare prin decizia penală nr. 335/1998 a Curții de Apel București, secția

I penală.

S-a reținut, în esență, că aplicarea

unei pedepse de 6 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art.

209 lit. c), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin.

(2) C. pen., a fost posibilă în considerarea stării de recidivă, care este o

stare de agravare a pedepsei ce permite adăugarea unui spor de până la 10 ani

dacă maximul special este considerat neîndestulător, apreciindu-se că cererea

de revizuire este nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul, reiterând criticile din cererea de revizuire,

respectiv, aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele legale.

Prin decizia nr. 60 din 2 februarie 2006

a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului revizuient, cu motivarea că în procedura revizuirii nu se pot

face reaprecieri cu privire la legalitatea aplicării unor pedepse, inclusiv ca

efect al art. 13 C. pen.

Împotriva acestor hotărâri,

condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticându-le pentru

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii, reiterând

motivele din cererea introductivă și apel.

Examinând recursul declarat de

condamnatul revizuient prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este

nefondat.

Cazurile de revizuire sunt prevăzute

strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând

descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a

cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret;

declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a

cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul

și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune

în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe

hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, solicitarea condamnatului de

a se constata că instanța de apel a aplicat o pedeapsă de 6 ani închisoare, mai

mare decât maximul de 5 ani prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt

calificat la momentul săvârșirii acesteia și de a proceda la reducerea

acesteia, urmare admiterii cererii de revizuire, nu este întemeiată și nu poate

fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii, neîncadrându-se în

cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen.

Pe de altă parte, cererea formulată

de recurent, depusă în scris la dosar cu ocazia soluționării recursului, în

sensul ca instanța să califice corespunzător natura cererii sale și să o

soluționeze ca atare, nu poate avea drept consecință aprecierea cererii ce face

obiectul prezentei cauze drept contestație la executare, întrucât o astfel de

cerere a fost deja soluționată prin sentința penală nr. 1201/2002 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.

92 din 25 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, existând

autoritate de lucru judecat.

Ca atare, văzând și prevederile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul revizuientului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli

judiciare către stat, în baza prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ce nefondat, recursul

declarat de revizuientul S.C. împotriva deciziei penale nr. 60 din 2 februarie

2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient la

plata sumei de 100 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

aprilie 2006.