ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2222/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1585 din 13 decembrie 2005, Tribunalul București a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.C. împotriva sentinței penale nr. 119 din 6 aprilie 1998 a aceleași instanțe, prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare, pedeapsă ce i-a fost majorată la 15 ani închisoare prin decizia penală nr. 335/1998 a Curții de Apel București, secția I penală. S-a reținut, în esență, că aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. c), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., a fost posibilă în considerarea stării de recidivă, care este o stare de agravare a pedepsei ce permite adăugarea unui spor de până la 10 ani dacă maximul special este considerat neîndestulător, apreciindu-se că cererea de revizuire este nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, reiterând criticile din cererea de revizuire, respectiv, aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele legale. Prin decizia nr. 60 din 2 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul condamnatului revizuient, cu motivarea că în procedura revizuirii nu se pot face reaprecieri cu privire la legalitatea aplicării unor pedepse, inclusiv ca efect al art. 13 C. pen. Împotriva acestor hotărâri, condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă și apel.

Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, solicitarea condamnatului de a se constata că instanța de apel a aplicat o pedeapsă de 6 ani închisoare, mai mare decât maximul de 5 ani prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt calificat la momentul săvârșirii acesteia și de a proceda la reducerea acesteia, urmare admiterii cererii de revizuire, nu este întemeiată și nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii, neîncadrându-se în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Pe de altă parte, cererea formulată de recurent, depusă în scris la dosar cu ocazia soluționării recursului, în sensul ca instanța să califice corespunzător natura cererii sale și să o soluționeze ca atare, nu poate avea drept consecință aprecierea cererii ce face obiectul prezentei cauze drept contestație la executare, întrucât o astfel de cerere a fost deja soluționată prin sentința penală nr. 1201/2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 92 din 25 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, existând autoritate de lucru judecat. Ca atare, văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ce nefondat, recursul declarat de revizuientul S.C. împotriva deciziei penale nr. 60 din 2 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 aprilie 2006.