ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5884/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 24 august

1998, Primăria Municipiului Galați a chemat în judecată pe pârâții Prefectura

județului Galați și B.V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anularea titlului de proprietate nr. 47980 din 7 august, emis în

favoarea pârâtului B.V. pentru suprafața de 400 mp, teren situat în

intravilanul municipiului Galați.

La 18 septembrie 1998, V.M. și

P.A.G. au formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu, arătând

că pentru terenul în litigiu au cerut reconstituirea dreptului de proprietate

în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991, cerere însoțită de acte care

atestă faptul că titlul de proprietate trebui emis în favoarea lor, în calitate

de foști proprietari.

La termenul de judecată din 9

noiembrie 1998 s-a învederat decesul pârâtului B.V. și s-a dispus introducerea

în cauză a moștenitoarei P.E.

Judecătoria Galați, prin sentința

civilă nr. 3249 din 14 aprilie 1999 a respins acțiunea principală și cererea de

intervenție în interes propriu, reținând în esență că imobilul în litigiu a

trecut în proprietatea statului în baza unui decret de expropriere, nefiind

utilizat în scopul pentru care a fost expropriat iar construcția edificată pe

teren a fost demolată.

Ca atare, se reține că terenul rămas

în urma demolării construcției nu poate face obiectul Legii nr. 18/1991,

situația acestuia urmând a fi reglementată, potrivit art. 25 din Legea nr.

112/1995, printr-o lege specială.

Apelurile declarate în cauză de

reclamantă și intervenienți au fost admise de Tribunalul Galați, secția civilă,

care, prin decizia nr. 125/A din 2 februarie 2000 a desființat sentința și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe reținând în esență că hotărârea

atacată s-a pronunțat fără a se pune, în prealabil în discuția părților

temeiurile de drept și de fapt ale cererilor formulate de reclamant și

intervenienți.

Prin sentința civilă nr. 8470 din 2

noiembrie 2000, Judecătoria Galați a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Tribunalului Galați, în acord cu dispozițiile art. 2 lit. e) C. proc.

civ., conform cărora cererile în materie de expropriere sunt de competența

tribunalului ca primă instanță.

Tribunalul Galați, secția civilă,

prin decizia nr. 279 din 13 iunie 2003 a respins cererea de intervenție în

interes propriu formulată de intervenienta P.E., pentru lipsa calității

procesuale active.

A admis cererea de intervenție în

interes propriu formulată de intervenienții V.M. și P.A.G. și în consecință a

constatat că aceștia au un drept de proprietate asupra terenului în suprafață

de 374 mp situat în Galați, conform actului de partaj autentificat sub nr. 567

din 26 ianuarie 1987, de fostul Notariat de Stat al județului Galați.

A obligat-o pe intervenienta P.E. să

plătească intervenienților V.M. și P.A.G., suma de 6 milioane lei, cheltuieli

de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că prin probele administrate intervenienții în

interes propriu V.M. și P.A.G. și-au dovedit calitate de moștenitori asupra

masei succesorale în care este inclus terenul în litigiu iar Decretul de

expropriere nr. 308 din 11 decembrie 1987, prin care terenul a fost trecut în

proprietatea statului, a fost emis ulterior partajului voluntar intervenit

între proprietari la 26 ianuarie 1987 și consfințit prin act autentic.

Apelul declarat împotriva acestei

hotărâri intervenienta P.E. a fost admis de Curtea de Apel Galați, secția

civilă, care, prin decizia nr. 47/A din 20 ianuarie 2004 a schimbat în parte

sentința tribunalului în sensul înlăturării obligației acesteia de a plăti suma

de 6.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intervenienții V.M.

și P.A.G.

În cauză au declarat recurs în

termen legal intervenienții în interes propriu V.M. și P.A.G. care, invocând

temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. susțin în esență că

decizia este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, după cum

urmează:

- acțiunea formulată în conformitate

cu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 a fost greșit „transformată”

într-o acțiune în constatare;

- suprafața reală a terenului

expropriat este de 396 mp, or cererea de intervenție a fost admisă pentru 374

mp;

- în mod greșit a fost înlăturată

obligația intervenientei P.E. de a le plăti cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare formulată la 30

iunie 2005, Primăria Municipiului Galați a solicitat respingerea recursului ca

fiind rămas fără obiect motivat de faptul că intervenienții au fost puși

efectiv în posesie terenului ce a făcut obiectul litigiului.

În raport de această împrejurare,

intervenienții au precizat că solicită admiterea recursului numai în ceea ce

privește motivul care vizează greșita înlăturare a obligației intervenientei

P.E. de a le plăti cheltuieli de judecată.

Recursul formulat pe acest aspect,

urmează a fi admis, pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Astfel, la termenul de judecată din

25 octombrie 2001, P.E., fiica defunctului B.V., a formulat în fața

Tribunalului Galați, investit cu soluționarea în primă instanță a litigiului o

cerere de intervenție în interes propriu prin care, în contradictoriu cu

intervenienții V.M. și P.A.G., a solicitat să se constate că, urmare

exproprierii imobilelor în baza Decretului nr. 308 din 11 decembrie 1987 și

lipsei de diligență a celor doi intervenienți în a-și valorifica drepturile

conferite prin dispozițiile Legii nr. 18/1991 și nr. 169/1999, titlul de

proprietate a fost corect emis în favoarea autorului său B.V.

Cererea formulată pe calea unei

intervenții principale viza valorificarea unui drept propriu, respectiv

constatarea dreptului de proprietate al intervenientei asupra terenului ce a

făcut obiectul titlului emis în favoarea autorului său.

Or, este unanim admis că intervenția

principală constituie o veritabilă acțiune civilă, întrucât prin intermediul ei

terțul urmărește valorificarea unui drept subiectiv.

Cum, soluția finală a vizat

admiterea celei de a doua cereri de intervenție, formulată de recurenți, pe

cale de consecință constatându-se dreptul lor de proprietate asupra terenului

în litigiu, este justificat ca aceștia să poată primi de la partea vinovată de

declanșarea procedurii judiciare, sumele de bani pe care au trebuit să le

suporte pe parcursul activității lor procesuale.

Față de cele ce preced, recursul

urmează a se admite cu consecința modificării în parte a deciziei atacate în

sensul respingerii apelului declarat în cauză de intervenienta P.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de intervenienții V.M. și P.A.G. împotriva deciziei nr. 47/A

din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o modifică

în parte, în sensul că respinge apelul declarat de intimata P.E.

împotriva sentinței civile nr. 279

din 13 iunie 2003 a Tribunalului Galați, pe care o păstrează și în ce privește

obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către intervenienți.

Obligă pe intimata P.E. la plata

sumei de 1.500.000 lei cheltuieli de judecată în recurs către intervenienții

V.M. și P.A.G.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 5 iulie 2005.