ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1010/2006

deliberând asupra recursului declarat de inculpatul A.M.G. împotriva deciziei penale nr. 307/ Ap pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, la 28 septembrie 2005, în dosarul nr. 898/P/AP/2005, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 353/ S, pronunțată la 1 iulie 2005, în dosarul nr. 2930/2004, Tribunalul Brașov, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul A.M.G., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav în forma prevăzută de art. 176 lit. d), raportat la art. 174 și art. 175 lit. h) și i) C. pen., la o pedeapsă de 23 se ani de închisoare, precum și la pedeapsa complimentară a interzicerii, de pe o durată de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

De asemenea, inculpatul a fost condamnat, la 8 ani de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 lit. b) și c) C. pen. Totodată, prin sentință s-a făcut aplicarea dispozițiilor: - art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., în sensul contopirii pedepselor, inculpatul urmând să execute 23 de ani de închisoare și 5 ani de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - art. 357 C. proc. pen., în conformitate cu care i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în perioada prevăzută de art. 71 C. pen.; - art. 88 C. pen., în baza cărora s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada cuprinsă între 12 octombrie 2004 și 1 iulie 2005, în care inculpatul s-a aflat în stare de reținere și apoi de arestare preventivă și - art. 350 C. proc.

pen., în conformitate cu care a fost menținută starea de arest. Prin hotărârea amintită au mai fost soluționate, conform art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. proc. civ., chestiunile privind latura civilă a cauzei în sensul obligării inculpatului la plata: unor daune morale în valoare de 350.000.000 lei (vechi) către partea civilă M.A. și a unor despăgubiri civile materiale în cuantum de 11.000.000 lei către partea civilă SC L. SRL ZĂRNEȘTI. De asemenea, s-a dispus: - restituirea către proprietarii lor, conform art. 357 alin. (2) lit. e) C. pen., a unor bunuri depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov; - plătirea din fondul Ministerul Justiției a sumei de 400 000 lei, reprezentând onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru asistarea inculpatului și - obligarea inculpatului la plata către stat a unor cheltuieli judiciare în valoare de 12 200 000 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență că, în noaptea de 11 octombrie 2004, în jurul orelor 4.00, inculpatul A.M.G., aflat în restaurantul-cramă aparținând părții civile SC L. SRL ZĂRNEȘTI, situat în zona H.C. Zărnești, a omorât-o pe victima M.A., care era barman, lovind-o mai întâi cu o sticlă în cap, iar apoi strangulând-o cu mâinile și cu un cablu. S-a mai reținut că omorul a fost comis în scopul sustragerii banilor rezultați din încasările restaurantului și că inculpatul și-a însușit 15.000.000 lei vechi, un cartuș de țigări și o cutie de bere. În ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile s-a avut în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile legale ale răspunderii civile delictuale și că inculpatul și-a exprimat necondiționat acordul de a plăti daunele morale cerute de M.A., tatăl victimei și respectiv de SC L. SRL ZĂRNEȘTI.

Apelurile declarate ulterior împotriva acestei sentințe de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpatul A.M.G. a fost admise prin decizia penală nr. 307/ Ap pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, la 28 septembrie 2005, în dosarul nr. 898/AP/2005. Ca urmare, hotărârea primei instanțe a fost desființată numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de omor și individualizarea pedepsei principale, sens în care s-a procedat mai întâi conform art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice, a infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzute de art. 176 lit. d), raportată la art. 174 și art. 175 lit. I) C. pen., reținându-se că în cauză sunt aplicabile numai dispozițiile art. 176 lit. d), raportată la art. 174 și art. 175 lit. h) și I) C. pen.

Această măsură a fost motivată relevându-se că ipoteza enunțată de art. 176 lit. d) C. pen., aceea a omorului comis „pentru a săvârși sau ascunde săvârșirea unei tâlhării sau piraterii”, constituie o variantă determinată a situației generice prevăzute de art. 175 lit. h) C. pen., care încriminează omorul comis „pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea altei infracțiuni”. Tot prin decizia menționată s-a procedat la: - repunerea în individualitatea lor a pedepselor stabilite prin sentință; - majorarea de la 23 de ani de închisoare la 25 de ani de închisoare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de omor deosebit de grav; - majorarea de la 8 ani la 10 ani a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie și la - aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 25 de ani sporită cu 5 ani, în total 30 de ani de închisoare.

Reconsiderarea acestor împrejurări a fost argumentată evidențiindu-se în principal că pedepsele stabilite inițial nu corespundeau pe deplin unora dintre criteriile de legale de individualizare, ca de exemplu acelea privind persoana inculpatului și periculozitatea concretă a faptelor comise de el. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute de către instanța de apel care a făcut de asemenea aplicarea prevederilor: - art. 350 C. proc. pen., conform cărora a fost menținută starea de arest a inculpatului; - art. 381 C. proc. pen., în baza cărora s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, calculate până la data pronunțării deciziei și a - art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., în temeiul cărora s-a stabilit că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare, urmând ca onorariul cuvenit apărătorul desemnat din oficiu pentru a-l asista pe inculpat în apel să fie avansat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul A.M.G., cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, inițial cu numărul (vechi) de dosar 6008/2005, iar apoi cu numărul de dosar 20773/1/2005. În motivarea recursului inculpatul a criticat hotărârea atacată exclusiv în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate pentru infracțiunilor concurente și a celei rezultante.

În acest sens a afirmat că respectivele sancțiuni sunt excesiv de aspre deoarece nu iau în considerare: - sinceritatea, regretul și compasiunea față de familia victimei, manifestate de inculpat pe întreg parcursul procesului, aspecte care ar fi justificat acordarea de circumstanțe atenuante; - faptul că nu este recidivist și, în general, nu are antecedente penale; - faptul că a acționat violent datorită unor afecțiuni neuropsihice preexistente, potențate de consumul de băuturi alcoolice și - împrejurarea că, prin durata ei, pedeapsa de 30 de ani închisoare este de natură a-I afecta profund negativ pe soția și cei doi copii ai săi. Având a se pronunța asupra recursului astfel declarat Curtea reține că, prin natura lor, argumentele aduse în susținerea acestuia corespund, sub aspect strict formal, prevederilor art. 385 9 pct. 14 și 17 1 C. proc.

pen., întrucât în discuție este adus modul de aplicare de către instanța de apel a prevederilor legale care reglementează individualizarea pedepselor. Prin urmare aceste texte de lege pot fi avute în vedere în analizarea recursului, deși nu a fost invocate în mod expres de către recurentul A.M.G. Odată făcută această precizare prealabilă de ordin procedural, Curtea reține că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Este de observat în acest sens că, potrivit art. 74 C. pen., acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanțele de judecată decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor și cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 și respectiv art. 72 C. pen.

Nu poate fi considerată deci o încălcare a textelor de lege citate simpla împrejurare că instanța de apel nu a dat relevanța juridică dorită de inculpat atitudinii sincere manifestate de acesta pe parcursul procesului. Este de observat de altfel că în plan probatoriu relevanța sincerității inculpatului este cu totul nesemnificativă dat fiind că în cauză au fost administrate numeroase alte dovezi care atestau indubitabil vinovăția sa, permițând procurorului și apoi instanțelor de judecată să clarifice pe deplin toate aspecte de fapt ale activității infracționale. Nu în ultimul rând, Curtea are în vedere că nici sinceritatea inculpatului nici regretul și compasiunea față de familia victimei, exprimate formal de acesta pe parcursul procesului, nu erau de natură a diminua periculozitatea socială extremă a faptelor comise.

În același timp probele administrate în cauză au atestat că afecțiunile neuro-psihice de care inculpatul suferea nu au fost de natură a-I altera discernământul. Faptul că, dincolo de lipsa sa de antecedente penale, inculpatul însuși nu a ținut seama de starea de labilitate pe care i-o induceau acele afecțiuni ori de câte ori consuma băuturi alcoolice, nu poate fi reținut ca un element care să justifice diminuarea pedepselor. De asemenea, nu pot fi primite argumentele recurentului referitoare implicațiile negative pe care condamnarea sa le-ar avea asupra soției și celor doi copii ai săi. În acest sens, așa cum corect s-a subliniat și în considerentele deciziei recurate, Curtea are în vedere că la data comiterii faptelor penale inculpatul nu realiza venituri din muncă, cele două infracțiuni fiind săvârșite în scopul obținerii de bani pentru băuturi alcoolice, după ce A.M.G.

cheltuise în același scop peste 6 milioane de lei reprezentând toate rezervele bănești ale familiei sale, obținute exclusiv din munca soției lui. Severitatea pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului apare ca justificată și în raport cu modul concret în care acesta a acționat, fără să fi avut vreun conflict prealabil cu victima și profitând de superioritatea forței sale fizice Nu în ultimul rând este de observat că mobilul, oricum nelegitim, al obținerii de bani pentru băuturi alcoolice, nu explică decât parțial persistența infracțională a inculpatului care a continuat să exercite violențe fizice chiar și după ce victima fusese deja adusă în situația de a nu-l mai putea împiedica să își însușească bunurile pe care intenționa să le sustragă.

Față de considerentele menționate, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 385 9 pct. 14 și 17 1 C. proc. pen. În același timp, Curtea constată că în speță nu își găsesc incidența nici alte motive de recurs dintre acelea care, potrivit art. 385 9 alin. (2) C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi analizate inclusiv din oficiu. Prin urmare, Curtea va face aplicarea art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, în sensul respingerii recursului ca nefondat. Întrucât recurentul inculpat s-a aflat, fără întrerupere, în stare de reținere și apoi de arestare preventivă cu începere de la 12 octombrie 2004 și până la judecarea recursului, perioada menționată va fi dedusă din durata pedepsei conform art. 385 16 alin. (2) raportat la art. 381 alin. (1) și la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc.

pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de judecarea cauzei în recurs, urmând ca onorariul, pentru apărătorul care, fiind desemnat din oficiu, a asigurat asistența juridică a acestuia în recurs, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M.G. împotriva deciziei penale nr. 307/ Ap din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 octombrie 2004 la 16 februarie 2006. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2006.