ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4311/2010

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei

Constanța, contestatoarea SC S.R. SRL București, sucursala Năvodari, a formulat,

în contradictoriu cu Primăria Năvodari, Orașul Năvodari și Consiliul Local

Năvodari, contestație la executare, solicitând instanței să se dispună anularea

titlului executoriu nr. 4020/2008, actualizat la 5 martie 2009, emis în dosarul

de executare nr. 4020/2008 al Primăriei Năvodari – Direcția de Impozite și Taxe

Locale, anularea tuturor actelor de executare din acest dosar de executare,

precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la

executare.

Prin sentința nr. 19518 din 26

noiembrie 2009 a Judecătoriei Constanța, secția civilă, a fost declinată

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția

contencios administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a apreciat că obiectul principal al cauzei deduse judecății îl

reprezintă anularea titlului executoriu, reținând că în cauză sunt incidente, cu

privire la stabilirea competenței materiale a instanței, dispozițiile art. 10 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora litigiile

privind taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale

acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege

organică specială nu se prevede altfel.

Prin sentința civilă nr. 147/CA din

21 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a fost admisă excepția

necompetenței materiale a Curții și a fost dispusă declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Instanța a reținut că Judecătoria

este instanța competentă să soluționeze contestația la executare, anularea

tuturor actelor de executare, anularea titlului executoriu și anularea

executării silite înseși, fiind aplicabile dispozițiile art. 169 alin. (4) C.

proc. fisc.

Curtea a indicat și decizia nr. XIV

din 5 februarie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, care a statuat că

judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să

soluționeze contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau

măsuri de executare..., cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia

a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată

de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru

contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Totodată, a constatat existența unui

conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze

conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății, respectiv

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte, constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20, art. 21 și art. 22 C. proc. civ., urmează a

pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii.

Conflictul de competență ivit între

Curtea de Apel Constanța și Judecătoria Constanța se va rezolva în sensul

stabilirii competenței de soluționare a cauzei privind pe SC S.R. SRL București,

sucursala Năvodari, Primăria Năvodari – Direcția de Impozite și Taxe Locale,

Orașul Năvodari prin Primar, Consiliul Local al Orașului Năvodari și pe

Primarul Orașului Năvodari în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru

considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art.

169 alin. (1) C. proc. fisc. orice persoană interesată poate face contestație

împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor

legale, de către organele de executare fiscale, precum și împotriva refuzului

acestora de a îndeplini un act de executare în condițiile legii.

În reglementarea competenței și a

modului de soluționare, dispozițiile art. 169 alin. (4) C. proc. fisc. prevăd

următoarele: contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și

se judecă în procedură de urgență.

Înalta Curte reține că în lipsa unor

proceduri exprese referitoare la instanța judecătorească competentă, devin

aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (3) C. proc. fisc., conform cărora unde

prezentul cod nu dispune se aplică dispozițiile Codului de procedură civilă.

Dispozițiile art. 400 alin. (2) C.

proc. civ. cuprind prevederi în conformitate cu care contestația privind

lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se

introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, iar dacă

asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de

jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare.

Din coroborarea acestor dispoziții

cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că instanța de executare

este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara

cazurilor în care legea dispune altfel, rezultă că judecătoria în

circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece atât

contestația la executarea propriu-zisă, cât și contestația la titlu.

Această soluție se impune deoarece,

în cazul contestării executării silite ce se realizează de organele

administrativ fiscale în temeiul unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun

este reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual, iar nu de

normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ și, respectiv, în Titlul IX C. proc. fisc., dispoziții aplicabile

numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale,

ce constituie titlu de creanță fiscală.

Așa fiind, pentru corecta aplicare a

dispozițiilor art. 169 alin. (4) C. proc. fisc., se impune a se stabili că

judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să

judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau

măsuri de executare, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o

instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, evident numai dacă

pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3)

și (5) C. proc. Civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe SC S.R. SRL București, sucursala Năvodari, și pe Primăria Orașului

Năvodari – Direcția de Impozite și Taxe Locale, Orașul Năvodari prin Primar, Consiliul

Local al Orașului Năvodari și Primăria Orașului Năvodari, în favoarea

Judecătoriei Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

octombrie 2010.