ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4311/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Constanța, contestatoarea SC S.R. SRL București, sucursala Năvodari, a formulat, în contradictoriu cu Primăria Năvodari, Orașul Năvodari și Consiliul Local Năvodari, contestație la executare, solicitând instanței să se dispună anularea titlului executoriu nr. 4020/2008, actualizat la 5 martie 2009, emis în dosarul de executare nr. 4020/2008 al Primăriei Năvodari – Direcția de Impozite și Taxe Locale, anularea tuturor actelor de executare din acest dosar de executare, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

Prin sentința nr. 19518 din 26 noiembrie 2009 a Judecătoriei Constanța, secția civilă, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat că obiectul principal al cauzei deduse judecății îl reprezintă anularea titlului executoriu, reținând că în cauză sunt incidente, cu privire la stabilirea competenței materiale a instanței, dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora litigiile privind taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Prin sentința civilă nr. 147/CA din 21 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții și a fost dispusă declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Instanța a reținut că Judecătoria este instanța competentă să soluționeze contestația la executare, anularea tuturor actelor de executare, anularea titlului executoriu și anularea executării silite înseși, fiind aplicabile dispozițiile art. 169 alin. (4) C. proc. fisc.

Curtea a indicat și decizia nr. XIV din 5 februarie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, care a statuat că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să soluționeze contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare..., cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, art. 21 și art. 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Conflictul de competență ivit între Curtea de Apel Constanța și Judecătoria Constanța se va rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei privind pe SC S.R. SRL București, sucursala Năvodari, Primăria Năvodari – Direcția de Impozite și Taxe Locale, Orașul Năvodari prin Primar, Consiliul Local al Orașului Năvodari și pe Primarul Orașului Năvodari în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 169 alin. (1) C. proc.

fisc. orice persoană interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale, precum și împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în condițiile legii. În reglementarea competenței și a modului de soluționare, dispozițiile art. 169 alin. (4) C. proc. fisc. prevăd următoarele: contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență. Înalta Curte reține că în lipsa unor proceduri exprese referitoare la instanța judecătorească competentă, devin aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (3) C. proc. fisc., conform cărora unde prezentul cod nu dispune se aplică dispozițiile Codului de procedură civilă.

Dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. cuprind prevederi în conformitate cu care contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, iar dacă asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare. Din coroborarea acestor dispoziții cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, rezultă că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece atât contestația la executarea propriu-zisă, cât și contestația la titlu.

Această soluție se impune deoarece, în cazul contestării executării silite ce se realizează de organele administrativ fiscale în temeiul unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și, respectiv, în Titlul IX C. proc. fisc., dispoziții aplicabile numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale, ce constituie titlu de creanță fiscală. Așa fiind, pentru corecta aplicare a dispozițiilor art. 169 alin. (4) C. proc.

fisc., se impune a se stabili că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, evident numai dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. Civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC S.R. SRL București, sucursala Năvodari, și pe Primăria Orașului Năvodari – Direcția de Impozite și Taxe Locale, Orașul Năvodari prin Primar, Consiliul Local al Orașului Năvodari și Primăria Orașului Năvodari, în favoarea Judecătoriei Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.