ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3037/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 8 iulie 2009, reclamanta R.S. S.P.R.L. Buzău a solicitat

anularea Ordinului nr. 1009/2007 al Președintelui A.N.A.F. privind procedurile

de selecție a practicienilor în insolvență agreați de A.N.A.F.

În motivarea

acțiunii, reclamata a arătat că instituirea unei proceduri prealabile și obligatorii

de agreere a cărei neîndeplinire de către practician este sancționată cu

înlocuirea sa în dosarele în care fusese desemnat provizoriu, este nelegală,

întrucât, pe de o parte, creează premisele unor discriminări a practicienilor

în insolvență și pe de altă parte, creează premisele unei concurențe neloiale

între practicienii în insolvență prin condițiile practicării unor onorarii de

ruinare, în scopul înlăturării concurenților și prin posibilitatea realizării

de înțelegeri anticoncurențiale între participanții în procedura de selecție.

Curtea de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a

pronunțat sentința nr. 230 din 23 noiembrie 2009, prin care a respins acțiunea

ca neîntemeiată.

Instanța de

fond a reținut că Ordinul nr. 1009/2007 nu contravine dispozițiilor Legii nr.

85/2006 sau ale O.U.G. nr. 86/2006, deoarece A.N.A.F. este îndreptățită să selecteze

practicienii în insolvență, în urma parcurgerii unei proceduri obligatorii în

vederea desemnării unui administrator sau lichidator judiciar în condițiile prevăzute

de art. 19 alin. (2/1) din Legea insolvenței.

Susținerile

reclamantei că prin ordinul atacat se creează discriminări și concurență neloială

între practicienii în insolvență au fost respinse cu motivarea că, la procedura

de selecție organizată de A.N.A.F. poate participa orice persoană care

îndeplinește condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006, iar onorariile lunare

și cele de succes care se cuvin fiecărui practician în insolvență în parte se

stabilesc conform dispozițiilor art. 37 din actul normativ susmenționat.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a

hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării Ordinului nr.

1009/2007.

Recurenta a

susținut că hotărârea atacată nu conține un răspuns fundamentat, pertinent și

logic la motivele de nelegalitate invocate prin acțiune și conține motive

contradictorii și străine de natura pricinii sau lipsite de relevanță, cum sunt

cele referitoare la desemnarea practicianului în insolvență numai de către

judecătorul sindic.

De asemenea,

recurenta a arătat că instanța de fond nu a examinat susținerile din acțiune

privind nelegalitatea procedurii de selecție reglementată de Ordinul nr.

1009/2007, care este discriminatorie și creează premisele unei concurențe

neloiale între practicienii în insolvență. Sub acest aspect, recurenta a

susținut că instanța de fond nu a avut în vedere situația noilor membrii ai U.N.P.I.

România, al căror portofoliu este practic inexistent sau minimalist și nici

climatul de concurență neloială generat prin criteriile de selecție instituite,

care încurajează practicienii în insolvență la formularea de oferte cuprinzând

onorarii de ruinare în scopul eliminării concurenței.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art.

304/1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge prezentul

recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de

fond a constatat întemeiat conformitatea Ordinului nr. 1009/2007 al

Președintelui A.N.A.F. cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 85/2006 privind

procedura insolvenței, care reglementează posibilitatea oricărui creditor care deține

cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor să decidă, fără consultarea adunării

creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul

celui numit provizoriu, să-l confirme pe acesta și să-i stabilească remunerația.

Soluția de

respingere a acțiunii a fost pronunțată după examinarea tuturor motivelor de

nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, inclusiv a susținerilor din

acțiune că prin ordinul contestat s-ar crea o discriminare și premisele exercitării

concurenței neloiale între practicienii în insolvență.

Aceste susțineri

au fost corect respinse ca nefondate, întrucât la procedura reglementată prin

Ordinul nr. 1009/2007 poate participa orice practician în insolvență, care în

termenul stabilit de A.N.A.F. trebuie să depună în plic sigilat oferta sa,

cuprinzând documentele enumerate la art. 9 din ordin.

Această

concluzie se impune cu atât mai mult cu cât actul administrativ atacat de

recurenta-reclamantă vizează numai selecția practicienilor în insolvență care

urmează să fie propuși judecătorului sindic și care urmează să fie votați în

vederea desemnării ca administratori judiciari sau lichidatori de către

organele fiscale care au calitatea de creditor fiscal și nu desemnarea efectivă

a practicienilor în insolvență ca administratori sau lichidatori în cadrul

dosarelor de insolvență.

Din acest

considerent se dovedește a fi vădit neîntemeiată susținerea din recurs privind

emiterea ordinului contestat cu încălcarea dreptului constituțional de a

exercita în mod liber o activitate economică.

Hotărârea

instanței de fond a fost motivată în conformitate cu dispozițiile art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și nu cuprinde considerente contrare sau străine

de natura pricinii, cum neîntemeiat s-a susținut în recurs, astfel că va fi

respinsă și critica formulată în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.

Pentru

considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de

modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta R.S. S.P.R.L. împotriva sentinței nr. 230 din 23

noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 iunie 2010.