ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3037/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 iulie 2009, reclamanta R.S. S.P.R.L. Buzău a solicitat anularea Ordinului nr. 1009/2007 al Președintelui A.N.A.F. privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreați de A.N.A.F. În motivarea acțiunii, reclamata a arătat că instituirea unei proceduri prealabile și obligatorii de agreere a cărei neîndeplinire de către practician este sancționată cu înlocuirea sa în dosarele în care fusese desemnat provizoriu, este nelegală, întrucât, pe de o parte, creează premisele unor discriminări a practicienilor în insolvență și pe de altă parte, creează premisele unei concurențe neloiale între practicienii în insolvență prin condițiile practicării unor onorarii de ruinare, în scopul înlăturării concurenților și prin posibilitatea realizării de înțelegeri anticoncurențiale între participanții în procedura de selecție.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 230 din 23 noiembrie 2009, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată. Instanța de fond a reținut că Ordinul nr. 1009/2007 nu contravine dispozițiilor Legii nr. 85/2006 sau ale O.U.G. nr. 86/2006, deoarece A.N.A.F. este îndreptățită să selecteze practicienii în insolvență, în urma parcurgerii unei proceduri obligatorii în vederea desemnării unui administrator sau lichidator judiciar în condițiile prevăzute de art. 19 alin. (2/1) din Legea insolvenței. Susținerile reclamantei că prin ordinul atacat se creează discriminări și concurență neloială între practicienii în insolvență au fost respinse cu motivarea că, la procedura de selecție organizată de A.N.A.F.

poate participa orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006, iar onorariile lunare și cele de succes care se cuvin fiecărui practician în insolvență în parte se stabilesc conform dispozițiilor art. 37 din actul normativ susmenționat. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării Ordinului nr. 1009/2007. Recurenta a susținut că hotărârea atacată nu conține un răspuns fundamentat, pertinent și logic la motivele de nelegalitate invocate prin acțiune și conține motive contradictorii și străine de natura pricinii sau lipsite de relevanță, cum sunt cele referitoare la desemnarea practicianului în insolvență numai de către judecătorul sindic.

De asemenea, recurenta a arătat că instanța de fond nu a examinat susținerile din acțiune privind nelegalitatea procedurii de selecție reglementată de Ordinul nr. 1009/2007, care este discriminatorie și creează premisele unei concurențe neloiale între practicienii în insolvență. Sub acest aspect, recurenta a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere situația noilor membrii ai U.N.P.I. România, al căror portofoliu este practic inexistent sau minimalist și nici climatul de concurență neloială generat prin criteriile de selecție instituite, care încurajează practicienii în insolvență la formularea de oferte cuprinzând onorarii de ruinare în scopul eliminării concurenței. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat întemeiat conformitatea Ordinului nr. 1009/2007 al Președintelui A.N.A.F. cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, care reglementează posibilitatea oricărui creditor care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul celui numit provizoriu, să-l confirme pe acesta și să-i stabilească remunerația. Soluția de respingere a acțiunii a fost pronunțată după examinarea tuturor motivelor de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, inclusiv a susținerilor din acțiune că prin ordinul contestat s-ar crea o discriminare și premisele exercitării concurenței neloiale între practicienii în insolvență.

Aceste susțineri au fost corect respinse ca nefondate, întrucât la procedura reglementată prin Ordinul nr. 1009/2007 poate participa orice practician în insolvență, care în termenul stabilit de A.N.A.F. trebuie să depună în plic sigilat oferta sa, cuprinzând documentele enumerate la art. 9 din ordin. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât actul administrativ atacat de recurenta-reclamantă vizează numai selecția practicienilor în insolvență care urmează să fie propuși judecătorului sindic și care urmează să fie votați în vederea desemnării ca administratori judiciari sau lichidatori de către organele fiscale care au calitatea de creditor fiscal și nu desemnarea efectivă a practicienilor în insolvență ca administratori sau lichidatori în cadrul dosarelor de insolvență.

Din acest considerent se dovedește a fi vădit neîntemeiată susținerea din recurs privind emiterea ordinului contestat cu încălcarea dreptului constituțional de a exercita în mod liber o activitate economică. Hotărârea instanței de fond a fost motivată în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și nu cuprinde considerente contrare sau străine de natura pricinii, cum neîntemeiat s-a susținut în recurs, astfel că va fi respinsă și critica formulată în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta R.S. S.P.R.L. împotriva sentinței nr. 230 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.