ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 868/2011

Deliberând asupra recursului comercial

de față, reține următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 5/COM/CC din 18 martie 2010, pronunțată în dosarul nr. 123/103/2010,

judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de

reclamanta SC Ș.S. SA Râmnicu Vâlcea în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Piatra

Neamț.

În considerentele sentinței,

judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat constatarea nulității

absolute ori declararea anulării hotărârii AGEA pârâtei nr. 455 din 16

decembrie 2010 prin care s-a dispus anularea hotărârii AGEA nr. 198 din 2009 cu

privire la retragerea de la tranzacționare a valorilor imobiliare conform dispunerii

de măsuri nr. 8/2006 a C.N.V.M. și declararea societății de tip închis.

Judecătorul fondului a reținut că motivele invocate de reclamantă nu relevă

încălcarea unor norme de ordine publică, apreciind că hotărârile adunării

generale sunt acte de voință internă, ce pot fi revocate sau modificate oricând

de către adunarea generală, fiind înlăturată susținerea reclamantei în sensul

că potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 doar instanța ar fi

competentă în acest sens. Împrejurarea că se poate solicita pe cale judiciară

anularea unei asemenea hotărâri nu exclude aptitudinea organului emitent de a

proceda la desființarea propriului act pe cale administrativă.

Judecătorul a mai reținut că hotărârea

AGEA prin care s-a dispus retragerea societății de pe piața valorilor

imobiliare, act ce a stat la baza cererii reclamantei de retragere din

acționariat, a fost desființată prin hotărârea contestată, printr-o procedură

simetrică, cu respectarea normelor legale în materie privitoare la convocare și

la C.V.O.R.U.M., fiind înlăturate susținerile reclamantei vizând frauda la

lege. S-a apreciat că ceea ce interesează este respectarea normelor legale, ale

actului constitutiv și a intereselor legitime ale societății, reținându-se că

s-a argumentat pe larg, în procesul verbal ce stă la baza hotărârii atacate, că

lipsa lichidităților justifică revenirea asupra actului administrativ anterior,

stabilind ca prioritate buna funcționare a societății pârâte.

În acest context, s-a apreciat că

drepturile și interesele acționarilor sunt legitime în măsura în care sunt

subsumate lui affectio societatis; or, singurul argument invocat de reclamantă

privește interesul său patrimonial de a încasa contravaloarea acțiunilor ca

urmare a cererii de retragere din acționariat; în condițiile în care s-a

revenit asupra retragerii de pe piața valorilor imobiliare, insistența

reclamantei de a-și valorifica dreptul a fost apreciat ca o exploatare în

propriul interes a unor circumstanțe permise de normele dispunerii de măsuri nr.

8/2006.

Sentința de fond a fost apelată de

reclamanta SC Ș.S. SA Râmnicu Vâlcea, care a solicitat admiterea apelului și

schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii sale, criticile sale vizând

greșita interpretare a probatoriului administrat și greșita aplicare a legii.

Prin decizia civilă nr. 8/CC din 16

septembrie 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Bacău, secția comercială

contencios administrativ și fiscal, a respins apelul reclamantei ca nefondat,

cu următoarele considerente: a apreciat că analiza legalității hotărârii

contestate trebuie realizată în contextul procedurii speciale reglementată de dispunerea

de măsuri nr. 8/2006 a C.N.V.M. privind retragerea de la tranzacționare a

valorilor mobiliare; s-a reținut în acest context că retragerea este

condiționată, cu caracter cumulativ, de acordarea către acționarii care nu sunt

de acord cu hotărârea adunării generale a dreptului de a se retrage din

societate și de a obține contravaloarea acțiunilor. Interpretând sistematic

prevederile normelor incidente, completul de apel a reținut că acordarea

dreptului de retragere și de obținere a contravalorii acțiunilor nu reprezintă

un efect al procedurii de delistare, ci o premisă a cărei neîndeplinire

împiedică concretizarea hotărârii societății comerciale de retragere de la

tranzacționare. În acest context, constatând lipsa lichidităților a fost

convocată o nouă adunare generală extraordinară care a dispus anularea

hotărârii anterioare de delistare. Completul de apel a apreciat că nu s-au

dovedit elemente care să contureze reaua credință a pârâtei în adoptarea

hotărârii contestate, de natură a prejudicia drepturile și interesele legitime

ale reclamantei. Dreptul său legitim de creanță, reprezentând obligația

societății de a plăti contravaloarea acțiunilor, nu are un caracter absolut,

fiind afectat de o condiție, reprezentând, de fapt, o condiție prealabilă

schimbării regimului juridic al societății sub aspectul valorilor mobiliare,

acest drept fiind susceptibil de modificări în cazul în care societatea nu

dovedește capacitatea îndeplinirii condițiilor impuse prin dispunerea de măsuri

nr. 8/2006.

Completul de apel a mai reținut că

hotărârea constată fiind consecința incapacității societății de îndeplinire a

condițiilor imperative reglementate, răspunde imperativului legii, fiind

adoptată cu respectarea voinței sociale. Pentru aceleași considerente au fost

înlăturate și criticile reclamantei vizând frauda la lege, nefiind reținut că

pârâta ar fi încercat eludarea prevederilor art. 312 din Legea nr. 31/1990, ci

că a luat măsurile care s-au impus în cadrul unei proceduri reglementată strict

și limitativ cu privire la retragerea de la tranzacționare a acțiunilor

societății.

Decizia de apel a fost recurată de

reclamanta SC Ș.S. SA Râmnicu Vâlcea, aceasta solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei de apel în sensul admiterii apelului cu consecința

schimbării sentinței de fond și admiterii acțiunii.

Criticile reclamantei, întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au vizat greșita aplicare și

interpretare a dispozițiilor art. 136

1

din Legea nr. 31/1990 și ale dispunerii

de măsuri nr. 8/2006, apreciind ca nelegală interpretarea dată de completul de

apel a acestor norme în sensul considerării că dreptul său de creanță este afectat

de condiția retragerii de la tranzacționare a societății pârâte. A apreciat că

din momentul adoptării hotărârii AGEA de delistare și manifestării sale de

voință în sensul retragerii din societate s-a născut dreptul său absolut,

neafectat de nicio condiție de a obține contravaloarea acțiunilor deținute la

societatea pârâtă; de asemenea, a apreciat că dispunerea nr. 8/2006 nu

condiționează plata creanței sale de retragerea de la tranzacționare a

acțiunilor pârâtei.

Reclamanta a criticat și nereținerea existenței

elementelor de rea credință ale pârâtei în adoptarea hotărârii contestate,

prejudicierea sa rezultând din chiar imposibilitatea încasării propriei

creanțe.

Reclamanta a mai invocat și o analiză

superficială a încălcării prevederilor art. 136

1

din Legea nr. 31/1990,

în sensul că nu a analizat dacă prin adoptarea hotărârii contestate s-a

încălcat sau nu dreptul său legitim constând în dreptul de creanță.

Reclamanta a mai formulat și critici

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., apreciind că decizia

de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive

contradictorii, susținând că judecătorii apelului au îmbrățișat susținerile

pârâtei și, totodată, nu a analizat decât superficial critica sa vizând

încălcarea prin hotărârea contestată a principiilor securității și al aparenței

raporturilor juridice de drept comercial.

Prin întâmpinare, pârâta SC P. SA Piatra

Neamț a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că decizia de

apel a aplicat corect dispozițiile legale, incidente în cauză, motivarea fiind

completă și răspunzând tuturor criticilor formulate.

Nu au fost administrate înscrisuri noi

în calea de atac a recursului.

Analizându-se cauza în raport de

criticile de nelegalitate invocate și de apărările formulate, se apreciază că

recursul nu este fondat.

Astfel, nu poate fi reținută critica

reclamantei în sensul unei greșite interpretări și aplicări a dispozițiilor dispunerii

de măsuri nr. 8/2006, completul de apel apreciind legal asupra interpretării

normelor din actul menționat, în sensul unei condiționări a retragerii de la

tranzacționare a valorilor mobiliare ale pârâtei de existența cumulativă a

tuturor condițiilor impuse, inclusiv, deci, de existența fondurilor necesare

pentru achitarea contravalorii acțiunilor deținute de acționarii ce își

manifestă opțiunea de retragere din societate. Concluzia este logică, întrucât

dacă s-ar admite punctul de vedere al reclamantei, retragerea de la

tranzacționare a valorilor imobiliare unei societăți, în condițiile în care

aceasta nu dispune de sumele necesare plății acțiunilor celor care doresc

retragerea din societate, în loc să aibă valoarea unei eficientizări a

activității societății, ar dobândi caracterul unei dizolvări și lichidări,

pentru imposibilitatea de a face față plăților. În acest context, în mod legal

a interpretat completul de apel că dreptul reclamantei nu este absolut, ci este

condiție a împlinirii procedurii de delistare a valorilor mobiliare ale

societății pârâte.

Criticile reclamantei vizând nereținerea

probatoriului care conturează reaua credință a pârâtei în adoptarea hotărârii

contestate implică o analiză a probelor administrate, aspect ce ține de

netemeinicia deciziei de apel. Or, în condițiile limitelor impuse de art. 304 alin.

(1) C. proc. civ. în judecarea recursului, în sensul limitării controlului

acestei decizii la aspectele de nelegalitate, aceste critici nu vor fi

analizate.

Este înlăturată și critica reclamantei

vizând o greșită interpretare a prevederilor art. 136

1

din Legea nr.

31/1990, reținându-se că judecătorii apelului, analizând caracterul dreptului

de creanță al reclamantei din perspectiva caracterului acestuia în raport de

procedura de retragere de la tranzacționare a valorilor mobiliare ale pârâtei,

au răspuns și criticilor referitoare la eventuala încălcare a drepturilor și

intereselor sale legitime. În acest context, apreciem că dreptul și interesul

reclamantei nu trebuie privit ut singuli, ci raportat la interesul societar

care impune analiza drepturilor și intereselor acționarilor în raport de

interesul societar de funcționare normală a societății.

Nu este reținută nici critica

referitoare la o pretinsă nemotivare a deciziei de apel. Se reține că

judecătorii apelului au răspuns tuturor criticilor formulate de reclamantă în

cadrul căii de atac, împrejurarea că judecătorii au apreciat temeinicia unora

dintre apărările pârâtei neavând valența unei lipse de motivare, astfel cum

aceasta este reglementată prin art. 304 pct. 7 C. proc. civ. De asemenea,

faptul că judecătorii apelului au răspuns printr-un considerent la unele din

criticile reclamantei nu are semnificația lipsei de motivare, pentru a atrage

incidența prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Pentru considerentele reținute și

constatându-se legalitatea deciziei pronunțate de judecătorii apelului, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de recurentă va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC Ș.S. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei civile nr. 8/CC din 16

septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 februarie 2011.