ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 868/2011

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 5/COM/CC din 18 martie 2010, pronunțată în dosarul nr. 123/103/2010, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC Ș.S. SA Râmnicu Vâlcea în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Piatra Neamț. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute ori declararea anulării hotărârii AGEA pârâtei nr. 455 din 16 decembrie 2010 prin care s-a dispus anularea hotărârii AGEA nr. 198 din 2009 cu privire la retragerea de la tranzacționare a valorilor imobiliare conform dispunerii de măsuri nr. 8/2006 a C.N.V.M.

și declararea societății de tip închis. Judecătorul fondului a reținut că motivele invocate de reclamantă nu relevă încălcarea unor norme de ordine publică, apreciind că hotărârile adunării generale sunt acte de voință internă, ce pot fi revocate sau modificate oricând de către adunarea generală, fiind înlăturată susținerea reclamantei în sensul că potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 doar instanța ar fi competentă în acest sens. Împrejurarea că se poate solicita pe cale judiciară anularea unei asemenea hotărâri nu exclude aptitudinea organului emitent de a proceda la desființarea propriului act pe cale administrativă.

Judecătorul a mai reținut că hotărârea AGEA prin care s-a dispus retragerea societății de pe piața valorilor imobiliare, act ce a stat la baza cererii reclamantei de retragere din acționariat, a fost desființată prin hotărârea contestată, printr-o procedură simetrică, cu respectarea normelor legale în materie privitoare la convocare și la C.V.O.R.U.M., fiind înlăturate susținerile reclamantei vizând frauda la lege. S-a apreciat că ceea ce interesează este respectarea normelor legale, ale actului constitutiv și a intereselor legitime ale societății, reținându-se că s-a argumentat pe larg, în procesul verbal ce stă la baza hotărârii atacate, că lipsa lichidităților justifică revenirea asupra actului administrativ anterior, stabilind ca prioritate buna funcționare a societății pârâte.

În acest context, s-a apreciat că drepturile și interesele acționarilor sunt legitime în măsura în care sunt subsumate lui affectio societatis; or, singurul argument invocat de reclamantă privește interesul său patrimonial de a încasa contravaloarea acțiunilor ca urmare a cererii de retragere din acționariat; în condițiile în care s-a revenit asupra retragerii de pe piața valorilor imobiliare, insistența reclamantei de a-și valorifica dreptul a fost apreciat ca o exploatare în propriul interes a unor circumstanțe permise de normele dispunerii de măsuri nr. 8/2006. Sentința de fond a fost apelată de reclamanta SC Ș.S. SA Râmnicu Vâlcea, care a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii sale, criticile sale vizând greșita interpretare a probatoriului administrat și greșita aplicare a legii.

Prin decizia civilă nr. 8/CC din 16 septembrie 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Bacău, secția comercială contencios administrativ și fiscal, a respins apelul reclamantei ca nefondat, cu următoarele considerente: a apreciat că analiza legalității hotărârii contestate trebuie realizată în contextul procedurii speciale reglementată de dispunerea de măsuri nr. 8/2006 a C.N.V.M. privind retragerea de la tranzacționare a valorilor mobiliare; s-a reținut în acest context că retragerea este condiționată, cu caracter cumulativ, de acordarea către acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea adunării generale a dreptului de a se retrage din societate și de a obține contravaloarea acțiunilor.

Interpretând sistematic prevederile normelor incidente, completul de apel a reținut că acordarea dreptului de retragere și de obținere a contravalorii acțiunilor nu reprezintă un efect al procedurii de delistare, ci o premisă a cărei neîndeplinire împiedică concretizarea hotărârii societății comerciale de retragere de la tranzacționare. În acest context, constatând lipsa lichidităților a fost convocată o nouă adunare generală extraordinară care a dispus anularea hotărârii anterioare de delistare. Completul de apel a apreciat că nu s-au dovedit elemente care să contureze reaua credință a pârâtei în adoptarea hotărârii contestate, de natură a prejudicia drepturile și interesele legitime ale reclamantei.

Dreptul său legitim de creanță, reprezentând obligația societății de a plăti contravaloarea acțiunilor, nu are un caracter absolut, fiind afectat de o condiție, reprezentând, de fapt, o condiție prealabilă schimbării regimului juridic al societății sub aspectul valorilor mobiliare, acest drept fiind susceptibil de modificări în cazul în care societatea nu dovedește capacitatea îndeplinirii condițiilor impuse prin dispunerea de măsuri nr. 8/2006. Completul de apel a mai reținut că hotărârea constată fiind consecința incapacității societății de îndeplinire a condițiilor imperative reglementate, răspunde imperativului legii, fiind adoptată cu respectarea voinței sociale.

Pentru aceleași considerente au fost înlăturate și criticile reclamantei vizând frauda la lege, nefiind reținut că pârâta ar fi încercat eludarea prevederilor art. 312 din Legea nr. 31/1990, ci că a luat măsurile care s-au impus în cadrul unei proceduri reglementată strict și limitativ cu privire la retragerea de la tranzacționare a acțiunilor societății. Decizia de apel a fost recurată de reclamanta SC Ș.S. SA Râmnicu Vâlcea, aceasta solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei de apel în sensul admiterii apelului cu consecința schimbării sentinței de fond și admiterii acțiunii. Criticile reclamantei, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., au vizat greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 136 1 din Legea nr. 31/1990 și ale dispunerii de măsuri nr. 8/2006, apreciind ca nelegală interpretarea dată de completul de apel a acestor norme în sensul considerării că dreptul său de creanță este afectat de condiția retragerii de la tranzacționare a societății pârâte. A apreciat că din momentul adoptării hotărârii AGEA de delistare și manifestării sale de voință în sensul retragerii din societate s-a născut dreptul său absolut, neafectat de nicio condiție de a obține contravaloarea acțiunilor deținute la societatea pârâtă; de asemenea, a apreciat că dispunerea nr. 8/2006 nu condiționează plata creanței sale de retragerea de la tranzacționare a acțiunilor pârâtei.

Reclamanta a criticat și nereținerea existenței elementelor de rea credință ale pârâtei în adoptarea hotărârii contestate, prejudicierea sa rezultând din chiar imposibilitatea încasării propriei creanțe. Reclamanta a mai invocat și o analiză superficială a încălcării prevederilor art. 136 1 din Legea nr. 31/1990, în sensul că nu a analizat dacă prin adoptarea hotărârii contestate s-a încălcat sau nu dreptul său legitim constând în dreptul de creanță. Reclamanta a mai formulat și critici întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., apreciind că decizia de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii, susținând că judecătorii apelului au îmbrățișat susținerile pârâtei și, totodată, nu a analizat decât superficial critica sa vizând încălcarea prin hotărârea contestată a principiilor securității și al aparenței raporturilor juridice de drept comercial.

Prin întâmpinare, pârâta SC P. SA Piatra Neamț a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că decizia de apel a aplicat corect dispozițiile legale, incidente în cauză, motivarea fiind completă și răspunzând tuturor criticilor formulate. Nu au fost administrate înscrisuri noi în calea de atac a recursului. Analizându-se cauza în raport de criticile de nelegalitate invocate și de apărările formulate, se apreciază că recursul nu este fondat.

Astfel, nu poate fi reținută critica reclamantei în sensul unei greșite interpretări și aplicări a dispozițiilor dispunerii de măsuri nr. 8/2006, completul de apel apreciind legal asupra interpretării normelor din actul menționat, în sensul unei condiționări a retragerii de la tranzacționare a valorilor mobiliare ale pârâtei de existența cumulativă a tuturor condițiilor impuse, inclusiv, deci, de existența fondurilor necesare pentru achitarea contravalorii acțiunilor deținute de acționarii ce își manifestă opțiunea de retragere din societate.

Concluzia este logică, întrucât dacă s-ar admite punctul de vedere al reclamantei, retragerea de la tranzacționare a valorilor imobiliare unei societăți, în condițiile în care aceasta nu dispune de sumele necesare plății acțiunilor celor care doresc retragerea din societate, în loc să aibă valoarea unei eficientizări a activității societății, ar dobândi caracterul unei dizolvări și lichidări, pentru imposibilitatea de a face față plăților. În acest context, în mod legal a interpretat completul de apel că dreptul reclamantei nu este absolut, ci este condiție a împlinirii procedurii de delistare a valorilor mobiliare ale societății pârâte. Criticile reclamantei vizând nereținerea probatoriului care conturează reaua credință a pârâtei în adoptarea hotărârii contestate implică o analiză a probelor administrate, aspect ce ține de netemeinicia deciziei de apel.

Or, în condițiile limitelor impuse de art. 304 alin. (1) C. proc. civ. în judecarea recursului, în sensul limitării controlului acestei decizii la aspectele de nelegalitate, aceste critici nu vor fi analizate. Este înlăturată și critica reclamantei vizând o greșită interpretare a prevederilor art. 136 1 din Legea nr. 31/1990, reținându-se că judecătorii apelului, analizând caracterul dreptului de creanță al reclamantei din perspectiva caracterului acestuia în raport de procedura de retragere de la tranzacționare a valorilor mobiliare ale pârâtei, au răspuns și criticilor referitoare la eventuala încălcare a drepturilor și intereselor sale legitime. În acest context, apreciem că dreptul și interesul reclamantei nu trebuie privit ut singuli, ci raportat la interesul societar care impune analiza drepturilor și intereselor acționarilor în raport de interesul societar de funcționare normală a societății.

Nu este reținută nici critica referitoare la o pretinsă nemotivare a deciziei de apel. Se reține că judecătorii apelului au răspuns tuturor criticilor formulate de reclamantă în cadrul căii de atac, împrejurarea că judecătorii au apreciat temeinicia unora dintre apărările pârâtei neavând valența unei lipse de motivare, astfel cum aceasta este reglementată prin art. 304 pct. 7 C. proc. civ. De asemenea, faptul că judecătorii apelului au răspuns printr-un considerent la unele din criticile reclamantei nu are semnificația lipsei de motivare, pentru a atrage incidența prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Pentru considerentele reținute și constatându-se legalitatea deciziei pronunțate de judecătorii apelului, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., recursul declarat de recurentă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta SC Ș.S. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei civile nr. 8/CC din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.