Decizia nr. 3689/2012 — ÎCCJ, Secția I civilă · Dosar nr. 36977/3/2009 — cale de atac împotriva sentinței nr. 755/2010 a Tribunalului București

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, reclamantul O.D. a chemat in judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând instanței obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să-i recalculeze drepturile de pensie, avându-se în vedere și veniturile suplimentare realizate atestate de adeverința din 09 iunie 2009 emisă de SC P.A. SA București. Prin sentința civilă nr. 755 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a VIII - a, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, avându-se în vedere dispozițiile art. 156 din Legea 19/2000, precum și faptul că în cererea introductivă de instanță reclamantul și-a indicat domiciliul în satul P.B., comuna P.B., județul Prahova.

La rândul său Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 276 din 17 februarie 2011, a declinat competența în favoarea Tribunalului București, reținând că deși, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul și-a indicat domiciliul ca fiind în sat P.B., comuna P.B., județul Prahova, instanța a constatat că domiciliul efectiv al acestuia este cel menționat în cuprinsul cărții de identitate, respectiv în comuna Chitila, str. Aurel Vlaicu, Sectorul Agricol Ilfov, județul Ilfov, având și o viză de domiciliu în București, Calea Giulești, care se regăsește, de altfel, în cuprinsul deciziei de pensie, aflată la fila 5 din Dosarul 36977/3/2009 al Tribunalului București. Potrivit dispozițiilor art. 156 din Legea 19/2000, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva Caselor Teritoriale de Pensii (ca în cazul față) se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sedii reclamantul", aceasta fiind o normă de strictă interpretare derogatorie de norma de drept comun prevăzută de art. 5 C. proc. civ. Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: În rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește competența de soluționare a plângerii împotriva procesului - verbal de contravenție în favoarea Tribunalului București.

In conformitate cu dispozițiile alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”. In speță, reclamantul are domiciliul efectiv, conform actului de identitate, în circumscripția teritorială a Tribunalului București, astfel încât, potrivit textului legal menționat, aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2012.