ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3689/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3689/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, reclamantul O.D. a chemat in judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând instanței obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să-i recalculeze drepturile de pensie, avându-se în vedere și veniturile suplimentare realizate atestate de adeverința din 09 iunie 2009 emisă de SC P.A. SA București. Prin sentința civilă nr. 755 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a VIII - a, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, avându-se în vedere dispozițiile art. 156 din Legea 19/2000, precum și faptul că în cererea introductivă de instanță reclamantul și-a indicat domiciliul în satul P.B., comuna P.B., județul Prahova.
La rândul său Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 276 din 17 februarie 2011, a declinat competența în favoarea Tribunalului București, reținând că deși, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul și-a indicat domiciliul ca fiind în sat P.B., comuna P.B., județul Prahova, instanța a constatat că domiciliul efectiv al acestuia este cel menționat în cuprinsul cărții de identitate, respectiv în comuna Chitila, str. Aurel Vlaicu, Sectorul Agricol Ilfov, județul Ilfov, având și o viză de domiciliu în București, Calea Giulești, care se regăsește, de altfel, în cuprinsul deciziei de pensie, aflată la fila 5 din Dosarul 36977/3/2009 al Tribunalului București. Potrivit dispozițiilor art. 156 din Legea 19/2000, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.
sau împotriva Caselor Teritoriale de Pensii (ca în cazul față) se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sedii reclamantul", aceasta fiind o normă de strictă interpretare derogatorie de norma de drept comun prevăzută de art. 5 C. proc. civ. Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: În rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește competența de soluționare a plângerii împotriva procesului - verbal de contravenție în favoarea Tribunalului București.
In conformitate cu dispozițiile alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”. In speță, reclamantul are domiciliul efectiv, conform actului de identitate, în circumscripția teritorială a Tribunalului București, astfel încât, potrivit textului legal menționat, aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.