ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3689/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3689/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la Tribunalul București, reclamantul O.D. a chemat in
judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând instanței
obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să-i recalculeze
drepturile de pensie, avându-se în vedere și veniturile suplimentare realizate
atestate de adeverința din 09 iunie 2009 emisă de SC P.A. SA București.
Prin sentința civilă nr. 755 din 28
ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a VIII - a, s-a admis excepția
necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Prahova, avându-se în vedere dispozițiile art. 156 din
Legea 19/2000, precum și faptul că în cererea introductivă de instanță
reclamantul și-a indicat domiciliul în satul P.B., comuna P.B., județul
Prahova.
La rândul său Tribunalul Prahova, prin
sentința civilă nr. 276 din 17 februarie 2011, a declinat competența în favoarea
Tribunalului București, reținând că deși, în cuprinsul cererii de chemare în
judecată, reclamantul și-a indicat domiciliul ca fiind în sat P.B., comuna P.B.,
județul Prahova, instanța a constatat că domiciliul efectiv al acestuia este
cel menționat în cuprinsul cărții de identitate, respectiv în comuna Chitila,
str. Aurel Vlaicu, Sectorul Agricol Ilfov, județul Ilfov, având și o viză de
domiciliu în București, Calea Giulești, care se regăsește, de altfel, în
cuprinsul deciziei de pensie, aflată la fila 5 din Dosarul 36977/3/2009 al
Tribunalului București.
Potrivit dispozițiilor art. 156 din
Legea 19/2000, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor
Teritoriale de Pensii (ca în cazul față) se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sedii reclamantul", aceasta fiind o
normă de strictă interpretare derogatorie de norma de drept comun prevăzută de art.
5 C. proc. civ.
Ivindu-se conflictul negativ de
competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a
fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.
Asupra conflictului negativ de
competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
În rezolvarea conflictului negativ de
competență, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește competența de
soluționare a plângerii împotriva procesului - verbal de contravenție în
favoarea Tribunalului București.
In conformitate cu dispozițiile alin.
(1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,
a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul”.
In speță, reclamantul are domiciliul
efectiv, conform actului de identitate, în circumscripția teritorială a
Tribunalului București, astfel încât, potrivit textului legal menționat,
aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
23 mai 2012.