ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4011/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4011/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Tulcea sub nr. 984/327/2010, reclamantul M.V. a chemat în judecată
pe pârâții Comuna Frecăței și Municipiul Tulcea solicitând instanței ca prin
hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate nulitatea absolută parțială a
actului de delimitare a teritoriului cadastral al Municipiului Tulcea și a
schiței cadastrale a aceluiași municipiu numai sub aspectul trecerii și
evidențierii cadastrale nelegale a parcelei X, extravilan, sat Cataloi, comuna Frecăței,
județul Tulcea și, pe cale de consecință, să dispună revenirea acestei parcele
de teren extravilan la situația anterioară de evidență cadastrală, cu obligarea
pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Tulcea,
prin Sentința nr. 2327 din 11 august 2010, a admis excepția de necompetență
materială și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Tulcea, secția de
contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța o
asemenea soluție, instanța a reținut faptul că actele contestate sunt acte
administrative supuse procedurii contenciosului administrativ.
Pe rolul Tribunalului
Tulcea, secția civilă, comercială, contencios administrativ și fiscal, cauza a
fost înregistrată sub nr. 2957/88/2010.
Această instanță,
prin Sentința nr. 2998 din 25 noiembrie 2010, a admis excepția de necompetență
materială, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Tulcea și a înaintat
dosarul Curții de Apel Constanța pentru a se pronunța asupra regulatorului de
competență.
În considerentele
hotărârii, instanța a precizat faptul că actul de delimitare a teritoriului
dedus judecății nu este un act administrativ cu caracter individual, motiv
pentru care cercetarea legalității acestuia nu este în competența instanței de
contencios administrativ, ci a instanței de drept comun.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, sub nr. 16/36/2011.
Conform art. 22 C.
proc. civ., instanța a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Tulcea, cu motivarea că este exclusă aplicarea Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.
În argumentarea
soluției, instanța a făcut trimitere la prevederile art. 27 alin. (1), art. 51
- 53 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, precum și la cele ale art. 4
din Ordinul Ministrului Administrației Publice nr. 534 din 1 octombrie 2001
privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general.
Ca atare, instanța a
concluzionat în sensul că operațiunea de delimitare cadastrală a unităților
administrativ-teritoriale este dată de legiuitor în competența legii generale
în materie de fond funciar, respectiv Legea nr. 18/1991, care, la rândul său,
la art. 53 alin. (2), stabilește competența judecătoriei în a cărei rază
teritorială este situat terenul.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamantul M.V., care a solicitat modificarea sa,
în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Tulcea, secția de contencios administrativ și fiscal.
În motivarea căii de
atac, recurentul arată că actul de delimitare a teritoriului pe care îl
contestă este un act administrativ emis de autoritățile publice pârâte în regim
de putere publică care dă naștere unor raporturi juridice contrare
dispozițiilor Legii nr. 2/1968, Legii nr. 18/1991, precum și Codului fiscal.
Prin urmare, instanța de contencios administrativ este competentă să analizeze
legalitatea acestui act administrativ.
Analizând sentința
atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru
considerentele care vor fi expuse în continuare.
Problema care se
impune a fi dezlegată în prezenta cauză este aceea a stabilirii naturii
juridice a actului de delimitare a teritoriului cadastral al Municipiului
Tulcea și a schiței cadastrale a aceluiași municipiu, anexă la acesta.
Potrivit art. 2 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin noțiunea de act
administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ
emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea
organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă
naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În mod evident, actul
de delimitare a teritoriului cadastral al Municipiului Tulcea întrunește
condițiile legale pentru a fi considerat un act administrativ unilateral cu
caracter individual.
Astfel, Înalta Curte
reține faptul că acest act a fost emis de autoritățile publice pârâte în regim
de putere publică pentru punerea în executare a Legii nr. 18/1991, modificată,
precum și a Ordinului Ministrului Administrației Publice nr. 534 din 1
octombrie 2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea
cadastrului general. Actul aflat în discuție a produs efecte juridice proprii
prin faptul că a modificat delimitarea teritorial-cadastrală a municipiului
Tulcea.
Așadar, în raport de
dispozițiile art. 1, art. 8, art. 10 și art. 18 din Legea nr. 554/2004,
modificată, și de faptul că actul administrativ dedus judecății a fost emis de
autorități publice locale, competența de soluționare a cauzei revine secției de
contencios administrativ a tribunalului.
În consecință, Înalta
Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20
și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica
sentința atacată, în sensul că va stabili competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Tulcea, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de M.V. împotriva Sentinței nr. 5/CA din 3 februarie 2011 a Curții de
Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ
și fiscal.
Modifică sentința în
sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Tulcea, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 septembrie 2011.