ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.09.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4011/2011

HOTĂRÂRE
09.09.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4011/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Tulcea sub nr. 984/327/2010, reclamantul M.V. a chemat în judecată

pe pârâții Comuna Frecăței și Municipiul Tulcea solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate nulitatea absolută parțială a

actului de delimitare a teritoriului cadastral al Municipiului Tulcea și a

schiței cadastrale a aceluiași municipiu numai sub aspectul trecerii și

evidențierii cadastrale nelegale a parcelei X, extravilan, sat Cataloi, comuna Frecăței,

județul Tulcea și, pe cale de consecință, să dispună revenirea acestei parcele

de teren extravilan la situația anterioară de evidență cadastrală, cu obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Tulcea,

prin Sentința nr. 2327 din 11 august 2010, a admis excepția de necompetență

materială și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Tulcea, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, instanța a reținut faptul că actele contestate sunt acte

administrative supuse procedurii contenciosului administrativ.

Pe rolul Tribunalului

Tulcea, secția civilă, comercială, contencios administrativ și fiscal, cauza a

fost înregistrată sub nr. 2957/88/2010.

Această instanță,

prin Sentința nr. 2998 din 25 noiembrie 2010, a admis excepția de necompetență

materială, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Tulcea și a înaintat

dosarul Curții de Apel Constanța pentru a se pronunța asupra regulatorului de

competență.

În considerentele

hotărârii, instanța a precizat faptul că actul de delimitare a teritoriului

dedus judecății nu este un act administrativ cu caracter individual, motiv

pentru care cercetarea legalității acestuia nu este în competența instanței de

contencios administrativ, ci a instanței de drept comun.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 16/36/2011.

Conform art. 22 C.

proc. civ., instanța a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Tulcea, cu motivarea că este exclusă aplicarea Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.

În argumentarea

soluției, instanța a făcut trimitere la prevederile art. 27 alin. (1), art. 51

- 53 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, precum și la cele ale art. 4

din Ordinul Ministrului Administrației Publice nr. 534 din 1 octombrie 2001

privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general.

Ca atare, instanța a

concluzionat în sensul că operațiunea de delimitare cadastrală a unităților

administrativ-teritoriale este dată de legiuitor în competența legii generale

în materie de fond funciar, respectiv Legea nr. 18/1991, care, la rândul său,

la art. 53 alin. (2), stabilește competența judecătoriei în a cărei rază

teritorială este situat terenul.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul M.V., care a solicitat modificarea sa,

în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Tulcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea căii de

atac, recurentul arată că actul de delimitare a teritoriului pe care îl

contestă este un act administrativ emis de autoritățile publice pârâte în regim

de putere publică care dă naștere unor raporturi juridice contrare

dispozițiilor Legii nr. 2/1968, Legii nr. 18/1991, precum și Codului fiscal.

Prin urmare, instanța de contencios administrativ este competentă să analizeze

legalitatea acestui act administrativ.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Problema care se

impune a fi dezlegată în prezenta cauză este aceea a stabilirii naturii

juridice a actului de delimitare a teritoriului cadastral al Municipiului

Tulcea și a schiței cadastrale a aceluiași municipiu, anexă la acesta.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin noțiunea de act

administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ

emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea

organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În mod evident, actul

de delimitare a teritoriului cadastral al Municipiului Tulcea întrunește

condițiile legale pentru a fi considerat un act administrativ unilateral cu

caracter individual.

Astfel, Înalta Curte

reține faptul că acest act a fost emis de autoritățile publice pârâte în regim

de putere publică pentru punerea în executare a Legii nr. 18/1991, modificată,

precum și a Ordinului Ministrului Administrației Publice nr. 534 din 1

octombrie 2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea

cadastrului general. Actul aflat în discuție a produs efecte juridice proprii

prin faptul că a modificat delimitarea teritorial-cadastrală a municipiului

Tulcea.

Așadar, în raport de

dispozițiile art. 1, art. 8, art. 10 și art. 18 din Legea nr. 554/2004,

modificată, și de faptul că actul administrativ dedus judecății a fost emis de

autorități publice locale, competența de soluționare a cauzei revine secției de

contencios administrativ a tribunalului.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20

și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica

sentința atacată, în sensul că va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Tulcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul

declarat de M.V. împotriva Sentinței nr. 5/CA din 3 februarie 2011 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința în

sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Tulcea, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 septembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-29
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5693/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3156 din 29 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Tulcea, a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamantul D.D., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiu
ÎCCJ 2015-05-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1934/2015
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Prin cererea adresată Tribunalu
ÎCCJ 2011-09-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4500/2011
ală, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 115 din 6 aprilie 2011, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a H.G. nr. 757/2005. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin cere
ÎCCJ 2004-12-15
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7137/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin notificarea nr. 144 din 10 august 2001, P.L. din Galați, în calitate de moștenitoare legală a defunctului E.A.P., a cerut Primăriei Municipiului Tulc
ÎCCJ 2015-04-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1531/2015
Decizia nr. 1531/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei; 1. Obiectul acțiunii; Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța și înregistrată sub nr. x/36/2012, re
Sursă