ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4011/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 984/327/2010, reclamantul M.V. a chemat în judecată pe pârâții Comuna Frecăței și Municipiul Tulcea solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate nulitatea absolută parțială a actului de delimitare a teritoriului cadastral al Municipiului Tulcea și a schiței cadastrale a aceluiași municipiu numai sub aspectul trecerii și evidențierii cadastrale nelegale a parcelei X, extravilan, sat Cataloi, comuna Frecăței, județul Tulcea și, pe cale de consecință, să dispună revenirea acestei parcele de teren extravilan la situația anterioară de evidență cadastrală, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Tulcea, prin Sentința nr. 2327 din 11 august 2010, a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Tulcea, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța a reținut faptul că actele contestate sunt acte administrative supuse procedurii contenciosului administrativ. Pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, comercială, contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 2957/88/2010. Această instanță, prin Sentința nr. 2998 din 25 noiembrie 2010, a admis excepția de necompetență materială, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Tulcea și a înaintat dosarul Curții de Apel Constanța pentru a se pronunța asupra regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii, instanța a precizat faptul că actul de delimitare a teritoriului dedus judecății nu este un act administrativ cu caracter individual, motiv pentru care cercetarea legalității acestuia nu este în competența instanței de contencios administrativ, ci a instanței de drept comun. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sub nr. 16/36/2011. Conform art. 22 C. proc. civ., instanța a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, cu motivarea că este exclusă aplicarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.

În argumentarea soluției, instanța a făcut trimitere la prevederile art. 27 alin. (1), art. 51 - 53 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, precum și la cele ale art. 4 din Ordinul Ministrului Administrației Publice nr. 534 din 1 octombrie 2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general. Ca atare, instanța a concluzionat în sensul că operațiunea de delimitare cadastrală a unităților administrativ-teritoriale este dată de legiuitor în competența legii generale în materie de fond funciar, respectiv Legea nr. 18/1991, care, la rândul său, la art. 53 alin. (2), stabilește competența judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.V., care a solicitat modificarea sa, în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea căii de atac, recurentul arată că actul de delimitare a teritoriului pe care îl contestă este un act administrativ emis de autoritățile publice pârâte în regim de putere publică care dă naștere unor raporturi juridice contrare dispozițiilor Legii nr. 2/1968, Legii nr. 18/1991, precum și Codului fiscal. Prin urmare, instanța de contencios administrativ este competentă să analizeze legalitatea acestui act administrativ. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Problema care se impune a fi dezlegată în prezenta cauză este aceea a stabilirii naturii juridice a actului de delimitare a teritoriului cadastral al Municipiului Tulcea și a schiței cadastrale a aceluiași municipiu, anexă la acesta.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin noțiunea de act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. În mod evident, actul de delimitare a teritoriului cadastral al Municipiului Tulcea întrunește condițiile legale pentru a fi considerat un act administrativ unilateral cu caracter individual. Astfel, Înalta Curte reține faptul că acest act a fost emis de autoritățile publice pârâte în regim de putere publică pentru punerea în executare a Legii nr. 18/1991, modificată, precum și a Ordinului Ministrului Administrației Publice nr. 534 din 1 octombrie 2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general.

Actul aflat în discuție a produs efecte juridice proprii prin faptul că a modificat delimitarea teritorial-cadastrală a municipiului Tulcea. Așadar, în raport de dispozițiile art. 1, art. 8, art. 10 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată, și de faptul că actul administrativ dedus judecății a fost emis de autorități publice locale, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ a tribunalului. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.V. împotriva Sentinței nr. 5/CA din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.