ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3981/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3981/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanță
a) cererea de chemare
în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 22
februarie 2011 sub nr. 588/88/2011 pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamantul
Consiliul Județean Tulcea a solicitat anularea Încheierii nr. VI din 45 din 08
februarie 2011 a Curții de Conturi a României și, în parte, a Deciziei nr. 28
din 08 noiembrie 2010 pct. 1 și 2 emisă de Curtea de Conturi Tulcea și
suspendarea actelor administrative atacate.
În motivare s-a
arătat în esență că actele atacate sunt netemeinice și nelegale.
b) întâmpinarea
formulată în cauză
Pârâta Curtea de
Conturi a României a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului
Tulcea solicitând declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Constanța.
c) Soluția
Tribunalului Tulcea
Prin Sentința civilă
nr. 1368 din 15 aprilie 2011 Tribunalul Tulcea a admis excepția necompetenței
materiale a Tribunalului Tulcea și a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin cererea
formulată, reclamantul a solicitat anularea Încheierii nr. VI 45 din 08
februarie 2011 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul
Curții de Conturi a României și a punctelor 1 și 2 din Decizia nr. 288 din 08
noiembrie 2010 a Camerei de Conturi a Județului Tulcea, precum și suspendarea
acestora.
Conform pct. 288 din
regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr.
130/2010 - publicat în M. Of. nr. 832/13.12.2010, competența de soluționare a
sesizărilor formulate de conducerea entităților verificate împotriva
încheierilor emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției
de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază
teritorială se află sediul reclamantei.
În raport de aceste
considerente, văzând și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și pe cele
ale art. 158 C. proc. civ. instanța a admis excepția de necompetență materială
a Tribunalului Tulcea și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,
precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.
d) soluția și
motivarea Curții de Apel Constanța
Prin Sentința nr.
185/CA din 9 iunie 2011, Curtea de apel a declinat competența de soluționare a
cauzei în contencios administrativ formulată de către reclamantul Consiliul
Județean Tulcea în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României -
Camera de Conturi a Județului Constanța și Curtea de Conturi a României, în
favoarea Tribunalului Tulcea și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, instanță competentă a se pronunța asupra conflictului negativ de
competență.
Pentru a pronunța
această sentință, Curtea de apel a reținut că soluționarea cauzei aparține
Tribunalului Constanța, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât
litigiul are ca obiect decizia Camerei de Conturi Constanța.
De asemenea, s-a
apreciat că dispozițiile art. 228 din Regulamentul Curții de Conturi aprobat
prin Hotărârea nr. 130/2010 nu pot înfrânge prevederile art. 10 din Legea nr.
554/2004, deoarece acestea au înlocuit fără o anumită justificare dispozițiile
din Hotărârea nr. 1/2009 (art. 107 și 108) a Curții de Conturi a României, prin
care se reglementa competența materială în funcție de emitentul actului.
S-a mai reținut că
potrivit legii, Curtea de Conturi nu are competența de a stabili o competență
specială și derogatorie a instanței de judecată, astfel că s-au înlăturat
prevederile care reglementau competența materială de soluționare cuprinse în
Regulament.
e) Soluția Înaltei
Curți
Analizând obiectul
acțiunii și prevederile legale în materie de competență incidente, în raport de
obiectul cererii, Înalta Curte constată că soluționarea cauzei aparține Curții
de Apel Constanța.
Potrivit prevederilor
art. 31 din Legea nr. 94/1992 modificată prin Legea nr. 217/2008 activitatea de
valorificare a rapoartelor de audit se face în baza Regulamentului aprobat
conform art. 12 alin. (2) din Lege.
Așadar, Legea nr.
94/1992 modificată este cea care stabilește dreptul Curții de Conturi a
României să adopte un Regulament care să prevadă procedura de valorificare a
actelor întocmite de Curtea de Conturi.
Legea nr. 94/1992
modificată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi este, în baza
art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție, lege organică.
Așadar, Regulamentul
s-a adoptat în vederea executării unei legi organice.
În aceste condiții,
sunt incidente prevederile art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010 cu
aplicabilitate din anul 2011, deoarece încheierea s-a pronunțat la data de 08
februarie 2011, după intrarea în vigoare a noului Regulament.
Pentru a declina
competența la Tribunal, Curtea de apel a înlăturat normele procedurale din
Regulamentul în vigoare începând cu 1 ianuarie 2011, considerând că acestea au
fost adoptate fără nicio justificare.
Soluția excede
cadrului legal al învestirii instanței.
Regulamentul putea fi
cercetat sub aspectul legalității numai în limitele mijloacelor procedurale
legale, respectiv pe calea directă a unei acțiuni în anulare sau pe calea
excepției de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, din
oficiu, sau la cererea părții interesate.
Ori, în cauză, nu s-a
invocat nici din oficiu și nici la cererea vreunei părți, excepția de
nelegalitate a prevederilor art. 228 din Regulament.
În aceste condiții,
conținutul normativ al art. 228 din Regulament face parte din ordinea juridică
și ca urmare, prevederile sale produc efecte sub aspectul competenței de
soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate
împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor.
Mai mult, în cauză,
obiectul acțiunii judiciare îl constituie Încheierea nr. VI.45 din 08 februarie
2011 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor de pe lângă Curtea de
Conturi a României, astfel că actul fiind emis de o autoritate centrală,
competența de soluționare a cauzei aparține și în baza art. 10 teza a II-a,
Curții de apel.
În concluzie,
competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Constanța, astfel că
în baza art. 20 și următoarele C. proc. civ. se va stabili competența de
soluționare la Curtea de Apel Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Județean Tulcea și pe
pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tulcea, în favoarea
Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 august 2011.
Procesat
de GGC - NN