ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3981/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2011 sub nr. 588/88/2011 pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamantul Consiliul Județean Tulcea a solicitat anularea Încheierii nr. VI din 45 din 08 februarie 2011 a Curții de Conturi a României și, în parte, a Deciziei nr. 28 din 08 noiembrie 2010 pct. 1 și 2 emisă de Curtea de Conturi Tulcea și suspendarea actelor administrative atacate. În motivare s-a arătat în esență că actele atacate sunt netemeinice și nelegale. b) întâmpinarea formulată în cauză Pârâta Curtea de Conturi a României a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Tulcea solicitând declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Constanța.

c) Soluția Tribunalului Tulcea Prin Sentința civilă nr. 1368 din 15 aprilie 2011 Tribunalul Tulcea a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat anularea Încheierii nr. VI 45 din 08 februarie 2011 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României și a punctelor 1 și 2 din Decizia nr. 288 din 08 noiembrie 2010 a Camerei de Conturi a Județului Tulcea, precum și suspendarea acestora. Conform pct. 288 din regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 130/2010 - publicat în M. Of.

nr. 832/13.12.2010, competența de soluționare a sesizărilor formulate de conducerea entităților verificate împotriva încheierilor emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul reclamantei. În raport de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și pe cele ale art. 158 C. proc. civ. instanța a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Tulcea și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

d) soluția și motivarea Curții de Apel Constanța Prin Sentința nr. 185/CA din 9 iunie 2011, Curtea de apel a declinat competența de soluționare a cauzei în contencios administrativ formulată de către reclamantul Consiliul Județean Tulcea în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Constanța și Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Tulcea și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță competentă a se pronunța asupra conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de apel a reținut că soluționarea cauzei aparține Tribunalului Constanța, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât litigiul are ca obiect decizia Camerei de Conturi Constanța.

De asemenea, s-a apreciat că dispozițiile art. 228 din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 nu pot înfrânge prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, deoarece acestea au înlocuit fără o anumită justificare dispozițiile din Hotărârea nr. 1/2009 (art. 107 și 108) a Curții de Conturi a României, prin care se reglementa competența materială în funcție de emitentul actului. S-a mai reținut că potrivit legii, Curtea de Conturi nu are competența de a stabili o competență specială și derogatorie a instanței de judecată, astfel că s-au înlăturat prevederile care reglementau competența materială de soluționare cuprinse în Regulament. e) Soluția Înaltei Curți Analizând obiectul acțiunii și prevederile legale în materie de competență incidente, în raport de obiectul cererii, Înalta Curte constată că soluționarea cauzei aparține Curții de Apel Constanța.

Potrivit prevederilor art. 31 din Legea nr. 94/1992 modificată prin Legea nr. 217/2008 activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face în baza Regulamentului aprobat conform art. 12 alin. (2) din Lege. Așadar, Legea nr. 94/1992 modificată este cea care stabilește dreptul Curții de Conturi a României să adopte un Regulament care să prevadă procedura de valorificare a actelor întocmite de Curtea de Conturi. Legea nr. 94/1992 modificată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi este, în baza art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție, lege organică. Așadar, Regulamentul s-a adoptat în vederea executării unei legi organice. În aceste condiții, sunt incidente prevederile art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010 cu aplicabilitate din anul 2011, deoarece încheierea s-a pronunțat la data de 08 februarie 2011, după intrarea în vigoare a noului Regulament.

Pentru a declina competența la Tribunal, Curtea de apel a înlăturat normele procedurale din Regulamentul în vigoare începând cu 1 ianuarie 2011, considerând că acestea au fost adoptate fără nicio justificare. Soluția excede cadrului legal al învestirii instanței. Regulamentul putea fi cercetat sub aspectul legalității numai în limitele mijloacelor procedurale legale, respectiv pe calea directă a unei acțiuni în anulare sau pe calea excepției de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, din oficiu, sau la cererea părții interesate. Ori, în cauză, nu s-a invocat nici din oficiu și nici la cererea vreunei părți, excepția de nelegalitate a prevederilor art. 228 din Regulament.

În aceste condiții, conținutul normativ al art. 228 din Regulament face parte din ordinea juridică și ca urmare, prevederile sale produc efecte sub aspectul competenței de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor. Mai mult, în cauză, obiectul acțiunii judiciare îl constituie Încheierea nr. VI.45 din 08 februarie 2011 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor de pe lângă Curtea de Conturi a României, astfel că actul fiind emis de o autoritate centrală, competența de soluționare a cauzei aparține și în baza art. 10 teza a II-a, Curții de apel. În concluzie, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Constanța, astfel că în baza art. 20 și următoarele C. proc.

civ. se va stabili competența de soluționare la Curtea de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Județean Tulcea și pe pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tulcea, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 august 2011. Procesat de GGC - NN