SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ROSCA c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 75129/01) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 6 iulie 2006 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Rosca c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Caflisch Biersan Zagrebelsky Gyulumyan Myjer, Ziemel, judecători și a dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 15 iunie 2006, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată a procedurii La data inițială a cauzei se află o cerere (n 75129/01) îndreptată împotriva României, printre care și un resortisant al acestui stat, dl Sorinel-Crissian Rosca ( 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Reclamantul este reprezentat de domnul Adina Iulia Hasnas, avocată la București. Guvernul român este reprezentat de agentul său, domnul B. Rămașcanu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul susținea, printre altele, o încălcare a art. 1 și Convenția ca urmare a condamnării sale de către instanțe militare, în timp ce a fost civilizată, precum și a interceptării comunicațiilor sale telefonice și a utilizării lor ca mijloc de probă în procedura penală. Prin decizia din 17 noiembrie 2005, Curtea (a treia secțiune) a declarat cererea parțial admisibilă. La 2 februarie 2006, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului (b) din convenție. La 28 martie 2006 și, respectiv, 30 martie 2006, reclamantul și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a soluionării amiabile a cauzei. El a fost la momentul respectiv un funcționar civil al Autorității Aeriene Civile din România, însărcinat, printre altele, cu eliberarea autorizațiilor de survolare și de aterizare pentru aeronavele care traversau spațiul aerian românesc. La 13 mai 1995, printr-o ordonanță a procurorului general, reclamantul a fost pus în arest provizoriu și acuzat de complicitate la contrabandă și distrugere a echipamentelor de telecomunicații. Parchetul din apropierea tribunalului militar al Bucureștiului suspecta că a autorizat aterizarea pe aeroportul militar al Otopeni a avioanelor care transportă țigări de contrabandă. El a fost acuzat, de asemenea, de deteriorarea unor baze de date informatice în scopul de a șterge probele. Reclamantul a contestat ordonanța Parchetului. Prin Hotărârea din 3 iunie 1998, curtea militară de apel a primit contestația sa, dar nu a fost eliberat decât a doua zi. 10. printr-o rechiziționare a Parchetului militar din 23 iulie 1998, reclamantul și alți 18 acuzați, inclusiv mulți militari, au fost trimiși în fața tribunalului militar teritorial din București pentru fals în scris, asociație de răufăcători și contrabandă. 11. Potrivit Parchetului, faptele s-au desfășurat în felul următor. În noaptea de 23-24 Martie 1998, conform unui plan prestabilit, un avion închiriat de unul dintre inculpați, care transporta o cantitate mare de țigări, aterizase pe aeroportul militar al Otopeni. Țigările au fost apoi încărcate în camioane și transportate în depozite situate în suburbiile București. 12. Reușita operațiunii i-a pus pe cei acuzați să o repete în aceleași condiții în timpul nopții de la 16 la 17 aprilie 1998. 13. În cursul acestor operațiuni, serviciul de informații din România interceptase numeroase conversații telefonice între mai multe persoane, inclusiv reclamantul. La 18 februarie 1999, tribunalul militar teritorial din București l-a condamnat pe reclamant la 9 ani de închisoare pentru asociere de răufăcători, complicitate la contrabandă, falsificare, utilizare falsă și distrugere a echipamentelor de telecomunicații. 16. La o dată nespecificată, procurorul și reclamantul au făcut apel la această hotărâre. Parchetul a solicitat înrăutățirea pedepselor pronunțate împotriva tuturor inculpaților. 17. Reclamantul a solicitat să fie achitat pe motiv că erorile comise în cadrul atribuțiilor sale nu constituie încălcări ale dreptului său de proprietate. De asemenea, a susținut că interceptările telefonice la care a fost supus și a solicitat trimiterea dosarului la Parchetul Militar pentru reluarea procedurii. 18. Printr-o decizie din 8 iunie 2000, curtea militară a recursului a respins recursul la Parchet ca nefondat. În schimb, aceasta a dat dreptul la recursul reclamantului în partea sa privind cuantumul pedepsei pe care a adus-o la șase ani de închisoare. 19. Reclamantul și Parchetul Militar din apropierea tribunalului au formulat o acțiune împotriva acestei decizii. Subliniind gravitatea infracțiunilor săvârșite, Parchetul contesta reducerea duratei pedepsei pronunțate împotriva reclamantului. Reclamantul solicita achitarea acesteia, reintegrând argumentele prezentate în fața primelor două instanțe. 20. Prin hotărârea definitivă din 26 februarie 2001, Curtea Supremă de Justiție a acceptat acțiunile și a confirmat dreptul întemeiat al reclamantului de a fi condamnat pentru complicitate în operațiunea de contrabandă în noaptea de 16-17 aprilie 1998, fals, utilizarea falsului și distrugerea echipamentelor de telecomunicații. În ceea ce privește alte infracțiuni reținute în sarcina reclamantului, Curtea Supremă consideră că asocierea de răufăcători și complicitatea la operațiunile de contrabandă în noaptea de 23-24 martie 1998 nu au fost dovedite și, prin urmare, l-a relaxat pe reclamantul acestor șefi. Cu toate acestea, ea a purtat pedeapsa principală la opt ani de închisoare. 21. Prin decretul din 18 iulie 2003, publicat în Jurnalul Oficial la 22 iulie 2003, președintele Republicii a aprobat reclamantului grația sa, care îl scutea de executarea restului pedepsei. ÎN iar 22. La 30 martie 2006, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație (...) Guvernul României propune ca domnul Sorinel-Cristian Rosca, titlu grațios, să plătească suma de 7 500 de euro în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. În plus, la 28 martie 2006, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamant și de avocatul său (...) observă că guvernul român este pregătit să plătească domnului Sorinel Cristian Rosca suma de 7 500 EUR pentru un Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamantul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 24. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din convenție]. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 25. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Decide să șteargă cazul din rol Preluând act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 6 iulie 2006 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Premier
TROISIÈME SECTION
ROSCA c. ROUMANIE
(Requête n
o
75129/01)
ARRÊT
(Règlement amiable)
6 juillet 2006
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Rosca c. Roumanie,
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
B.M.
Zupančič
,
président
,
L.
Caflisch
,
C.
Bîrsan
,
V.
Zagrebelsky
,
M
me
A.
Gyulumyan
,
M.
E.
Myjer,
M
me
I.
Ziemele,
juges
,
et de M. V.
Berger,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 15 juin 2006,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
75129/01) dirigée contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet Etat,
le requérant
»), a saisi la Cour le 22 août 2001 en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant est représenté par M
e
Adina Iulia Hasnas, avocate à Bucarest. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M
me
3.
Le requérant alléguait notamment une violation des articles
6
§
1 et
8
de la Convention en raison de sa condamnation par des juridictions militaires alors qu’il est civil, ainsi que de l’illégalité des écoutes de ses communications téléphoniques et de leur utilisation comme moyen de preuve dans la procédure pénale.
4.
Par une décision du 17 novembre 2005, la Cour (troisième section) a déclaré la requête partiellement recevable.
5.
Le 2 février 2006, après un échange de correspondance, le greffier a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article
38
§
1
b) de la Convention. Les 28 mars 2006 et 30
mars
2006 respectivement, le requérant et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d’acceptation du règlement amiable de l’affaire.
6.
Le requérant est né en 1970 et réside à Bucarest.
7.
Il était à l’époque des faits fonctionnaire civil de l’Autorité
aéronautique civile de Roumanie, chargé notamment de délivrer des autorisations de survol et d’atterrissage pour les aéronefs qui traversaient l’espace aérien roumain.
8.
Le 13 mai 1995, par une ordonnance du procureur, le requérant fut placé en détention provisoire et accusé de complicité de contrebande et de destruction d’équipements de télécommunications. Le parquet près la cour militaire d’appel de Bucarest le soupçonnait d’avoir autorisé l’atterrissage sur l’aéroport militaire d’Otopeni des avions transportant des cigarettes de contrebande. Il fut également accusé d’avoir endommagé certaines bases de données informatiques afin d’effacer les preuves.
9.
Le requérant contesta l’ordonnance du parquet. Par un arrêt du 3
juin
1998, la cour militaire d’appel accueillit sa contestation, mais il ne fut libéré que le lendemain.
10.
Par un réquisitoire du parquet militaire du 23
juillet
1998, le requérant et dix-huit autres inculpés, dont de nombreux militaires, furent renvoyés devant le tribunal militaire territorial de Bucarest pour faux en écritures, association de malfaiteurs et contrebande.
11.
Selon le parquet, les faits s’étaient déroulés de la manière suivante. Dans la nuit du 23 au 24
mars 1998, suivant un plan préétabli, un avion affrété par l’un des inculpés, transportant une grande quantité de cigarettes, avait atterri sur l’aéroport militaire d’Otopeni. Les cigarettes avaient ensuite été chargées dans des camions et acheminées dans des dépôts situés dans la banlieue de Bucarest.
12.
La réussite de l’opération avait décidé les inculpés à la réitérer dans les mêmes conditions pendant la nuit du 16 au 17 avril 1998.
13.
Au cours de ces opérations, le service roumain de renseignements avait intercepté de nombreuses conversations téléphoniques entre plusieurs coïnculpés, dont le requérant.
14.
Le requérant avait donné, à ces deux occasions, l’autorisation de survol et d’atterrissage des avions.
15.
Le 18 février 1999, le tribunal militaire territorial de Bucarest condamna le requérant à une peine de neuf ans de prison pour association de malfaiteurs, complicité de contrebande, faux, usage de faux et destruction des équipements de télécommunication.
16.
A une date non précisée, le parquet et le requérant firent appel de ce jugement. Le parquet demandait l’aggravation des peines prononcées à l’encontre de tous les inculpés.
17.
Le requérant demandait son acquittement au motif que les erreurs commises dans le cadre de ses attributions ne constituaient pas des infractions. Il alléguait aussi l’illégalité des écoutes téléphoniques auxquelles il avait été soumis et demandait le renvoi du dossier au parquet militaire pour la reprise de l’instruction.
18.
Par une décision du 8 juin 2000, la cour militaire d’appel rejeta l’appel du parquet comme mal fondé. En revanche, elle fit droit à l’appel du requérant dans sa partie concernant le quantum de la peine qu’elle ramena à six
ans de prison.
19.
Le requérant et le parquet militaire près la cour d’appel formèrent un recours contre cette décision. Soulignant la gravité des infractions commises, le parquet contestait la réduction de la durée de la peine prononcée à l’encontre du requérant. Le requérant demandait son acquittement, réitérant les arguments présentés devant les deux
premières
juridictions.
20.
Par un arrêt définitif du 26 février 2001, la Cour suprême de justice accueillit les recours. Elle confirma le bien fondé de la condamnation du requérant pour complicité dans l’opération de contrebande dans la nuit du 16
au 17
avril
1998, faux, usage de faux et destruction des équipements de télécommunications. S’agissant des autres infractions retenues à la charge du requérant, la Cour suprême estima que l’association de malfaiteurs et la complicité à l’opération de contrebande dans la nuit du 23 au 24
mars
1998 n’étaient pas prouvées et, par conséquent, relaxa le requérant de ces chefs. Cependant, elle porta la peine principale à huit ans de prison.
21.
Par un décret du 18 juillet 2003, publié au Journal officiel le 22
juillet
2003, le président de la République accorda au requérant sa grâce, le dispensant de l’exécution du restant de la peine.
22.
Le 30 mars 2006, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
(...) Le gouvernement roumain offre de verser à M. Sorinel-Cristian Rosca,
à
titre gracieux, la somme de 7
500 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.
»
23.
Le 28 mars 2006, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le requérant
et son avocate
:
«
Je (...) note que le gouvernement roumain est prêt à verser à M.
Sorinel
‑
Cristian
Rosca, à titre gracieux, la somme de 7
500 euros en vue d’un
règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et le requérant sont parvenus.
En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.
»
24.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et 62
25.
Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle.
1.
Décide
de rayer l’affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 6 juillet 2006 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Vincent
Berger
Boštjan M.
Zupančič
Greffier
Président