ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2398/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, reclamanta SC Q.P. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.

Cluj și A.N.A. anularea parțială a Deciziei nr. 73 din 19 mai 2010 a D.G.F.P.

Cluj, în ceea ce privește respingerea pentru suma de 1.499.450 lei a

contestației formulată de SC Q.P. împotriva Deciziei de impunere nr. 1009 din 30

septembrie 2009; anularea Deciziei de impunere nr. 1009 din 30 septembrie 2009

și în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare de plată în sumă de

1.499.450 lei care nu au fost anulate prin Decizia nr. 73/2010; anularea

măsurilor din Raportul de Inspecție Fiscală nr. 32400 din 30 septembrie 2009

care au stat la baza stabilirii împotriva SC Q.P. SRL a obligațiilor fiscale

suplimentare în sumă de 1.633.894,33 lei prin Decizia de impunere nr. 1009 din 30

septembrie 2009; recunoașterea achitării în plus pentru întreaga perioada verificată

a sumei de 9.958 lei, în contul impozitului pe profit.

S-a solicitat

totodată, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea

executării Deciziei de Impunere nr. 1009 din 30 septembrie 2009, până la

rămânerea irevocabilă a hotărârii.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat că în cursul anului 2009 la societatea reclamantă a fost

efectuată o inspecție fiscală, fiind supusă verificării pentru perioada 01

ianuarie 2004 - 31 decembrie 2008, la finalizarea ei fiind întocmit Raportul de

Inspecție Fiscală nr. 32.400 din 30 septembrie 2009, în baza căruia a fost

emisă Decizia de impunere nr. 1009 din 30 septembrie 2009, prin care au fost

stabilite în sarcina acesteia obligații fiscale suplimentare de plată în

valoarea totală de 1.835.046 lei.

A mai arătat

reclamanta, că în data de 2 noiembrie 2009, a depus contestația înregistrată sub

nr. 36595, prin care a solicitat anularea parțială a măsurilor dispuse prin

Raportul de Inspecție Fiscală nr. 32.400 din 30 septembrie 2009 și a

obligațiilor fiscale suplimentare de plată stabilite prin Decizia de impunere nr.

1009 din 30 septembrie 2009.

Contestația a fost

soluționată de D.G.F.P. Cluj, prin Decizia nr. 73 din 19 mai 2010, fiind admisă

numai în parte, respectiv numai pentru suma de 134.444 lei, stabilită prin

Decizia de impunere nr. 1009 din 30 septembrie 2009, reprezentând debit și

accesorii la sursa impozit pe profit.

Prin încheierea din

data de 2 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de

reclamanta SC Q.P. SRL

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că în cazul unor cereri ce vizează suspendarea unui

act administrativ fiscal este necesar pe lângă întrunirea cumulativă a

cerințelor cazului bine justificat și prevenirea pagubei iminente și întrunirea

cerinței de a fi depusă cauțiune până la cuantumul instituit de art. 215 alin.

(2) din O.G. nr. 92/2003.

A concluzionat Curtea

că deși s-a statuat în sarcina reclamantei obligația de a depune cauțiune în

cuantum de 149.945 lei, această obligație nu a fost îndeplinită.

Împotriva încheierii

din data de 2 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen

legal reclamanta SC Q.P. SRL Cluj Napoca prin care s-a solicitat admiterea

acestei căi extraordinare de atac și modificarea încheierii atacate în sensul

suspendării în întregime a deciziei de impunere până la soluționarea

irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ.

Reclamanta a

învederat, prin motivele de recurs, că încheierea atacată este nelegală și

netemeinică, prin raportare la următoarele argumente:

În mod nelegal nu a

fost menținută și pentru prezenta cerere cauțiunea care a fost consemnată

pentru suspendarea dispusă în baza prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ în dosarul nr. 1935/33/2009 al Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Instanța de

fond trebuia astfel să aibă în vedere faptul că scopul urmărit de legiuitor

prin instituirea cauțiunii a fost realizat în speță prin cauțiunea care a fost

deja consemnată de reclamantă pentru suspendarea executării aceleiași decizii

de impunere dispusă în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Or, a fi

obligați la consemnarea încă a unei cauțiuni de 10 % doar pentru a se obține o

prelungire a suspendării aceleiași decizii de impunere până la rămânerea

irevocabilă a hotărârii reprezintă o măsură împovărătoare pentru recurentă, de

natură a afecta grav activitatea, aducându-se astfel atingere art. 24 din

Constituția României și art. 6 din C.E.D.O. privind accesul la un proces

echitabil, între ale căror garanții îl reprezintă, asigurarea accesului efectiv

la justiție, acces care nu se poate realiza atunci când soluționarea unei

cereri este condiționată de plata unei cauțiuni împovărătoare pentru parte.

Pe de altă parte,

reclamanta a precizat că prima instanță a respins în mod eronat cererea de

suspendare a executării actului administrativ fiscal atacat întemeiată pe art. 15

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu toate că în cauză

erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens. Chiar dacă

recurenta beneficia de o suspendare a executării dispusă în temeiul art. 14 din

Legea nr. 554/2004, reclamanta s-a considerat întrutotul îndreptățită să obțină

suspendarea executării deciziei de impunere până la rămânerea irevocabilă a

hotărârii asupra fondului, pe motiv că aceasta se putea dispune doar până la

pronunțarea instanței de fond.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză intimata D.G.F.P. Cluj a solicitat respingerea recursului,

ca nefondat, cu motivarea că este legală și temeinică sentința pronunțată de

prima instanță.

Recursul este

nefondat.

Potrivit prevederilor

art. 215 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, introducerea contestației

pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ

fiscal, iar conform art. 215 alin. (2) din același act normativ, ”Dispozițiile

prezentului articol nu aduce atingere dreptului contribuabilului de a cere

suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța

competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20 %

din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este

evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei”.

Cum textul legal mai

sus menționat nu distinge, rezultă că în materia actului administrativ fiscal

suspendarea executării poate fi dispusă, fie în condițiile art. 14 fie în condițiile

art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, adică fie până la pronunțarea instanței de fond fie

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, numai dacă sunt

întrunite cumulativ trei cerințe: depunerea unei cauțiuni de până la 20 % din

cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este

evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei, stabilită în concret în mod

suveran de judecătorul fondului; existența cazului bine justificat; prevenirea

unei pagube iminente. Împrejurarea că reclamanta recurentă a depus o dată cauțiunea

în procedura suspendării executării întemeiate pe dispozițiile art. 14 din

Legea nr. 554/2004 este lipsită de relevanță, fiind evident că îndeplinirea

unei asemenea obligații, în mod distinct, este presupusă și în procedura

suspendării executării aceluiași act administrativ fiscal, inițiată în temeiul

prevederilor art. 15 din legea contenciosului administrativ, până la soluționarea

definitivă ți irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ.

Instituirea obligației

de plată a cauțiunii ca o condiție a suspendării executării actului

administrativ fiscal, cum stabilit și Curtea Constituțională prin decizia nr. 500

din 6 mai 2008, nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul

liber la justiție, contrară prevederilor art. 21 din Constituția României și art.

6 din C.E.D.O., întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de

admisibilitate a contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal,

ci cauțiunea a fost instituită de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita

suspendarea executării actului administrativ fiscal. S-a mai reținut, de instanța

constituțională, că nu este restricționat accesul la justiție ca urmare a

valorii exagerate a cauțiunii ce trebuie depusă pentru suspendarea executării

actului administrativ fiscal, legiuitorul putând institui, în considerarea unor

situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de

exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție

posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în

formele și în modalitățile instituite de lege.

În mod întemeiat

instanța de fond, luând act de nedepunerea de către reclamantă a cauțiunii

stabilită în cuantum de 149.945 lei și constatând astfel că nu este îndeplinită

una din condițiile de admisibilitate, a respins cererea reclamantei recurente

de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, se reține că încheierea atacată este legală și că motivele de

recurs invocate în litigiu nu sunt întemeiate, urmând a se dispune, în temeiul

prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea, ca nefondat, a

recursului declarat de SC Q.P. SRL Cluj-Napoca împotriva încheierii din 2

februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC Q.P. SRL Cluj-Napoca împotriva încheierii din 2 februarie  2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 aprilie 2011.