ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1258/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1258/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Î

n

baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 110 din 12 februarie

2010, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală în

temeiul disp. art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen. cu

aplic. art. 74

lit. a), b), c) C. pen. rap.

la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.Y. la

pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 si art. 64 lit. a) teza a

II

a, lit. b) C. pen.

În temeiul

disp. art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei

sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, în condițiile disp. art.

86

2

C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii, conform

disp. art. 82

alin. (3) C. pen. rap. la

art. 86

2

alin. (2) C. pen.

Pe durata

termenului de încercare s-au pus în vedere condamnatului măsurile de

supraveghere prev. de art. 86/3 lit. a) – d) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra

consecințelor ce au ca urmare

revocarea suspendării executării pedepsei

sub supraveghere in condițiile disp. art. 86/4 Cp.

În temeiul

disp. art. 71

alin. (5) C. pen. pe

perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a

dispus suspendarea și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul disp. art.

350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea în libertate, de îndată,

a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul disp. art.

88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului

preventiv de la 1 octombrie 2008 la punerea în libertate.

II.

În

temeiul

disp. art. 20

rap. la art. 174-175 lit.

i) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), b), c) C. pen. art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II

a și lit. b) C. pen. în condițiile disp. art. 65 alin. (2) C. pen., după

executarea pedepsei principale, cu

aplic.

art. 71

și art. 64 lit. a) teza a

II

a

,

lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art.

350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar

conform disp. art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii

și arestului preventiv de la 30 septembrie 2008 la zi.

A luat act ca inculpații

au achitat cheltuielile de spitalizare către Institutul Clinic Fundeni, în suma

de 8714, 07 lei, conform facturii seria MAN 00007230 din data de 30 noiembrie 2009

și către partea civila Z.W. suma de 20.700 Euro conform declarației acestuia

(fila 195 d.i), nemaiavând pretenții civile.

Î

n temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen. , s-a

dispus confiscarea unui

topor, corp delict ridicat conform procesului

verbal încheiat la data de 30 septembrie 2008 (fila 5 dup), iar conform disp.

art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpați a două cuțite

ridicate conform procesului verbal din data de 30 septembrie 2008 (fila 20

dup).

Î

n temeiul disp. art. 192 C. proc. pen. a fost

obligat fiecare

inculpat la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații Z.Y. și Z.S. și partea vătămată Z.W.

au

deținut tarabe în cadrul Complexului Europa, distanța dintre cele două tarabe

fiind relativ mică (aprox.10 m), iar interiorul acestora rămas neocupat era de

asemenea mic. În data de 30 septembrie 2008, mama și respectiv soția

inculpaților Z.Y. si Z.S. a interpelat un client al părții vătămate.

Partea vătămată, pentru a-și apăra clientela, a

mers la taraba unde

se afla mama și respectiv soția inculpaților și i-a

adresat injurii. La puțin timp după plecarea părții vătămate a sosit inculpatul

Z.S., care avea în mână un toporaș folosit pentru diverse utilități, inclusiv

reparații la standul sau. Soția i-a relatat acestuia despre conflictul avut cu

partea vătămată, respectiv injuriile pe care aceasta i Ie-a adresat, motiv

pentru care inculpatul s-a îndepărtat grăbit către taraba părții vătămate,

păstrând toporașul în mână, fără a realiza pe moment că îl poate folosi. La

scurt timp a venit la taraba unde se afla mama sa și coinculpatul Z.Y. care,

după ce a auzit cele întâmplate, s-a îndreptat către taraba părții vătămate,

moment în care altercația dintre tatăl său și partea vătămata începuse.

Martorii audiați în

cauză au relatat că în incident au fost implicate mai multe persoane, care

inițial au intervenit să îi despartă pe partea vătămată și inculpat, apoi s-au

antrenat în conflict, formându-se două tabere.

Dacă din relatările

martorilor și ale inculpatului Z.S. a rezultat că acesta a avut un toporaș în

mână în timpul altercației pe care, probabil I-a folosit, din nici o probă nu a

rezultat că inculpatul Z.Y. a avut un cuțit cu care a lovit-o pe partea

vătămata. Partea vătămată Z.W. a declarat că nu a putut să observe dacă

inculpatul Z.Y.

avea un cuțit în mână, iar

cu privire la agresiunea inculpatului Z.S.

asupra sa, a arătat că mai

întâi s-au lovit reciproc cu pumnii și apoi au început să se bată.

Martora X.L., soția

părții vătămate, a declarat în fața instanței că nu a văzut pe inculpatul Z.W.

cu un cuțit în mană, era foarte mare învălmășeală și că declarația dată în faza

de urmărire penală nu corespunde adevărului fiindcă atunci când a formulat-o

era tulburată datorită situației în care se afla soțul ei. De asemenea, martora

L.G. a relatat că nu I-a văzut pe inculpatul Z.W. lovind pe partea vătămată sau

cu un cuțit în mână, declarație care se coroborează și cu declarațiile

celorlalți martori - D.D., J.G., ș.a.

Din declarațiile

acelorași martori coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale

inculpatului Z.S. a rezultat că, inițial, incidentul a început între inculpatul

Z.S. și partea vătămată, cu agresiune verbală reciprocă, a continuat cu loviri

reciproce cu pumnii, că inculpatul Z.S. avea un toporaș în mână în timpul

conflictului cu partea vătămată și că acest conflict dintre cei doi a continuat

cu o „învălmășeală", „încăierare", îmbulzeală, creându-se „un grup

compact" format din mai mulți cetățeni chinezi care participau la bătaie

și un alt grup c

are se uita la aceștia din

urmă - „gură cască". In urma acestei busculade,

partea vătămată și

inculpații au suferit leziunile descrise în rapoartele de expertiza

medico-legală menționate. Reacția rapidă și instinctivă a inculpatului Z.S.

asupra părții vătămate a fost determinată de agresiunea verbală exercitată de

aceasta din urmă asupra soției sale, iar reacția inculpatului Z.Y., la fel de

instinctivă și rapidă, a fost determinată de dorința și obligația filială de

a-și apăra mama și a veni în ajutorul tatălui, fără ca aceștia să mai gândească

care sunt soluțiile legale de rezolvare a conflictului.

Faptele inculpaților

au fost încadrate în dispozițiile art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.,

respectiv tentativă la infracțiunea de omor.

Individualizarea

pedepselor s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

, apreciindu-se că scopul pedepselor poate fi atins prin executarea în condiții

privative de libertate pentru inculpatul Z.S. și fără privare de libertate

pentru inculpatul Z.Y., pentru acesta din urmă dispunându-se suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei.

B. Împotriva

sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpații Z.S. și Z.Y.

Parchetul a criticat

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

- omisiunea

confiscării barei metalice care a servit la săvârșirea faptei;

- greșita

individualizare a pedepselor aplicate, în sensul că acestea sunt prea blânde în

raport cu fapta comisă, iar reținerea circumstanțelor atenuante este

nejustificată.

Inculpații au

criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

- greșita încadrare

juridică dată faptei, cea corectă fiind în disp. art. 322 alin. (3) C. pen. ;

- nereținerea scuzei

provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât inculpații au săvârșit

fapta sub imperiul unei puternice tulburări cauzată de provocarea părții

vătămate;

- greșita

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Z.S., în sensul că se impunea

suspendarea executării sub supraveghere și pentru acest inculpat.

Prin decizia

penală nr. 282 din 22 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția l-a penală,

s-au admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

apelul declarat de inculpatul Z.S. împotriva sentinței penale nr. 110 din 12

februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 5542/3/2009, s-a desființat în parte sentința și în fond, s-a redus

pedeapsa aplicată inculpatului Z.S. de la 5 ani la 4 ani închisoare,

dispunându-se confiscarea barei metalice folosite la săvârșirea faptei.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței, precum și starea de arest a inculpatului,

deducându-se prevenția de la 30 septembrie 2008 la zi.

S-a respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Z.Y., fiind obligat la 200 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

decide în acest sens, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit

în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcând și o

încadrare juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de cei doi inculpați.

În ceea ce

privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați,

instanța de apel a reținut că inculpații Z.S. și Z.Y. se află în România din anul

1997, locuiesc într-un apartament proprietate personală, au respectat normele

de conviețuire socială până la incidentul ce a fost dedus judecății în prezenta

cauză, nu au

antecedente penale, au

desfășurat activități comerciale în urma cărora au

obținut venituri

licite și au avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale și al

judecății, recunoscând și regretând cele întâmplate. Mai mult, între victimă și

cei doi inculpați s-a realizat o împăcare, prin medierea unor persoane din

cadrul comunității chinezești, avându-se drept obiectiv aplanarea oricărui

conflict, mai ales că inculpații și partea vătămată sunt rude mai îndepărtate,

iar neînțelegerile erau mai vechi.

De altfel,

inculpații au achitat cheltuielile de spitalizare către Institutul Clinic Fundeni,

iar către partea civilă Z.W. au achitat suma de 20.700 Euro (fila 195 dosar

instanță), astfel că aceasta nu a mai avut pretenții civile.

S-a constatat

că inculpații au conștientizat consecințele faptei lor și au încercat să repare

pagubele pricinuite prin comportamentul lor, toate împrejurările enumerate mai

sus justificând deplin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74

lit. a), b) și c) C. pen., așa cum în mod corect a procedat instanța de fond.

în ceea ce îl privește pe inculpatul Z.S., s-a apreciat că se impune reducerea

pedepsei de la 5 ani la 4 ani închisoare, acest cuantum fiind suficient pentru

a se realiza scopul educativ și preventiv al pedepsei, așa cum prevăd

dispozițiile art. 52 C. pen.

Referitor la

apelul parchetului, instanța de apel a reținut că se impune a fi admis sub

aspectul confiscării barei metalice folosite la săvârșirea infracțiunii,

potrivit dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., în raport și de constatările

raportului de expertiză medico-legală nr. A1/11173/2008 (fila 40 verso) în care

se face vorbire despre faptul că leziunile s-au putut produce cu corp dur

alungit tăietor - înțepător (posibil cuțit sau similar), posibil o bară

metalică care, de altfel, a fost găsită purtând urme de sânge.

C. împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații Z.S. și Z.Y.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în principal, sub aspectul

greșitei încadrări juridice date faptei, care întrunește elementele

constitutive ale art. 182 alin. (2) teza finală C. pen., precum și al

nereținerii stării de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. iar, în

subsidiar, sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea

pedepsei aplicate de instanța de apel pentru inculpatul Z.S. la durata prevenției

executate până la acest moment și, respectiv, aplicarea dispozițiilor art. 81

C. pen. față de inculpatul Z.Y.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor

de casare prev. de

art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.,

CURTEA constată următoarele:

la încadrarea juridică dată faptei, instanța de fond și cea de apel au făcut o

corectă apreciere, în raport de situația de fapt reținută în baza materialului

probator existent în dosarul cauzei, în sensul că, la data de 30 septembrie 2008,

mama și respectiv soția inculpaților a interpelat un client al părții vătămate

- care avea un stand vecin cu cel al familiei inculpaților, ambele aflate în

Complexul Europa -, situație în care partea vătămată a mers la standul unde se

afla soția inculpatului Z.S. și i-a adresat injurii. în acest context, a

intervenit inculpatul Z.S. și s-a iscat un scandal la care au asistat mai multe

persoane, apoi inculpatul Z.Y., incidentul debutând cu agresiuni verbale

reciproce, continuând cu loviri reciproce cu pumnii și culminând cu lovirea

părții vătămate cu obiecte contondente.

Împrejurarea

că la incident au asistat mai multe persoane care susțineau verbal ori pe

inculpați, ori pe partea vătămată, deși reală, nu este de natură a atenua în

vreun fel răspunderea penală a inculpaților, atâta vreme cât din probe nu a

rezultat că și alte persoane, în afara acestora, au aplicat lovituri părții

vătămate, ci cel mult au intervenit pentru a-i despărți.

Pe de altă

parte, susținerea privind inexistența laturii subiective specifice infracțiunii

de omor - întrucât inculpatul Z.S. a acționat doar pentru a-și apăra

„autoritatea" de care se bucura în cadrul comunității chineze, precum și

soția, iar coinculpatul Z.Y. a intervenit în ajutorul celor doi părinți, nu

este de natură să conducă la concluzia că aceștia au acționat cu

praetereintenție, forma de vinovăție cu care au comis fapta de tentativă de

omor calificat fiind cea a intenției indirecte, care se extrage inclusiv din

elemente precum zona vizată, obiectul vulnerant și intensitatea loviturilor;

or, din raportul de expertiză medico - legală nr. A1/11173/2008 a reieșit că

partea vătămată Z.W. a prezentat leziuni traumatice - multiple leziuni în zona

sternului, semitoracelui stâng și scalpului, precum și toracelui - care s-au

putut produce prin lovire cu un corp dur alungit tăietor - înțepător (posibil

cuțit sau similar), leziuni care au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale și

au pus în primejdie viața victimei (fila 40 d.u.p.).

Ca atare, Înalta

Curte constată că inculpații au acționat cu intenția indirectă specifică

infracțiunii de omor, nefiind justificată solicitarea de schimbare a încadrării

juridice în cea de vătămare corporală gravă.

asemenea, nu este justificată solicitarea inculpaților de a se reține starea de

provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât deși este real că partea

vătămată a mers la standul unde se afla mama inculpatului Z.Y. și, respectiv,

soția inculpatului Z.S. și i-a adresat injurii, această împrejurare nu era de

natură a produce inculpaților o puternică tulburare sau emoție care să

justifice o ripostă atât de dură, având în vedere că aceștia erau rude cu

partea vătămată, iar starea conflictuală dintre familiile inculpaților și

părții vătămate era preexistentă.

aspectul individualizării judiciare a pedepselor, criticată de ambii inculpați,

Înalta Curte apreciază că se poate da o mai

mare

eficientă circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora, cu

consecința

reducerii mai substanțiale a pedepselor aplicate pentru infracțiunea reținută în

sarcina lor, având în vedere aceleași împrejurări reținute ca și circumstanțe

atenuante de primele instanțe, respectiv conduita bună anterior incidentului ce

a fost dedus judecății în prezenta cauză, lipsa antecedentelor penale și

atitudinea sinceră pe parcursul urmăririi penale și al judecății, precum și

preocuparea de a repara prejudiciile cauzate prin săvârșirea infracțiunii,

inculpații achitând cheltuielile de spitalizare către Institutul Clinic Fundeni

și suma de 20.700 Euro către partea civilă Z.W.

Solicitarea

inculpatului Z.Y. de a se schimba modalitatea de executare a pedepsei din

suspendare sub supraveghere în suspendarea condiționată a executării pedepsei,

nu este justificată, întrucât deși cuantumul de 3 ani la care va fi redusă

pedeapsa permite aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., Curtea apreciază că

modalitatea de executare dispusă de instanța de fond și menținută de cea de

apel este mai în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei, așa cum este

prev. de dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru toate

aceste considerente, având în vedere și faptul că nu

există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu,

conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursurile declarate de inculpați doar sub aspectul individualizării pedepsei,

modificând ambele hotărâri atacate sub aspectul reducerii cuantumului

pedepselor aplicate inculpaților, de la 4 la 3 ani închisoare, apreciind că în

acest mod se va realiza scopul pedepsei, de constrângere și reeducare a

inculpaților, dar și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C.

proc. pen. se va

computa durata arestării preventive, la zi, pentru

inculpatul Z.S., iar în baza dispozițiilor 192 alin. (3) din același cod,

cheltuielile judiciare avansate de către stat pentru soluționarea prezentelor

recursuri rămân în sarcina acestuia.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpații Z.S. și

Z.Y.

împotriva deciziei penale nr. 282 din 22 decembrie 2010 a Curții de

Apel

București, secția l-a penală.

Casează în parte decizia recurată și sentința penală

nr. 110 din 12 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

II

-a penală, numai în ceea ce privește cuantumul pedepselor

aplicate inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art.

174 - 175 lit. i) C. pen. , cu aplic. art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art.

76 alin. (2) C. pen. , pe care îl reduce de la câte 4 ani închisoare la câte 3

ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Z.S.,

durata reținerii și

arestării preventive de la 30 septembrie 2008 la 30 martie 2011.

Onorariile parțiale apărătorilor desemnați din oficiu

în sume de câte 150 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursurilor declarate de inculpați, rămân în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă chineză se va suporta

din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2011.