ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1258/2011

Asupra recursurilor de față; Î n baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 110 din 12 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în temeiul disp. art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), b), c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.Y. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 si art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. În temeiul disp. art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, în condițiile disp. art. 86 2 C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii, conform disp.

art. 82 alin. (3) C. pen. rap. la art. 86 2 alin. (2) C. pen. Pe durata termenului de încercare s-au pus în vedere condamnatului măsurile de supraveghere prev. de art. 86/3 lit. a) – d) C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere in condițiile disp. art. 86/4 Cp. În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea și executarea pedepsei accesorii. În temeiul disp. art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea în libertate, de îndată, a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. În temeiul disp. art. 88 C. pen.

s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 1 octombrie 2008 la punerea în libertate. II. În temeiul disp. art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), b), c) C. pen. art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. în condițiile disp. art. 65 alin. (2) C. pen., după executarea pedepsei principale, cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II a , lit. b) C. pen. În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform disp. art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 30 septembrie 2008 la zi.

A luat act ca inculpații au achitat cheltuielile de spitalizare către Institutul Clinic Fundeni, în suma de 8714, 07 lei, conform facturii seria MAN 00007230 din data de 30 noiembrie 2009 și către partea civila Z.W. suma de 20.700 Euro conform declarației acestuia (fila 195 d.i), nemaiavând pretenții civile. Î n temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen. , s-a dispus confiscarea unui topor, corp delict ridicat conform procesului verbal încheiat la data de 30 septembrie 2008 (fila 5 dup), iar conform disp. art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpați a două cuțite ridicate conform procesului verbal din data de 30 septembrie 2008 (fila 20 dup). Î n temeiul disp. art. 192 C. proc. pen.

a fost obligat fiecare inculpat la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpații Z.Y. și Z.S. și partea vătămată Z.W. au deținut tarabe în cadrul Complexului Europa, distanța dintre cele două tarabe fiind relativ mică (aprox.10 m), iar interiorul acestora rămas neocupat era de asemenea mic. În data de 30 septembrie 2008, mama și respectiv soția inculpaților Z.Y. si Z.S. a interpelat un client al părții vătămate. Partea vătămată, pentru a-și apăra clientela, a mers la taraba unde se afla mama și respectiv soția inculpaților și i-a adresat injurii. La puțin timp după plecarea părții vătămate a sosit inculpatul Z.S., care avea în mână un toporaș folosit pentru diverse utilități, inclusiv reparații la standul sau.

Soția i-a relatat acestuia despre conflictul avut cu partea vătămată, respectiv injuriile pe care aceasta i Ie-a adresat, motiv pentru care inculpatul s-a îndepărtat grăbit către taraba părții vătămate, păstrând toporașul în mână, fără a realiza pe moment că îl poate folosi. La scurt timp a venit la taraba unde se afla mama sa și coinculpatul Z.Y. care, după ce a auzit cele întâmplate, s-a îndreptat către taraba părții vătămate, moment în care altercația dintre tatăl său și partea vătămata începuse. Martorii audiați în cauză au relatat că în incident au fost implicate mai multe persoane, care inițial au intervenit să îi despartă pe partea vătămată și inculpat, apoi s-au antrenat în conflict, formându-se două tabere.

Dacă din relatările martorilor și ale inculpatului Z.S. a rezultat că acesta a avut un toporaș în mână în timpul altercației pe care, probabil I-a folosit, din nici o probă nu a rezultat că inculpatul Z.Y. a avut un cuțit cu care a lovit-o pe partea vătămata. Partea vătămată Z.W. a declarat că nu a putut să observe dacă inculpatul Z.Y. avea un cuțit în mână, iar cu privire la agresiunea inculpatului Z.S. asupra sa, a arătat că mai întâi s-au lovit reciproc cu pumnii și apoi au început să se bată. Martora X.L., soția părții vătămate, a declarat în fața instanței că nu a văzut pe inculpatul Z.W. cu un cuțit în mană, era foarte mare învălmășeală și că declarația dată în faza de urmărire penală nu corespunde adevărului fiindcă atunci când a formulat-o era tulburată datorită situației în care se afla soțul ei.

De asemenea, martora L.G. a relatat că nu I-a văzut pe inculpatul Z.W. lovind pe partea vătămată sau cu un cuțit în mână, declarație care se coroborează și cu declarațiile celorlalți martori - D.D., J.G., ș.a. Din declarațiile acelorași martori coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale inculpatului Z.S. a rezultat că, inițial, incidentul a început între inculpatul Z.S. și partea vătămată, cu agresiune verbală reciprocă, a continuat cu loviri reciproce cu pumnii, că inculpatul Z.S. avea un toporaș în mână în timpul conflictului cu partea vătămată și că acest conflict dintre cei doi a continuat cu o „învălmășeală", „încăierare", îmbulzeală, creându-se „un grup compact" format din mai mulți cetățeni chinezi care participau la bătaie și un alt grup c are se uita la aceștia din urmă - „gură cască". In urma acestei busculade, partea vătămată și inculpații au suferit leziunile descrise în rapoartele de expertiza medico-legală menționate.

Reacția rapidă și instinctivă a inculpatului Z.S. asupra părții vătămate a fost determinată de agresiunea verbală exercitată de aceasta din urmă asupra soției sale, iar reacția inculpatului Z.Y., la fel de instinctivă și rapidă, a fost determinată de dorința și obligația filială de a-și apăra mama și a veni în ajutorul tatălui, fără ca aceștia să mai gândească care sunt soluțiile legale de rezolvare a conflictului. Faptele inculpaților au fost încadrate în dispozițiile art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., respectiv tentativă la infracțiunea de omor. Individualizarea pedepselor s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. , apreciindu-se că scopul pedepselor poate fi atins prin executarea în condiții privative de libertate pentru inculpatul Z.S.

și fără privare de libertate pentru inculpatul Z.Y., pentru acesta din urmă dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. B. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații Z.S. și Z.Y. Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: - omisiunea confiscării barei metalice care a servit la săvârșirea faptei; - greșita individualizare a pedepselor aplicate, în sensul că acestea sunt prea blânde în raport cu fapta comisă, iar reținerea circumstanțelor atenuante este nejustificată. Inculpații au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: - greșita încadrare juridică dată faptei, cea corectă fiind în disp.

art. 322 alin. (3) C. pen. ; - nereținerea scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât inculpații au săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări cauzată de provocarea părții vătămate; - greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Z.S., în sensul că se impunea suspendarea executării sub supraveghere și pentru acest inculpat. Prin decizia penală nr. 282 din 22 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția l-a penală, s-au admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și apelul declarat de inculpatul Z.S. împotriva sentinței penale nr. 110 din 12 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5542/3/2009, s-a desființat în parte sentința și în fond, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului Z.S.

de la 5 ani la 4 ani închisoare, dispunându-se confiscarea barei metalice folosite la săvârșirea faptei. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, precum și starea de arest a inculpatului, deducându-se prevenția de la 30 septembrie 2008 la zi. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Z.Y., fiind obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcând și o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de cei doi inculpați. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați, instanța de apel a reținut că inculpații Z.S.

și Z.Y. se află în România din anul 1997, locuiesc într-un apartament proprietate personală, au respectat normele de conviețuire socială până la incidentul ce a fost dedus judecății în prezenta cauză, nu au antecedente penale, au desfășurat activități comerciale în urma cărora au obținut venituri licite și au avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale și al judecății, recunoscând și regretând cele întâmplate. Mai mult, între victimă și cei doi inculpați s-a realizat o împăcare, prin medierea unor persoane din cadrul comunității chinezești, avându-se drept obiectiv aplanarea oricărui conflict, mai ales că inculpații și partea vătămată sunt rude mai îndepărtate, iar neînțelegerile erau mai vechi.

De altfel, inculpații au achitat cheltuielile de spitalizare către Institutul Clinic Fundeni, iar către partea civilă Z.W. au achitat suma de 20.700 Euro (fila 195 dosar instanță), astfel că aceasta nu a mai avut pretenții civile. S-a constatat că inculpații au conștientizat consecințele faptei lor și au încercat să repare pagubele pricinuite prin comportamentul lor, toate împrejurările enumerate mai sus justificând deplin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., așa cum în mod corect a procedat instanța de fond. în ceea ce îl privește pe inculpatul Z.S., s-a apreciat că se impune reducerea pedepsei de la 5 ani la 4 ani închisoare, acest cuantum fiind suficient pentru a se realiza scopul educativ și preventiv al pedepsei, așa cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen.

Referitor la apelul parchetului, instanța de apel a reținut că se impune a fi admis sub aspectul confiscării barei metalice folosite la săvârșirea infracțiunii, potrivit dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., în raport și de constatările raportului de expertiză medico-legală nr. A1/11173/2008 (fila 40 verso) în care se face vorbire despre faptul că leziunile s-au putut produce cu corp dur alungit tăietor - înțepător (posibil cuțit sau similar), posibil o bară metalică care, de altfel, a fost găsită purtând urme de sânge. C. împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații Z.S. și Z.Y., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în principal, sub aspectul greșitei încadrări juridice date faptei, care întrunește elementele constitutive ale art. 182 alin. (2) teza finală C. pen., precum și al nereținerii stării de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

iar, în subsidiar, sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea pedepsei aplicate de instanța de apel pentru inculpatul Z.S. la durata prevenției executate până la acest moment și, respectiv, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. față de inculpatul Z.Y. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., CURTEA constată următoarele: 1. Referitor la încadrarea juridică dată faptei, instanța de fond și cea de apel au făcut o corectă apreciere, în raport de situația de fapt reținută în baza materialului probator existent în dosarul cauzei, în sensul că, la data de 30 septembrie 2008, mama și respectiv soția inculpaților a interpelat un client al părții vătămate - care avea un stand vecin cu cel al familiei inculpaților, ambele aflate în Complexul Europa -, situație în care partea vătămată a mers la standul unde se afla soția inculpatului Z.S.

și i-a adresat injurii. în acest context, a intervenit inculpatul Z.S. și s-a iscat un scandal la care au asistat mai multe persoane, apoi inculpatul Z.Y., incidentul debutând cu agresiuni verbale reciproce, continuând cu loviri reciproce cu pumnii și culminând cu lovirea părții vătămate cu obiecte contondente. Împrejurarea că la incident au asistat mai multe persoane care susțineau verbal ori pe inculpați, ori pe partea vătămată, deși reală, nu este de natură a atenua în vreun fel răspunderea penală a inculpaților, atâta vreme cât din probe nu a rezultat că și alte persoane, în afara acestora, au aplicat lovituri părții vătămate, ci cel mult au intervenit pentru a-i despărți. Pe de altă parte, susținerea privind inexistența laturii subiective specifice infracțiunii de omor - întrucât inculpatul Z.S.

a acționat doar pentru a-și apăra „autoritatea" de care se bucura în cadrul comunității chineze, precum și soția, iar coinculpatul Z.Y. a intervenit în ajutorul celor doi părinți, nu este de natură să conducă la concluzia că aceștia au acționat cu praetereintenție, forma de vinovăție cu care au comis fapta de tentativă de omor calificat fiind cea a intenției indirecte, care se extrage inclusiv din elemente precum zona vizată, obiectul vulnerant și intensitatea loviturilor; or, din raportul de expertiză medico - legală nr. A1/11173/2008 a reieșit că partea vătămată Z.W. a prezentat leziuni traumatice - multiple leziuni în zona sternului, semitoracelui stâng și scalpului, precum și toracelui - care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur alungit tăietor - înțepător (posibil cuțit sau similar), leziuni care au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei (fila 40 d.u.p.).

Ca atare, Înalta Curte constată că inculpații au acționat cu intenția indirectă specifică infracțiunii de omor, nefiind justificată solicitarea de schimbare a încadrării juridice în cea de vătămare corporală gravă. 2. De asemenea, nu este justificată solicitarea inculpaților de a se reține starea de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât deși este real că partea vătămată a mers la standul unde se afla mama inculpatului Z.Y. și, respectiv, soția inculpatului Z.S. și i-a adresat injurii, această împrejurare nu era de natură a produce inculpaților o puternică tulburare sau emoție care să justifice o ripostă atât de dură, având în vedere că aceștia erau rude cu partea vătămată, iar starea conflictuală dintre familiile inculpaților și părții vătămate era preexistentă.

3. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, criticată de ambii inculpați, Înalta Curte apreciază că se poate da o mai mare eficientă circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora, cu consecința reducerii mai substanțiale a pedepselor aplicate pentru infracțiunea reținută în sarcina lor, având în vedere aceleași împrejurări reținute ca și circumstanțe atenuante de primele instanțe, respectiv conduita bună anterior incidentului ce a fost dedus judecății în prezenta cauză, lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră pe parcursul urmăririi penale și al judecății, precum și preocuparea de a repara prejudiciile cauzate prin săvârșirea infracțiunii, inculpații achitând cheltuielile de spitalizare către Institutul Clinic Fundeni și suma de 20.700 Euro către partea civilă Z.W.

Solicitarea inculpatului Z.Y. de a se schimba modalitatea de executare a pedepsei din suspendare sub supraveghere în suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu este justificată, întrucât deși cuantumul de 3 ani la care va fi redusă pedeapsa permite aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., Curtea apreciază că modalitatea de executare dispusă de instanța de fond și menținută de cea de apel este mai în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei, așa cum este prev. de dispozițiile art. 52 C. pen. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursurile declarate de inculpați doar sub aspectul individualizării pedepsei, modificând ambele hotărâri atacate sub aspectul reducerii cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, de la 4 la 3 ani închisoare, apreciind că în acest mod se va realiza scopul pedepsei, de constrângere și reeducare a inculpaților, dar și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi, pentru inculpatul Z.S., iar în baza dispozițiilor 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat pentru soluționarea prezentelor recursuri rămân în sarcina acestuia. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de inculpații Z.S. și Z.Y. împotriva deciziei penale nr. 282 din 22 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția l-a penală. Casează în parte decizia recurată și sentința penală nr. 110 din 12 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția II -a penală, numai în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. , cu aplic. art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. , pe care îl reduce de la câte 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Z.S., durata reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie 2008 la 30 martie 2011. Onorariile parțiale apărătorilor desemnați din oficiu în sume de câte 150 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor declarate de inculpați, rămân în sarcina statului. Onorariul interpretului de limbă chineză se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2011.