ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 667/2011

Asupra recursurilor de față constată: Prin Încheierea din 11 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 2231.1/102/2010, s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest a apelanților-inculpaților Z.D.A., N.L.M. și S.S.S., trimiși în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. a) C. pen. și, respectiv, art. 211 alin. (1), (2 1 ) lit. a) C. pen., constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea inițială justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care apelanții-inculpați au fost condamnați în primă instanță.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații Z.D.A., N.L.M. și S.S.S., solicitând revocarea măsurii preventive, susținând că nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială. Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile nu sunt fondate. Faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și ulterior s-a dispus condamnarea acestora prin hotărârea instanței de fond, încadrate în dispozițiile art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. a) C. pen., pentru inculpații Z.D.A.

și N.L.M. și, respectiv, art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. a) C. pen. pentru inculpatul S.S.S., constau în aceea că la data de 8 aprilie 2010, prin imobilizarea și exercitarea unor acte de violență asupra părții vătămate G.G.Z., minoră în vârstă de aproape 13 ani, inculpații Z.D.A. și N.L.M. au întreținut pe rând raporturi sexuale cu partea vătămată, iar inculpatul S.S.S. a deposedat aceeași parte vătămată de telefonul său mobil, anterior săvârșirii violului, dar cu ajutorul celorlalți doi coinculpați. Măsura arestării preventive a fost luată pe temeiul dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., apreciindu-se că lăsarea inculpaților în liberate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de recurenții-inculpați, Înalta Curte constată că acestea se mențin și justifică în continuare privarea de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de apel.

Natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor de care inculpații sunt acuzați, importanța valorilor sociale ocrotite și puse în pericol prin acțiunile ilicite, împrejurările concrete în care se reține că aceștia au acționat - numărul participanților, vârsta fragedă a minorei și determinarea cu care inculpații au acționat, săvârșind infracțiunea de viol fără a ține seama de opoziția, planșetele și rugămințile victimei minore, precum și caracterul și gravitatea urmărilor produse asupra dezvoltării psihice și fizice a minorei, demonstrează o periculozitate socială sporită a inculpaților și justifică în continuare concluzia că prin lăsarea acestora în libertate se pune în pericol siguranța publică, neexistând elemente care să prezume în mod rezonabil inexistența riscului de repetare a infracțiunilor.

În consecință, reținând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situației inițial reținute, pentru a repune în discuție temeiurile care au determinat arestarea inițială, temeiuri care se mențin și în prezent pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod justificat instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., menținând starea de arest a inculpaților. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Z.D.A., N.L.M. și S.S.S. și va dispune obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Z.D.A., N.L.M. și S.S.S. împotriva Încheierii din 11 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2231.1/102/2010. Obligă recurenții-inculpați la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2011.