ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 667/2011

Asupra recursurilor

de față constată:

Prin Încheierea din 11 februarie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în Dosarul nr. 2231.1/102/2010, s-a dispus în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest a apelanților-inculpaților

Z.D.A., N.L.M. și S.S.S., trimiși în judecată sub acuzația săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) C.

pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) și (2

1

) lit.

a) C. pen. și, respectiv, art. 211 alin. (1), (2

1

) lit. a) C. pen.,

constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea inițială justifică în

continuare privarea de libertate, având în vedere natura și gravitatea

deosebită a faptelor pentru care apelanții-inculpați au fost condamnați în

primă instanță.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații Z.D.A., N.L.M. și

S.S.S., solicitând revocarea măsurii preventive, susținând că nu mai subzistă

temeiurile care au determinat arestarea inițială.

Examinând încheierea

atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele cauzei, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursurile nu sunt fondate.

Faptele pentru care

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și ulterior s-a dispus

condamnarea acestora prin hotărârea instanței de fond, încadrate în

dispozițiile art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. și art. 26 C.

pen. raportat la art. 211 alin. (1) și (2

1

) lit. a) C. pen., pentru

inculpații Z.D.A. și N.L.M. și, respectiv, art. 211 alin. (1) și (2

1

)

lit. a) C. pen. pentru inculpatul S.S.S., constau în aceea că la data de 8

aprilie 2010, prin imobilizarea și exercitarea unor acte de violență asupra

părții vătămate G.G.Z., minoră în vârstă de aproape 13 ani, inculpații Z.D.A.

și N.L.M. au întreținut pe rând raporturi sexuale cu partea vătămată, iar

inculpatul S.S.S. a deposedat aceeași parte vătămată de telefonul său mobil,

anterior săvârșirii violului, dar cu ajutorul celorlalți doi coinculpați.

Măsura arestării

preventive a fost luată pe temeiul dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc.

pen., apreciindu-se că lăsarea inculpaților în liberate prezintă pericol

concret pentru ordinea publică.

Analizând temeiurile

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de

recurenții-inculpați, Înalta Curte constată că acestea se mențin și justifică

în continuare privarea de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și

instanța de apel.

Natura și gravitatea

deosebită a infracțiunilor de care inculpații sunt acuzați, importanța

valorilor sociale ocrotite și puse în pericol prin acțiunile ilicite,

împrejurările concrete în care se reține că aceștia au acționat - numărul

participanților, vârsta fragedă a minorei și determinarea cu care inculpații au

acționat, săvârșind infracțiunea de viol fără a ține seama de opoziția,

planșetele și rugămințile victimei minore, precum și caracterul și gravitatea

urmărilor produse asupra dezvoltării psihice și fizice a minorei, demonstrează

o periculozitate socială sporită a inculpaților și justifică în continuare

concluzia că prin lăsarea acestora în libertate se pune în pericol siguranța

publică, neexistând elemente care să prezume în mod rezonabil inexistența

riscului de repetare a infracțiunilor.

În consecință,

reținând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situației

inițial reținute, pentru a repune în discuție temeiurile care au determinat

arestarea inițială, temeiuri care se mențin și în prezent pentru considerentele

anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod justificat instanța de apel a

dat eficiență dispozițiilor art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.,

menținând starea de arest a inculpaților.

Așa fiind, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Z.D.A., N.L.M. și S.S.S. și

va dispune obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații Z.D.A., N.L.M. și S.S.S.

împotriva Încheierii din 11 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

2231.1/102/2010.

Obligă

recurenții-inculpați la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile

apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 februarie 2011.