ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 839/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 508 din 28 octombrie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.V. și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 2 alin. (1), (2) și (3) din H.G. nr. 1825/2005, respingând totodată cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. În acest sens s-a reținut, în esență, că prin H.G. nr. 1825 din 22 decembrie 2005, s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, iar definiția pe care această hotărâre o dă noțiunii de „naștere” este în contradicție cu dispozițiile ordonanței de urgență în aplicarea căreia a fost emisă și crează o discriminare între persane aflate în situații identice, fără a exista o justificare de ordin obiectiv în acest sens.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Guvernul României invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul a invocat de asemenea inadmisibilitatea excepției de nelegalitate cu motivarea că aceasta poate avea ca obiect numai acte administrative cu caracter individual, nu și acte administrative cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură, iar actul a cărei nelegalitate se invocă este evident un act cu caracter normativ, având rolul de a detalia legea și de a asigura o interpretare și aplicare unitară a acesteia. Pe fondul cauzei, s-a susținut că măsurile de protecție socială prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005 și reluate de prevederile actului administrativ atacat, urmăresc îmbunătățirea, echilibrului socialeconomic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de protecție socială, astfel încât recunoașterea drepturilor prevăzute în ipoteza normei leale, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate, nefiind vorba de drepturi ce aparțin copilului. Recursul este nefondat și va fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează. În ceea ce privește inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a actelor administrative normative, se va reține că aceasta este neîntemeiată. Astfel, actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, conform art. 4 alin. (1) din legea sus-menționată „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”, însă acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași articol, în care legiuitorul nu diferențiază între actele administrative cu caracter individual și actele administrative cu caracter normativ. Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.

Rezultă, așadar, din coroborarea textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariției Legii nr. 554/2004, este admisibilă. Cu privire la excepția de nelegalitate, în sine, se va reține, de asemenea, că argumentele recurentului nu sunt întemeiate. Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore).

Or, definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate. Într-adevăr, O.U.G.

nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ iar prin modul în care a fost definită nașterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație. Față de cele arătate, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că prevederile din actul administrativ normativ atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005, sentința atacată este legală și temeinică, recursul declarat împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva Sentinței civile nr. 508 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.