ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 839/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 508 din 28

octombrie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.V. și a constatat

nelegalitatea dispozițiilor art. 2 alin. (1), (2) și (3) din H.G. nr.

1825/2005, respingând totodată cererea de intervenție formulată de Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

În acest sens s-a

reținut, în esență, că prin H.G. nr. 1825 din 22 decembrie 2005, s-au aprobat

Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind

susținerea familiei în vederea creșterii copilului, iar definiția pe care

această hotărâre o dă noțiunii de „naștere” este în contradicție cu

dispozițiile ordonanței de urgență în aplicarea căreia a fost emisă și crează o

discriminare între persane aflate în situații identice, fără a exista o

justificare de ordin obiectiv în acest sens.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Guvernul României invocând prevederile art.

304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a invocat de asemenea inadmisibilitatea

excepției de nelegalitate cu motivarea că aceasta poate avea ca obiect numai

acte administrative cu caracter individual, nu și acte administrative cu

caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură, iar actul a

cărei nelegalitate se invocă este evident un act cu caracter normativ, având

rolul de a detalia legea și de a asigura o interpretare și aplicare unitară a

acesteia.

Pe fondul cauzei, s-a

susținut că măsurile de protecție socială prevăzute de art. 6 alin. (1) din

O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile actului administrativ atacat,

urmăresc îmbunătățirea, echilibrului socialeconomic al familiei, prin

susținerea acesteia în vederea creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de

protecție socială, astfel încât recunoașterea drepturilor prevăzute în ipoteza

normei leale, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă

o problemă de nelegalitate, nefiind vorba de drepturi ce aparțin copilului.

Recursul este

nefondat și va fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează.

În ceea ce privește

inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a actelor administrative normative,

se va reține că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, actele

administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând

controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar

chiar și pe calea acțiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr.

554/2004.

De asemenea, conform

art. 4 alin. (1) din legea sus-menționată „Legalitatea unui act administrativ

unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui

proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”, însă

acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași

articol, în care legiuitorul nu diferențiază între actele administrative cu

caracter individual și actele administrative cu caracter normativ.

Într-adevăr, potrivit

alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „În cazul în care excepția de

nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în

vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin

raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.

Rezultă, așadar, din

coroborarea textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act

administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data

apariției Legii nr. 554/2004, este admisibilă.

Cu privire la

excepția de nelegalitate, în sine, se va reține, de asemenea, că argumentele

recurentului nu sunt întemeiate.

Astfel, art. 6 alin.

(1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii

copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre

primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor

aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care

au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau

care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și

persoana care a fost numită tutore).

Or, definind nașterea

într-o manieră contrară literei și spiritului Ordonanței de urgență a

Guvernului nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de

ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a

numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia

au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G.

nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare

dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate

în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ

iar prin modul în care a fost definită nașterea, prin normele metodologice de

aplicare a ordonanței de urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între

copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar

primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi

gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură

indemnizație.

Față de cele arătate,

apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că prevederile din actul

administrativ normativ atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 1 și art.

6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată este legală și temeinică,

recursul declarat împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Guvernul României împotriva Sentinței civile nr. 508 din 28

octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2010.