ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1038/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1038/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei penale de față ;

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 214 din 31 octombrie 2011 Tribunalul Mehedinți în baza art. 334 C. proc.

pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.

13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 78/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen. și

în două infracțiuni de instigare la furt calificat, fapte prevăzute și

pedepsite de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit.

a) C. pen., ultimele două fapte cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar toate

cele trei fapte cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit.

b) C. pen.

A respins cererea

formulată de inculpată, prin apărătorul său, de schimbare a încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 78/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o infracțiune de trafic de

persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 78/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și o infracțiune de complicitate la furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

În baza art. 329 alin.

(3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen. a condamnat pe inculpata M.J.L. la 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la

grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului

de prescripție a executării pedepsei principale, după caz.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat

inculpata M.J.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat

la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. c) C. pen. (pentru fapta de furt calificat pretins comisă de partea

vătămată P.S.A.).

În baza art. 25 raportat

la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., 75 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen., a

condamnat inculpata M.J.L. la 1 an închisoare (pentru fapta de furt calificat

comisă de partea vătămată P.C.A.).

În baza art. 71 alin.

(1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la

grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului

de prescripție a executării pedepsei principale, după caz.

În baza art. 33 alin.

(1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit

pedepsele, urmând ca inculpata M.J.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an

închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul

rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la grațierea totală sau a

restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripție a

executării pedepsei principale, după caz.

În baza art. 88 C.

pen. raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-a dedus din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 30 iunie

2011, la zi.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei M.J.L.

În baza art. 118 alin.

(1) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata M.J.L. a

sumei de 200 lei, dobândită ca urmare a faptei de furt calificat comisă de

numita P.C.A. în dauna martorului P.J.

S-au respins ca

nefondate acțiunile civile formulate de părțile vătămate P.C.A. și P.S.A.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata M.J.L. la plata sumei de 1430 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 1000 lei din faza de urmărire

penală, iar 430 lei din faza de judecată (incluzând și suma de 250 lei, ce va

fi avansată din fondurile Ministerului Justiției – din care 150 lei, pentru

avocatul desemnat din oficiu, B.L., pentru partea vătămată P.C.A. și 100 lei,

reprezentând parte din onorariul apărătorului din oficiu S.F., al părții

vătămate P.S.A., conform delegațiilor nr. 2281 din 25 august 2011 și 2282 din 25

august 2011, emise de Baroul Mehedinți).

În baza art. 193 alin.

(1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata M.J.L. la plata sumei de 500 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată P.S.A., reprezentând

parte din onorariul apărătorului angajat de aceasta în cursul judecății, C.P.

Prima instanță a

reținut în esență că prin rechizitoriul nr. 14/D/P/2011 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial

Mehedinți s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpatei M.J.L., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă

continuată, faptă prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 7 la

18 ani și interzicerea nor drepturi.

Potrivit art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 „Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea

sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie

infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la

15 ani și interzicerea unor drepturi;” iar potrivit alin. (2) al aceluiași text

de lege „ Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare,

violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune,

abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori

de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de

bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are

autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și

interzicerea unor drepturi.”

Din ansamblul

probatoriului administrat în cauză s-a reținut în fapt că inculpata M.J.L. (în

vârstă de 19 ani), în timp ce se afla la studii în Dr.Tr.Severin (la liceu,

apoi la școala postliceală de asistente), își asigura existența atât din

desfășurarea unor activități productive (fiind angajată la diverse baruri din

această localitate), cât și din prestarea unor relații intime cu diverși

bărbați în schimbul unor avantaje materiale.

În lunile noiembrie –

decembrie 2010 le-a propus prietenelor sale minore, P.S.A. și P.C.A., să

presteze activități în folosul comun.

Astfel, părții

vătămate P.S.A. i-a propus să întrețină contracost relații intime cu diverși

bărbați, iar părții vătămate P.C.A. i-a propus să sustragă bani de la un client

al său, martorul P.J. O asemenea propunere se pare că a fost realizată de

inculpata J. și părții vătămate P., care afirmă că în luna decembrie 2010 a sustras suma de 200 lei de la un client al inculpatei – C. – ce a rămas însă neidentificat și

neaudiat pe parcursul anchetei penale de față.

pretinsa exploatare prin obligarea la practicarea prostituției [art. 1 pct. 2 lit.

c)] din Legea nr. 678/2001) s-au reținut următoarele:

Din actele de la

dosarul cauzei a reieșit că partea vătămată P. a întreținut contracost câteva

relații intime (4 sau 5) cu clienți indicați de inculpata J., precum și că

ulterior a renunțat la această activitate, deoarece nu a fost plătită integral

pentru activitatea prestată.

Potrivit atât

declarațiilor inculpatei din cursul judecății, cât și ale părții vătămate P.,

din cursul urmăririi penale și al judecății, întâlnirile s-au derulat în

perioada noiembrie – decembrie 2010, fie la domiciliul clienților, fie în

garsoniera inculpatei. Partea vătămată a relatat că primul ei client ar fi fost

un bărbat care locuia în zona stomatologie din Dr.Tr.Severin. De asemenea,

inculpata și martorul V. au declarat că au transportat-o pe partea vătămată P.

până în acea zonă, pentru a se întâlni cu un bărbat.

Instanța de fond a

apreciat că în cauză nu sunt probe din care să rezulte că partea vătămată P. a

fost amenințată de către inculpată cu bătaia pentru a practica prostituția în

interesul acesteia.

Declarațiile

martorului O.C.I. au fost apreciate ca fiind neconcludente, întrucât acesta a

reprodus în depozițiile sale ceea ce partea vătămată P. i-a relatat, iar notele

de redare a unor convorbiri telefonice nu au fost considerate relevante,

întrucât au vizat etape ulterioare momentului la care ar fi fost săvârșită

fapta.

Din probatoriul

administrat instanța a considerat că partea vătămată P. nu a fost obligată în

vreun fel de inculpată să accepte să aibă relații intime contracost cu diverși

clienți indicați de inculpată și că relațiile dintre părți s-au tensionat ca

urmare a faptului că partea vătămată P. nu a prestat servicii mulțumitoare

pentru clienți și nu a fost plătită integral pentru aceste servicii.

S-a apreciat că în

cauză partea vătămată nu a fost obligată în vreun fel să practice prostituția

în interesul inculpatului, iar recrutarea persoanei minore nu a îmbrăcat forma

traficului de persoane, ci a proxenetismului prevăzută de art. 329 alin. (3) C.

pen.

Cu privire la

pretinsa exploatare prin obligarea altor persoane să săvârșească în interesul

inculpatei fapte de furt [art. 1 pct. 2 lit. e) din Legea nr. 678/2001], se

rețin următoarele:

În actul de sesizare

al instanței s-a precizat că în perioada noiembrie-decembrie 2010 inculpata

le-ar fi obligat pe părțile vătămate P.S. și P.C. să sustragă bani din

portofelele clienților inculpatei.

Din actele de la

dosarul cauzei a reieșit că, într-adevăr, martorului P.J. i-a dispărut din

portofel suma de 500 lei, atunci când a venit în garsoniera inculpatei pentru a

cunoaște o fată. Inculpata și partea vătămată P.C. au relatat că atunci când

inculpata a intrat în baie cu martorul, partea vătămată P.D. i-a sustras

acestuia bunuri (un portofel – potrivit depoziției părții vătămate P.D. – o

sumă de bani – potrivit depozițiilor inculpatei și ale martorilor P.J. și S.V.C.).

Numita P.C. a relatat

că a fost obligată să săvârșească această faptă pentru că a fost amenințată de

inculpată. În cursul judecății aceeași persoană a declarat în plus că ar fi

vrut să o ajute pe inculpată să-l deposedeze pe martor de bani. Depozițiile

părții vătămate P.C., în sensul că ar fi fost obligată sau amenințată de

inculpată să săvârșească fapta de furt, au fost apreciate ca fiind nesincere,

deoarece acestea sunt în contradicție cu concluziile ce rezultă din ansamblul

probatoriului.

Astfel, în vreme ce

inculpata J., martorul P.J. și martorul S.V.C. (prietenul părții vătămate P.D.)

au afirmat că ar fi fost sustrasă doar o sumă de bani din portofel, partea

vătămată P.D. a afirmat că ar fi sustras portofelul cu bani.

De asemenea, în vreme

ce inculpata J. și martorul S.C. au afirmat că suma de bani sustrasă a rămas în

posesia părții vătămate P.D. până în momentul în care cei trei s-au întâlnit la

o terasă unde au fost împărțiți banii, partea vătămată P.D. a afirmat că a

sustras doar portofelul și că inculpata a fost cea care i-a oferit ulterior o

parte din banii ce s-au aflat în acel portofel.

În plus, imediat după

săvârșirea faptei inculpata J. și partea vătămată P.D. s-au întâlnit la o

terasă din incinta magazinului Decebal din Turnu Severin, iar în prezența

martorului Ș. și-au împărțit banii.

Contrar depoziției

părții vătămate P.D., prietenul acesteia a afirmat că, în momentul săvârșirii

faptei, acestei părți vătămate nu avea de ce să-i fie frică de inculpată, dar

că îi era frică de persoana căreia urma să-i sustragă banii.

Față de aceste

considerente nu s-a putut reține că părții vătămate P.D. i s-a adus atingere

vreunui drept sau vreunei libertăți fundamentale, prin faptul că inculpata i-a

solicitat sprijinul în săvârșirea faptei de furt, astfel că la dosarul cauzei s-a

considerat că nu există nicio dovadă în sensul că partea vătămată P.D. ar fi

fost exploatată de inculpată, motiv pentru care s-a apreciat că fapta acesteia

de a sustrage bani din portmoneul martorului P.T. ar putea constitui fapta de

furt calificat, faptă care însă nu a făcut obiectul cauzei, dar s-a apreciat că

prezintă relevanță în privința corectei încadrări a faptei inculpatei J.

Cu privire la această

din urmă persoană, s-a reținut că fapta inculpatei J. de a determina cu

intenție pe numita P.D. să sustragă suma de 500 de lei din portmoneul numitului

P.T., urmată de săvârșirea faptei și de împărțirea sumei de bani sustrasă,

constituie infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și pedepsită cu închisoare de la 3 la 15

ani.

S-a reținut

săvârșirea faptei inculpatei în calitate de instigator, iar nu și de complice,

deoarece instigarea reprezintă forma principală de participație, absorbind în

conținutul ei participația sub forma complicității.

Față de faptul că

numita P.D. era minoră la data săvârșirii faptei, aspect pe care inculpata a

arătat că îl cunoștea, s-a reținut în sarcina acesteia și circumstanța

agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.

În actul de sesizare

s-a mai precizat că inculpata J. a mai exploatat-o și pe partea vătămată P., în

sensul că a determinat-o pe aceasta să sustragă suma de 200 de lei de la un

client.

Partea vătămată P. a

arătat că a sustras suma de 200 de lei de la un client al inculpatei – domnul C.

- sumă pe care a împărțit-o în mod egal cu inculpata.

Având în vedere că în

cauză nu a fost identificată și nu a fost audiată această persoană, în lipsa

altor probe certe, nu s-a putut stabili nici dacă partea vătămată P. a fost

exploatată de inculpata J. și nici dacă această faptă de furt a avut o existență

reală, motiv pentru care, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

de trafic de minori în infracțiunea de instigare la furt calificat, s-a dispus

achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25

raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

Față de toate aceste

considerente, cum din actele de la dosarul cauzei nu a reieșit că vreuna din cele

două părți vătămate minore ar fi fost exploatate de inculpată, ci doar că partea

vătămată P. a întreținut relații intime contracost cu diverși clienți indicați

de inculpată, iar partea vătămată P.D. a sustras bani de la un client al

inculpatei, la indicația acesteia, nu s-a reținut săvârșirea de către inculpată

a unei infracțiuni de trafic de minori în formă continuată, ci săvârșirea de

către aceasta a unei infracțiuni de proxenetism, precum și a unei infracțiuni

de instigare la furt calificat.

Potrivit mențiunilor

din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Mehedinți inculpata se află la prima abatere de natură penală, are

un nivel educațional bun prezentând o calificare profesională care o poate

ajuta să obțină venituri legale, a obținut venituri din forțe proprii.

Având în vedere că

anterior săvârșirii faptei inculpata a avut un comportament bun în societate

prin raportare la acest referat, precum și că în fața instanței aceasta a fost

sinceră recunoscând și regretând fapta, s-au reținut în favoarea acesteia și

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatei pentru fiecare din cele două infracțiuni s-au

avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost

comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, necesitatea socială de

a nu încuraja obținerea de avantaje materiale pe seama suferinței altor

persoane, astfel că aplicarea unor pedepse în cuantum de câte 1 an închisoare

s-a apreciat că este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.

pen.

S-a mai reținut și că

inculpata J. a depus la DIICOT un denunț în care a arătat că la săvârșirea

faptei de proxenetism a participat și fostul ei prieten, M.R. - zis P. –

persoană care potrivit depoziției martorei M.S. îi asigura protecția

inculpatei; precum și că potrivit depozițiilor inculpatei (din cursul

judecății) și ale martorei P. (din ambele faze procesuale) numitul M. a

încercat să o lovească pe partea vătămată P., deoarece exista riscul pierderii

unor clienți ce erau nemulțumiți de serviciile acesteia.

Față de faptul că din

actele de la dosarul cauzei nu a reieșit că prin acest demers inculpata a

facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care

au săvârșit infracțiuni prevăzute de Legea nr.678/2001, cu toate că inclusiv în

actul de sesizare al instanței s-a menționat că la săvârșirea faptelor ar fi

participat și M.R., persoană față de care a fost disjunsă cauza și nu au fost

încheiate cercetările din faza de urmărire penală, nu s-a putut reține nici în

sarcina acesteia forma calificată prevăzută de art. 13 alin. (3) raportat la

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și nici în favoarea acesteia

cauza de diminuare a pedepsei prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Pentru toate

considerentele mai sus menționate, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen. și în două

infracțiuni de instigare la furt calificat, fapte prevăzute și pedepsite de

art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.,

ultimele două fapte cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar toate cele trei

fapte cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen.

A fost respinsă

cererea formulată de inculpată, prin apărătorul său, de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 78/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o infracțiune de trafic de

persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și o infracțiune de complicitate la furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

Inculpata a fost

condamnată la pedepse privative de libertate pentru săvârșirea unei infracțiuni

de proxenetism – faptă prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (3) C. pen. –

și a unei infracțiuni de instigare la infracțiunea de furt calificat – faptă

prevăzută și pedepsită de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Pentru cea de-a doua

infracțiune de instigare la infracțiunea de furt calificat s-a dispus achitarea

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen.

Prin raportare la

împrejurările și modalitățile în care au fost comise aceste fapte, la pericolul

social concret, la circumstanțele atenuante reținute, la urmările produse, s-a

apreciat că o pedeapsă de câte 1 an închisoare pentru fiecare dintre cele două

infracțiuni comise este aptă și suficientă pentru a duce la atingerea scopurilor

represiv, preventiv și educativ prevăzute de lege.

La individualizarea

pedepselor instanța a avut în vedere și faptul că la rândul ei inculpata este

tânără, se afla în continuarea studiilor la data comiterii faptelor și că a

intervenit în mod eficient atunci când prietenul ei, M.R., a intenționat să o

agreseze fizic pe partea vătămată P.S., deoarece clienții furnizați nu erau

mulțumiți de serviciile prestate de aceasta.

Dat fiind faptul că

prin fapta sa inculpata a adus atingere bunelor moravuri din cadrul relațiilor

de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență, s-a

dispus în baza art. 71 alin. (1) interzicerea exercitării de către inculpată a drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe

parcursul executării pedepsei privative de libertate.

Săvârșind două

infracțiuni, înainte de a fi condamnată definitiv, în cauză au fost incidente

și s-au aplicat prevederile art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art.

35 C. pen., astfel că au fost contopite aceste pedepse, urmând ca inculpata M.J.L.

să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, cu interzicerea ca

pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de

condamnare, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la

împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale, după

caz.

Cum prin faptele

comise, între altele s-a adus atingere bunelor moravuri, s-a apreciat că doar

executarea pedepsei rezultante în regim de detenție este aptă a duce la

restabilirea ordinii de drept încălcate și a asigura societatea că inculpata nu

va mai săvârși pe viitor astfel de fapte.

În baza art. 88 C.

pen. raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus deducerea

din pedeapsa rezultantă a duratei reținerii și arestării preventive, începând

cu data de 30 iunie 2011, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a

fost menținută inculpata M.J.L. în stare de arest preventiv.

În baza art. 118 alin.

(1) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata M.J.L. a

sumei de 200 lei, dobândită ca urmare a faptei de furt calificat comisă de

numita P.C.A. în dauna martorului P.J. În acest sens s-a avut în vedere că

partea vătămată P.D. nu a fost sinceră în declarații (pentru considerentele

menționate în sentință); că martorul P.J. a afirmat că atunci când a fost în

vizită la inculpată i-a dispărut din portmoneu suma de 500 lei, precum și că

martorul S.V.C. a afirmat în cursul urmăririi penale că partea vătămată P.D. a

primit suma de 300 lei (filele 34-37 vol. IV d.u.p.), astfel că inculpata a

dobândit în mod ilicit prin această faptă suma de 200 lei.

Această sumă nu a

putut fi restituită persoanei care a fost în mod real deposedată (P.J.),

deoarece această persoană a fost conceptată și audiată în cauză în calitate de

martor și nu și-a manifestat intenția de a participa în calitate de parte

civilă, deși a cunoscut obiectul cauzei încă din faze de urmărire penală, când

a fost audiat conform înscrisului de la fila 40 vol. IV d.u.p.

Cum din actele de la

dosarul cauzei nu a reieșit că vreuna din părțile vătămate a fost victimă a

infracțiunii de trafic de persoane, în cauză s-a apreciat că nu pot fi acordate

despăgubiri, astfel că, au fost respinse ca nefondate acțiunile civile

formulate de părțile vătămate P.C.A. și P.S.A.

Cu privire la partea

vătămată P.D., s-a avut în vedere că aceasta ar putea avea eventual calitatea

de autor la infracțiunea de furt calificat comisă în dauna martorului P.J., iar

cu privire la partea vătămată P.S. s-a avut în vedere și faptul că potrivit

depoziției acesteia, coroborată și cu celelalte probe de la dosarul cauzei, în

mod cert doar în două rânduri aceasta a întreținut relații intime cu alți

bărbați în schimbul unor avantaje reale (asigurarea transportului la o

întâlnire cu alți clienți) sau virtuale (prezentarea acesteia către alți

clienți), avantaje care nu pot fi cuantificate în vreun fel.

Instanța a apreciat

că nu se pot acorda daune morale acestei părți vătămate cu toate că în sarcina

inculpatei J. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de proxenetism, deoarece la

rândul ei partea vătămată P.S. a încercat să dobândească anumite avantaje prin

săvârșirea unei alte fapte ce este contrară bunelor moravuri.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Mehedinți și partea vătămată P.S.A.

În motivele de apel

ale parchetului s-a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001

într-o infracțiune prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen. și două infracțiuni

de instigare la furt calificat, întrucât din probele administrate în cauză a

rezultat fără dubiu că inculpata prin amenințare a constrâns o parte vătămată

să întrețină raporturi sexuale cu diferite persoane, intermediind primirea

sumelor de bani astfel câștigate, iar pe altă parte vătămată a determinat-o să

sustragă suma de 500 lei de la martorul P.J. S-a învederat că procedând în

acest mod inculpata a adus atingere dreptului la libertate, voință și acțiune a

părților vătămate și că din restul probelor a rezultat că aceasta în mod

obișnuit se ocupa de racolarea minorelor pentru comiterea unor infracțiuni

similare. De asemenea, inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru

instigarea părții vătămate P. la infracțiunea de furt și pentru determinarea

acesteia prin amenințare să practice prostituția. Parchetul a criticat

hotărârea și sub aspectul sumei care a fost confiscată, arătând că greșit a

fost confiscată suma de 200 lei, deoarece suma însușită efectiv de inculpată

era de 170 de lei, întrucât 30 de lei au fost remiși părții vătămate P.C.

Partea vătămată P.S.

a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței pentru aceleași

considerente expuse și în apelul parchetului, majorarea pedepselor.

Prin decizia penală

nr. 5 din 12 ianuarie 2012 Curtea de Apel Craiova. secția penală și pentru cauze

cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație si Justiție – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Craiova și partea

vătămată P.A.S. împotriva sentinței penale nr. 214 din 31 octombrie 2011 a

Tribunalului Mehedinți și a casat sentința în totalitate sub aspectul

laturii penale:

A înlăturat aplicarea

art. 334 C. proc. pen.

În baza art. 13 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 78/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a

condamnat pe inculpata M.J.L., cetățenia română, studii 12 clase, fără

ocupație, fără antecedente penale, la 2 ani si 6 luni închisoare.

A aplicat inculpatei

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A aplicat inculpatei

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C.

pen.

A menținut măsura

arestării preventive a inculpatei și a dedus durata arestării preventive de la

31 octombrie 2011 la zi.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului, suma de 200 lei reprezentând onorariu

avocat oficiu urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de prim control judiciar a apreciat ca parțial

corectă reținută situația de fapt de către instanța de fond, arătând că, din

declarațiile părții vătămate P.S., ale părții vătămate P.C., ale martorilor M.L.

și S.V., a rezultat că și inculpata frecventa un anturaj cunoscut pentru

agresivitatea cu care se manifesta, dar și pentru preocupările pe linia

racolării și folosirii unor persoane în activitatea de prostituție. Relevante

în acest sens au fost considerate și interceptările discuțiilor telefonice

purtate de inculpată cu partea vătămată P. din care au reieșit amenințările la

care aceasta din urmă a fost supusă.

Instanța de prim

control judiciar a reținut că recrutarea celor două părți vătămate s-a făcut

prin constrângere, inculpata amenințându-le fie cu divulgarea unor fapte reale

sau imaginare privitoare la viața lor intimă, fie prevalându-se de reputația

prietenului său pentru a le crea o stare de temere, faptele inculpatei

întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost înlăturate și

dispozițiile art. 334 C. proc. pen. pentru faptul că procedând la schimbarea

încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată

printre altele și în două infracțiuni de instigare la furt calificat, prima

instanță depășind limitele investirii, analizând și reținând săvârșirea unor

fapte de natură penală de către persoane care nu au calitatea de inculpat în

dosar, ci de parte vătămată.

La individualizarea

pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

apreciind că o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată ca urmare a

reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), art. 74 alin.

(2) C. pen. este de natură a asigura scopul acesteia.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpata M.J.L., întemeindu-și

recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen., solicitând casarea deciziei atacate și menținerea soluției

instanței de fond în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei, iar cu

privire la pedeapsa aplicată să se dispună reindividualizarea pedepsei și

executarea acesteia în regim neprivativ de libertate.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul declarat în cauză, prin prisma

cazurilor de casare invocate (art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.),

cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl

consideră fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 „ Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea

sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie

infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la

15 ani și interzicerea unor drepturi;" iar conform alin. (2) al aceluiași

text de lege „ Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin

amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori

înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a

se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori

primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului

persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la

7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi."

Recrutarea, ca

modalitate alternativă a infracțiunilor de trafic de persoane, presupune

atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obținerii de profit.

Din interpretarea

logico - juridică a acestor texte de lege s-a concluzionat că în ambele cazuri

este necesar să existe un anumit scop (cel al exploatării unei persoane), însă

pentru săvârșirea acestor infracțiuni de trafic de persoane nu este necesar ca

scopul să fie și realizat efectiv.

Prin exploatarea unei

persoane se înțelege potrivit art. 1 pct. 2 lit. c) din același act normativ

„obligarea la practicarea prostituției;” iar potrivit art. 1 pct. e din Legea

nr. 678/2001 „efectuarea unor alte activități, prin care se încalcă drepturi și

libertăți fundamentale ale omului.”

În cazul minorilor,

realizarea elementului material (recrutarea, transportarea, transferarea,

găzduirea sau primirea unui minor), fără utilizarea unor mijloace de constrângere

(prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de

imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori

prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase

pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei

persoane), constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr.

678/2001, iar utilizarea oricăruia din acele mijloace de constrângere atrage

aplicarea agravantei prevăzute de alin. (2) al aceluiași act normativ.

Spre deosebire de

infracțiunea de trafic de persoane, în cazul infracțiunii de proxenetism,

recrutarea și traficul de persoane se fac în scopul obligării la practicarea

prostituției, persoana recrutată sau traficată, practicând de bună voie

prostituția, iar proxenetismul sub forma constrângerii la prostituție nu

presupune recrutarea sau traficul de persoane în acest scop.

Din actele și

lucrările dosarului (declarația inculpatei M.J.L., ale părților vătămate P.S.A.

și P.C.A., ale martorilor O.C.I., V.M., P.J., din analiza conținutului interceptărilor

convorbirilor telefonice) nu a rezultat că părțile vătămate P. și P.D. au fost

obligate în vreun fel să practice prostituția în interesul inculpatei, iar recrutarea

acestor persoane minore pentru practicarea prostituției nu a îmbrăcat forma

traficului de persoane, ci a proxenetismului.

Prin actul de

sesizare s-a arătat că în lunile noiembrie-decembrie 2010 inculpata M.J.L. le-a

propus prietenelor sale minore P.S.A. și P.C.A. să presteze activități în

folosul comun, respectiv partea vătămată P. să întrețină contracost relații

intime cu diverși bărbați, iar partea vătămată P.C. să sustragă bani de la un

client al său, martorul P.J.. O propunere asemănătoare privind sustragerea de

sume de bani de la clienți ar fi fost făcută și părții vătămate P. respectiv

aceasta ar fi sustras suma de 200 lei de la un client al inculpatei – C., rămas

neidentificat. S-a mai reținut că inculpata ar fi folosit amenințări asupra

părților vătămate pentru a săvârși actele de prostituție.

Înalta Curte în baza

propriului demers analitic al probelor administrate, constată că în momentul în

care inculpata le-a făcut propunerea părților vătămate de a întreține relații

sexuale cu diverși bărbați și de a sustrage bani de la clienți, nu a folosit

amenințări, acestea de bună voie au acceptat propunerea inculpatei.

Este adevărat că partea

vătămată P. în declarațiile date, atât în faza de urmărire penală, cât și în

fața instanței de fond a arătat că a fost amenințată de către inculpată, însă

aceste afirmații nu sunt susținute de probe. Martorul O.C. confirmă că această

parte vătămată a fost „amenințată și șantajată”, însă acest lucru nu l-a

perceput direct, ci l-a cunoscut de la partea vătămată P., declarația acestuia

fiind apreciată prin raportare la această modalitate de percepere a faptei.

Partea vătămată P.C.

(fila 58 decl. instanța de fond) nu a afirmat în mod expres că ar fi fost

amenințată sau constrânsă în vreun fel să săvârșească fapta, ci pur și simplu a

acceptat propunerea inculpatei M.J.L. care „m-a rugat să o ajut, însă atunci

când am ajuns la garsoniera sa mi-a relatat ce urma să fac. Conform înțelegerii

cu aceasta, eu am sustras un portofel din buzunarul de la piept, de la geaca

acelei persoane”.

Martorul S.V., cunoscut

al părții vătămate P.D., în declarația sa dată în fața instanței de fond (fila

60) a arătat că această parte vătămată nu a fost constrânsă în nici un fel să

săvârșească fapta: „Am întrebat-o pe P.C. dacă e de acord să fure niște bani de

la o persoană. Partea vătămată nici nu mi-a confirmat, dar nici nu a refuzat să

săvârșească o astfel de faptă. Mi-a spus că îi era frică de persoana care urma

să fie înșelată. A acceptat ca eu să-i pun la dispoziție numărul de telefon al

inculpatei, cu atât mai mult cu cât cele două se cunoșteau. P.C. nu mi-a relatat

niciodată că inculpata a amenințat-o”.

Dealtfel și martorul P.J.

(cel căruia i-a fost sustrasă suma de bani în declarația dată de P.C. (fila 130

dosar instanță) a arătat că după ce a ieșit din baie aceasta era „roșie la

față”, stare probabil creată de fapta pe care aceasta o săvârșise.

Cu privire la

recrutarea și exploatarea părții vătămate P.S., rezultă din probele

administrate, că nu a fost constrânsă să practice prostituția de către

inculpată, ci a acceptat de bună voie.

Din conținutul

interceptărilor telefonice rezultă că într-adevăr partea vătămată P.S. a fost

amenințată de către inculpată, însă aceste amenințări sunt făcute după ce

relațiile dintre inculpată și partea vătămată s-au deteriorat ca urmare a

faptului că a refuzat să mai întrețină relații sexuale cu clienții pentru că nu

a fost plătită. Astfel, aceste convorbiri telefonice nu sunt relevante pentru a

contribui la condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

minori. Mai mult înregistrările vizează o perioadă ulterioară momentului la

care ar fi fost săvârșite faptele (noiembrie – decembrie 2010), iar notele de

redare acoperă discuții telefonice în februarie – martie 2011.

Cu privire la

aprecierea sincerității declarațiilor făcute de partea vătămată P.S., instanța

reține a fi relevant în acest sens faptul că după ce a depus plângere la

parchet (ianuarie 2011) împotriva inculpatei, aceasta ar fi declarat că

inculpata nu ar mai fi amenințat-o, fapt contrazis de interceptările

convorbirilor telefonice, din al căror conținut reiese faptul că partea

vătămată a fost amenințată cu „bătaia” în cazul în care nu-i va restitui

inculpatei suma împrumutată.

Din toate probele

administrate a rezultat faptul că cele două părți vătămate nu au fost

amenințate în nici un fel să întrețină relații intime contracost cu diverși clienți

indicați de inculpată, relațiile dintre părți s-au tensionat ca urmare a

faptului că partea vătămată P.S. nu a prestat servicii mulțumitoare pentru

clienți, cât și pentru faptul că nu a fost plătită integral pentru serviciile

prestate.

În mod corect

instanța de fond a apreciat că nu sunt probe în ceea ce privește exploatarea

părții vătămate P.S. în sensul obligării acesteia la săvârșirea infracțiunii de

furt, persoana căreia i s-ar fi sustras suma de bani nu a fost identificată.

Din analiza

materialului probator a rezultat că partea vătămată P.C. nu a fost constrânsă

în vreun fel să săvârșească vreo faptă prevăzută de legea penală, aceasta a

acceptat să desfășoare o activitate infracțională, fără amenințări din partea

inculpatei.

Față de aceste probe,

în sarcina inculpatei M.J.L. în mod corect s-a reținut infracțiunea de

proxenetism și nu cea de trafic de persoane, recursul inculpatei fiind fondat

cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei de către instanța de prim

control judiciar.

În ceea ce privește

schimbarea de încadrare juridică realizată de instanța de fond, Înalta Curte

apreciază că în funcție de elementele noi care au apărut în cursul cercetării

judecătorești această operațiune reprezenta un act procesual necesar, instanța

nefiind ținută de încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare.

Cu privire la cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. :

Înalta Curte

apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță, cât și modalitatea de

executare aleasă, sunt apte să asigure îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52

C. pen.

Raportat la gradul de

pericol social al faptei reținute, la urmările produse, ținând seama și de

circumstanțele favorabile ale inculpatei (este tânără, se află în continuarea

studiilor, are posibilitate de reintegrare socială, nu este cunoscută cu

antecedente penale), pedeapsa de 1 an închisoare este aptă să contribuie la

reeducarea inculpatei, neimpunându-se modificarea cuantumului și nici a

modalității de executare.

Inculpata a solicitat

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., respectiv suspendarea sub

supraveghere a pedepsei, însă raportat la fapta săvârșită, Înalta Curte

apreciază că numai executarea pedepsei în regim privativ de libertate este aptă

să asigure reeducarea acesteia.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte conform art. 385

15

pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. va admite recursul declarat de inculpata M.J.L., va casa decizia

penală și va menține sentința penală.

Examinând cauza și

prin prisma cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, Înalta

Curte constată a nu fi incident alt motiv de reformare al hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpata M.J.L. împotriva deciziei penale nr. 5 din 12

ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată și menține

sentința penală nr. 214 din 31 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți,

secția penală, ca legală și temeinică.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei,

durata prevenției de la 30 iunie 2011 la 5 aprilie 2012.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, pentru inculpata M.J.L. în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, pentru intimatele părți civile P.S.A. și P.C.A. în sumă de 300 lei, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 aprilie

2012.