ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 23/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 4673 din 31 august

2011, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, contestația

în anulare formulată de contestatoarea V.L. împotriva deciziei civile nr. 3162

din 18 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu

intimatul Spitalul Clinic „N.M.”.

S-a reținut că prin

decizia atacată, instanța a respins recursul contestatoarei V.L. împotriva

sentinței civile nr. 6875 din 05 octombrie 2010 a Tribunalul București, în

contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic „N.M.”, ca nefondat.

Prin motivele

invocate prin contestația în anulare, contestatoarea V.L. a arătat ca „recursul

a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”, fondul cauzei fiind

contestație la decizia de concediere.

Analizând decizia

civilă nr. 3162/ R din 18 mai 2011 a Curții de Apel București, Curtea a

constatat că motivele invocate de contestatoare nu constituie temei de

exercitare a contestației în anulare, întrucât aceasta este o cale

extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile expres și limitativ

prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ..

Contestația a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (2) și 318 C. proc. civ., fără ca

partea să indice care este motivul de contestație concret pe care înțelege să-l

invoce.

În temeiul art. 317

C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare,

pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi

invocate pe calea apelului sau recursului:

chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii;

fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare

la competență.

Cu toate acestea,

contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când

aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a

respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost

respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Din dezvoltarea

motivelor depuse în scris, Curtea a constatat că nu a fost invocat niciunul din

motivele prevăzute de art. 317 C. proc. civ., nelegala citare pentru ziua în

are s-a judecat pricina sau încălcarea normelor imperative de competență.

Față de dispozițiile art.

318 C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs mai poate fi atacată, pe calea

contestației în anulare speciale, în două ipoteze, și anume: când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul din motivele de casare.

Sub aspectul

motivelor prevăzute de textul legal evocat, Curtea a reținut că prin greșeli

ale instanței care deschid calea contestației în anulare, în prima dintre cele

două ipoteze reglementate de menționatul articol, trebuie înțelese greșeli de

fapt, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a

unor dispoziții legale. A admite contrariul ar însemna să se ajungă la

judecarea din nou a aceluiași recurs, ceea ce este inadmisibil.

Or, din examinarea

deciziei contestate, Curtea a constatat că instanța de recurs nu a săvârșit

greșeli materiale, în sensul art. 318 C. proc. civ., greșeli de ordin

procedural, constând în omiterea sau confundarea unor date materiale

importante, care să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite.

În mod evident, în

cauză, contestatoarea a invocat aspecte de fond, care însă nu pot fi repuse în

discuție pe calea contestației în anulare.

Astfel analiza si

aprecierea instanței asupra procesului-verbal nr. 9071 din 25 august 2009,

asupra certificatelor medicale sau asupra deciziei de încetare a contractului

individual de muncă reprezintă aspecte legate de aprecierea probatoriului

administrat în cauză, deci probleme de fond care pot constitui greșeli de

judecată, ce pot fi invocate pe calea recursului, dar în niciun caz greșeli

materiale în contextul art. 318 C. proc. civ.

Împotriva deciziei

civilă nr. 4673 din 31 august 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a

formulat cerere de recurs la data de 08 septembrie 2011, contestatoarea V.L.,

prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:

În expunerea de

motive a cererii pendinte au fost redate pe larg pretinsele aspecte de

nelegalitate referitoare la judecata propriu-zisă a cererii și la soluția

pronunțată.

La termenul de

judecată din 09 ianuarie 2012, Înalta Curte a pus în discuția părților

chestiunea prealabilă a admisibilității contestației în anulare, în raport de

dispozițiile art. 299 C. proc. civ., recursul fiind declarat împotriva unei

hotărâri judecătorești irevocabile.

Recursul va fi

respins ca inadmisibil, pentru considerentele ce urmează:

În drept, potrivit

dispozițiilor exprese ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează

obiectul recursului, acesta poate fi declarat împotriva hotărârilor fără drept

de apel, celor date in apel si, in condițiile prevăzute de lege, împotriva

hotărârilor altor organe cu activitate jurisdicționala.

Este necesară, cu

prioritate, verificarea îndeplinirii condiției de admisibilitate prescrisă de

norma procedurala sus-menționată, constând, in principal, in identificarea

categoriei de hotărâri judecătorești determinată de lege, susceptibilă de a fi

supusă controlului judiciar in calea de atac promovată - recursul.

Înalta Curte a

constatat astfel ca hotărârea atacată cu recurs nu poate fi încadrată în

niciuna din ipotezele prescrise de lege.

În situația concretă

dedusă judecății, în care hotărârea atacată nu intră în categoria celor

prevăzute de lege, cererea care materializează în sine exercitarea unei căi

extraordinare de atac, în alte condiții decât cele legale, va fi respinsă ca

inadmisibilă.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte condiții decât cele prescrise de norma legală procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum si a

principiului constituțional al egalității in fata legii si a autorităților,

ceea ce înseamnă, în egală măsură, un alt aspect de inadmisibilitate.

Pentru toate aceste

considerente de fapt si de drept, in conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., cu referire la art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de reclamanta V.L. împotriva deciziei nr. 4673

din 31 august 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2012.