ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 23/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 4673 din 31 august 2011, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatoarea V.L. împotriva deciziei civile nr. 3162 din 18 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic „N.M.”. S-a reținut că prin decizia atacată, instanța a respins recursul contestatoarei V.L. împotriva sentinței civile nr. 6875 din 05 octombrie 2010 a Tribunalul București, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic „N.M.”, ca nefondat.

Prin motivele invocate prin contestația în anulare, contestatoarea V.L. a arătat ca „recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”, fondul cauzei fiind contestație la decizia de concediere. Analizând decizia civilă nr. 3162/ R din 18 mai 2011 a Curții de Apel București, Curtea a constatat că motivele invocate de contestatoare nu constituie temei de exercitare a contestației în anulare, întrucât aceasta este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ.. Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (2) și 318 C. proc. civ., fără ca partea să indice care este motivul de contestație concret pe care înțelege să-l invoce.

În temeiul art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. Când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. Când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Din dezvoltarea motivelor depuse în scris, Curtea a constatat că nu a fost invocat niciunul din motivele prevăzute de art. 317 C. proc. civ., nelegala citare pentru ziua în are s-a judecat pricina sau încălcarea normelor imperative de competență. Față de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs mai poate fi atacată, pe calea contestației în anulare speciale, în două ipoteze, și anume: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Sub aspectul motivelor prevăzute de textul legal evocat, Curtea a reținut că prin greșeli ale instanței care deschid calea contestației în anulare, în prima dintre cele două ipoteze reglementate de menționatul articol, trebuie înțelese greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.

A admite contrariul ar însemna să se ajungă la judecarea din nou a aceluiași recurs, ceea ce este inadmisibil. Or, din examinarea deciziei contestate, Curtea a constatat că instanța de recurs nu a săvârșit greșeli materiale, în sensul art. 318 C. proc. civ., greșeli de ordin procedural, constând în omiterea sau confundarea unor date materiale importante, care să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. În mod evident, în cauză, contestatoarea a invocat aspecte de fond, care însă nu pot fi repuse în discuție pe calea contestației în anulare.

Astfel analiza si aprecierea instanței asupra procesului-verbal nr. 9071 din 25 august 2009, asupra certificatelor medicale sau asupra deciziei de încetare a contractului individual de muncă reprezintă aspecte legate de aprecierea probatoriului administrat în cauză, deci probleme de fond care pot constitui greșeli de judecată, ce pot fi invocate pe calea recursului, dar în niciun caz greșeli materiale în contextul art. 318 C. proc. civ. Împotriva deciziei civilă nr. 4673 din 31 august 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a formulat cerere de recurs la data de 08 septembrie 2011, contestatoarea V.L., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: În expunerea de motive a cererii pendinte au fost redate pe larg pretinsele aspecte de nelegalitate referitoare la judecata propriu-zisă a cererii și la soluția pronunțată.

La termenul de judecată din 09 ianuarie 2012, Înalta Curte a pus în discuția părților chestiunea prealabilă a admisibilității contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 299 C. proc. civ., recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile. Recursul va fi respins ca inadmisibil, pentru considerentele ce urmează: În drept, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, acesta poate fi declarat împotriva hotărârilor fără drept de apel, celor date in apel si, in condițiile prevăzute de lege, împotriva hotărârilor altor organe cu activitate jurisdicționala. Este necesară, cu prioritate, verificarea îndeplinirii condiției de admisibilitate prescrisă de norma procedurala sus-menționată, constând, in principal, in identificarea categoriei de hotărâri judecătorești determinată de lege, susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar in calea de atac promovată - recursul.

Înalta Curte a constatat astfel ca hotărârea atacată cu recurs nu poate fi încadrată în niciuna din ipotezele prescrise de lege. În situația concretă dedusă judecății, în care hotărârea atacată nu intră în categoria celor prevăzute de lege, cererea care materializează în sine exercitarea unei căi extraordinare de atac, în alte condiții decât cele legale, va fi respinsă ca inadmisibilă. Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prescrise de norma legală procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum si a principiului constituțional al egalității in fata legii si a autorităților, ceea ce înseamnă, în egală măsură, un alt aspect de inadmisibilitate.

Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, in conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta V.L. împotriva deciziei nr. 4673 din 31 august 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2012.