AFFAIRE PAPA c. GRECE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

06.07.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel et préjudice moral - réparation pécuniaire (globale);Remboursement partiel frais et dépens - procédure nationale;Frais et dépens (procédure de la Convention) - demande rejetée

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE PAPA c. GRECE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

În cauza Papa c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii L. Loucapes, președinte, C.L. Rozakis, N. Vajić, A. Kovler, E. Steiner, domnii K. Hajiyev, D. Spielmann, judecători, și de domnul S. Quesada, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 iunie 2006, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 21091/04) condusă împotriva Republicii Elene de un resortisant albanez, dl Andrea Papa ( reclamanta, care a sesizat Curtea la 8 iunie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale ( Delegații agentului său, dnii V. Kyriazopoulos, sunt reprezentați în cadrul Consiliului juridic al statului și I. Bakopoulos, auditor la Consiliul juridic al statului. La 3 iunie 2005, prima secțiune a decis să comunice cererea guvernului. La 7 iunie 2005, guvernul albanez a fost invitat să prezinte, dacă dorește, observații scrise privind cauza (art. 36 §). 1 din Convenție și 44 alin. (1) din regulament. La 23 aprilie 2002, reclamantul a fost arestat și pus în detenție provizorie pentru furt. În timpul detenției sale, prelungită în temeiul ordonanței nr. 2406/02 a camerei de judecată a instanței judecătorești, el a solicitat eliberarea sa sub supraveghere judiciară, dar a fost decăzut de la cererea sa, ținând cont de gravitatea decăderii și de existența unui risc de evadare (ordonația nr. 166/2003 a camerei de acuzare a instanței de judecată a instanței de recurs dai). La 25 iunie 2003, reclamantul a fost achitat în primă instanță, pe motiv că nu fusese reținută nicio dovadă împotriva sa (Decizia nr. 1947/2003 a Curții din Atena). La 2 iulie 2003, reclamantul a solicitat o reparație pentru detenția sa provizorie. La 19 decembrie 2003, instanța a respins această cerere pe motiv că: [reclamantul] a demonstrat o neglijență gravă și, prin urmare, a fost responsabil pentru propriile sale detenție, deoarece, în cadrul procedurii preliminare, existau indicii serioase de vinovăție în sarcina sa (...), motiv pentru care [el a fost deținut provizoriu] în temeiul hotărârilor nr. 2406/02 și 166/2003 ale camerei de acuzare a instanței judecătorești dai 3451/2003). Această decizie nu este susceptibilă de recurs. II. DREPTUL INTERN PERTINENT Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală sunt astfel formulate art. 533 alineatul (1) Persoanele aflate în detenție provizorie și apoi plătite (...) au dreptul de a solicita despăgubiri (...) art. 535 În cazul în care o persoană nu este obligată să facă obiectul unei detenții temporare, aceaceasta este în mod intenționat răspunzătoare pentru detenția sa (...) Art. 536 La cererea verbală sau scrisă a persoanei soluționate, instanța care a examinat cauza se pronunță asupra obligației de a-și exercita obligația de a-și exercita obligația de a-și îndeplini obligația de a-și îndeplini obligațiile prin pronunțarea unei hotărâri separate, în același timp cu verdictul, după audierea reclamantului și a procurorului. În cazul în care cererea persoanei achitate este acceptată, se acordă o compensație forfetară pe zi pentru presupusul prejudiciu material și pentru prejudiciul moral, care nu poate fi mai mic de 8,8 EUR sau mai mare de 29,3 EUR pe zi, ținând cont de situația financiară și familială a persoanei respective (...) ÎN CONFORMITATE CU VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIA 10. Reclamantul se plânge că instanța nu și-a motivat în niciun fel decizia de a nu-i acorda despăgubiri pentru arestarea sa provizorie. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 11. Guvernul consideră că decizia nr. 3451/2003 al instanței de judecată a fost pe deplin și suficient de motivată, din moment ce menționa că detenția provizorie a reclamantului era justificată din cauza faptului că era serios în ceea ce privește vinovăția sa. Cu privire la admisibilitatea 12. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv d Curtea amintește că, în conformitate cu jurisprudența sa constantă care reflectă un principiu legat de buna administrare a justiției, hotărârile judecătorești trebuie să indice în mod suficient motivele pe care se bazează acestea. Ruiz Torija c. Spania, Hotărârea din 9 decembrie 1994, seria A n 303-A, p. 12, punctul 29). În acest caz, Curtea constată că instanța de judecată în cauză consideră că nu a avut loc nici un recurs la arestarea sa provizorie, pentru singurul motiv pe care îl existau, în cadrul procedurii preliminare, indicii serioase cu privire la vinovăția sa. În opinia Curții, această afirmație nu răspunde în niciun fel întrebării dacă reclamantul era În conformitate cu art. 535 din Codul de procedură penală, tribunalul poate refuza să deține o persoană aflată în detenție provizorie și apoi achitată. Curtea amintește cu privire la acest punct pe care l-a sancționat deja practica instanțelor elene de a respinge fără motivare suficientă cererile de despăgubire întemeiate pe art. 533 alineatul (1) din Codul de procedură penală (a se vedea, Georgiaadis c. Grecia, Hotărârea din 29 mai 1997, Rec., p. 960§ 42-43 și, în ultimă instanță, Alija c. Grecia, 73717/01, §§ 23-24, 7 aprilie 2005). 15. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție în ceea ce privește echitatea procedurii. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În plus față de art. 536 alineatul (2) din Codul de procedură penală (a se vedea alineatul (9) de mai sus), reclamantul solicită 12 470 EUR (EUR) în ceea ce privește detenția temporară. Această sumă reprezintă produsul zilelor în care a fost deținut (430) (29 EUR) din suma maximă prevăzută cu titlu zilnic de această dispoziție (29 EUR); de asemenea, acesta solicită 20 000 EUR din cauza prejudiciului moral 18. Guvernul consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între presupusa încălcare a convenției și presupusa vătămare suferită. Acesta afirmă că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă. 19. Curtea arată că singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în faptul că reclamantul nu a putut beneficia în fața instanței de aplicare a garanțiilor prevăzute la art. 6. În special, Curtea a concluzionat în speță unei încălcări a dispoziției menționate anterior, pe motiv că refuzul de a acorda reclamantului o indemnizație pentru detenția sa nu a fost motivat în mod corespunzător. Cu toate acestea, aceasta nu ar putea specula asupra faptului că ar fi fost la sfârșitul procesului în caz contrar, dar nu consideră că este rezonabil să se considere că a suferit o pierdere de șanse. La ce altceva s-ar adăuga un prejudiciu moral la care constatarea încălcării Convenției care figurează în prezenta hotărâre nu este suficientă pentru a remedia (Dimitrellos c. Grecia, 75483/01, § 20, 7 aprilie 2005). Statuând în echitate, astfel cum se prevede la art. 41, Curtea alocă reclamantului 10 000 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 20. Reclamantul solicită 6 În această privință, acesta furnizează două facturi întocmite de avocatul său pentru ambele proceduri în fața instanței judecătorești, în valoare totală de 1 760,80 EUR. În plus, reclamantul solicită 10 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții și nu furnizează nicio factură sau notă de plată în acest sens. Guvernul afirmă că nu există o legătură de cauzalitate între cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanței judecătorești care a aplicat reclamantului în primă instanță și încălcarea de care acesta se plânge în fața Curții. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile aferente prezentei proceduri, guvernul constată că acestea nu sunt justificate. 22. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI 23. În speță, Curtea consideră că reclamantul are dreptul de a solicita rambursarea cheltuielilor aferente cererii sale de despăgubire pentru reținerea sa provizorie. Având în vedere caracterul rezonabil al sumei lor și faptul că se produce o notă de plată, Curtea acceptă această cerere în întregime și acordă reclamantului 881 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. În ceea ce privește cheltuielile suportate în scopul reprezentării reclamantului în fața sa, Curtea constată că pretențiile acestuia din urmă nu sunt însoțite de documentele justificative necesare; prin urmare, este necesar să se retragă cererea sa cu privire la acest aspect. Interese moratorii 24. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 10 000 EUR (zece mii EUR) pentru daune materiale și morale și 881 EUR (opt sute nouăzeci și unu EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 6 iulie 2006 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Loukis Loucaide Modululr Adjunct Președinte