ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 12/2008

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1747 din 20 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta O.M.L. și

anulând hotărârea nr. 16459/46 din 22 februarie 2007 emisă de pârâta Casa de

Pensii a Municipiului București, a obligat-o pe aceasta să emită o nouă

hotărâre prin care să recunoască și să acorde reclamantei drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 24 august 1944 - 6 martie 1945, începând

cu 1 februarie 2007.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, pe baza

probelor administrate, că reclamanta s-a născut la data de 24 august 1944, în

județul Arad, după ce, în toamna anului 1940, familia acesteia se refugiase,

din motive etnice, din Ardealul de Nord ca urmare a Dictatului de la Viena.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, în temeiul prevederilor art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând că reclamanta nu

poate beneficia de prevederile O.G. nr. 105/1999, atâta vreme cât s-a născut

ulterior strămutării părinților săi și deci, nu a fost supusă unor persecuții

etnice.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În

conformitate

cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

În

cauză,

este necontestat și rezultă din dovezile administrate că intimata-reclamantă

s-a născut la data de 24 august 1944, în localitatea

C.,

județul Arad, în timpul refugiului familiei sale. În acest sens este adeverința

nr. 8502 din 5 ianuarie 2007 emisă de Primăria orașului Dumbrăveni, județul

Sibiu, care atestă că părinții intimatei s-au refugiat în această localitate,

din localitatea de domiciliu Că., județul Sălaj, în anul 1940, figurând în

registrul refugiaților la poziția 48.

Fiind

născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit

situația părinților refugiați, suportând

consecințele

morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au

răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța

de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de

beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999 și în consecință, să-i acorde

acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a Municipiului București împotriva

sentinței civile nr. 1747 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VI-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 ianuarie 2008.