ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2439/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 593/2009 din 19 noiembrie 2009,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 24098 din

13

februarie 2009 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă

hotărâre prin care să

recunoască reclamantei drepturile prevăzute de

art. 1 alin. (1)

lit.

c) din O.G. nr.

105/1999

aprobată și modificată prin Legea

nr. 189/2000. cu modificările ulterioare, pentru perioada

septembrie

1940 - martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, potrivit

declarațiilor autentificate ale martorilor L.N. și V.M., martori audiați și

nemijlocit, în fața instanței, ei înșiși beneficiari ai Legii nr. 189/2000, cât

și din interogatoriul luat reclamantei, rezultă că aceasta s-a refugiat, în

anul 1940, din cauza persecuțiilor etnice apărute ca urmare a cedării

Ardealului de Nord, din localitatea Popești în localitatea Turda, unde a locuit

până în anul 1945.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta cu motivarea că refugiul reclamantei a

fost insuficient dovedit. în condițiile în care

soluția de recunoaștere a calității de refugiat s-a făcut exclusiv în baza a

două declarații notariale, fără a exista și documente oficiale care să ateste

existența refugiului intimatei-reclamante.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean

român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945. a avut de suferit persecuții etnice

fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 4 din H.G. nr. 127/2007, dovada acestor împrejurări se poate face cu

înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.

Aceste dispoziții sunt date în

aplicarea art.6

1

din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare,

potrivit cărora „dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către

persoanele interesate, cu acte

oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în

cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice

mijloc de probă prevăzut de lege".

În speță, curtea de apel a realizat o corectă

aplicare a acestor dispoziții special edictate în vederea stabilirii calității

de beneficiar al Legii nr. 189/2000, procedând la stabilirea situației de fapt

relevantă cauzei - existența refugiului reclamantei - chiar în lipsa unor

documente oficiale, prin valorificarea

declarațiilor autentice ale martorilor L.N. și

V.M., martori care, în

virtutea principiului rolului activ al instanței prevăzut de art. 129 C. proc.

civ., au fost audiați și nemijlocit de către instanță, putându-se astfel reține

că din pricina persecuției etnice instaurată de către autoritățile maghiare

după

ocuparea Ardealului de Nord, reclamanta

a fost nevoită să-și părăsească domiciliul în toamna anului 1940 și să revină

acasă doar în anul 1945. Mai mult, prima instanță, a procedat și la

suplimentarea probatoriului, prin interogatoriul

luat reclamantei la termenul din data de 29

octombrie 2009, din toate

aceste dovezi administrate în cauză rezultând în mod unitar atât

existența refugiului reclamantei, cât și perioada

în care acesta a avut loc, respectiv septembrie

1940-martie 1945.

Cum acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000 nu este condiționată de dovada prin înscrisuri oficiale și cum în urma

administrării probei cu martori și cu

interogatoriul

luat reclamantei, a putut fi stabilită cu certitudine temeinicia pretențiilor

deduse

judecății, în mod corect prima instanță a procedat la anularea

hotărârii nr. 24098 din

13 februarie 2009

emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să

recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. c)

din O.G. nr. 105/1999

aprobată și

modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada

septembrie 1940-martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Cluj împotriva sentinței civile

nr.

593/2009 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 mai 2010.