ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3460/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei

Procedura în fața primei instanțe

Reclamanta SC M&D S.F. SRL a chemat în judecată

A.N.A.F. solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună

suspendarea executării Ordinului emis de pârâtă nr. 1378/2009, pentru aprobarea

procedurii și condițiilor de înregistrare a operatorilor economici care

comercializează în sistem en gros sau en detail produsele energetice prevăzute

la art. 175 alin. (3) lit. a) – e) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal,

până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin decizia nr. 9/12243 din 22 septembrie 1999, emisă de Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța a fost respinsă cererea

formulată în temeiul art. 244 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind

înregistrarea comercializării în sistem en detail a produselor energetice

prevăzute la art. 175 alin. (3) lit. a) – e) din Legea nr. 571/2003, respectiv

combustibili, la punctul de lucru situat în localitatea Satu Nou, comuna Mircea

Vodă, județul Constanța, reținându-se că societatea este în procedura

insolvenței și are obligații de plată restante. Reclamanta a arătat că

buletinul de verificare metrologică necesar funcționării stației de carburanți

a fost reînnoit

și îndeplinește

toate condițiile pentru a solicita revocarea deciziei nr. 9/12243/2009 emisă de

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța și obligarea

autorității respective la înregistrarea societății conform art. 244 pct. 5 C.

fisc.

Prin concluzii scrise pârâta a

invocat excepția inadmisibilității acțiunii pe considerentul că ordinul a cărui

suspendare o solicită nu reprezintă un act administrativ.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 576/CA din 18 noiembrie 2009 a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut cu privire la excepția invocată de pârâtă, că Ordinul nr. 1378/2009

este un act administrativ de natură fiscală care dă naștere, modifică sau

stinge raporturi juridice prin emiterea, suspendarea sau revocarea atestatului

de comercializare.

Pe fond, instanța a reținut că

motivele invocate de reclamantă în cererea de suspendare nu sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ,

fiind necesară administrarea de probe în cadrul procesului și analizarea pe

fond a susținerilor.

De asemenea, reține instanța, nici iminența

producerii unei pagube nu este îndeplinită, întrucât suspendarea efectelor

actului nu conduce la blocarea totală a activității reclamantei, în discuție

aflându-se doar un punct de lucru al acesteia.

S.F. SRL Constanța

Împotriva sentinței Curții de apel a

formulat recurs reclamanta SC M&D S.F. SRL invocând dispozițiile art. 14

alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta susține că instanța a

interpretat și aplicat greșit prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, neobservând că ambele condiții impuse prin textul de lege sunt

îndeplinite în speță.

Referitor la existența unui caz bine

justificat recurenta a prezentat pe larg motivele de nelegalitate a Ordinului

nr. 1378/2009, în special a dispozițiilor art. 6.3 lit. d), afirmând că acestea

contravin actelor normative cu forță juridică superioară, în primul rând dispozițiilor

art. 154

2

din Legea nr. 85/2006. De asemenea, a afirmat că A.N.A.F.

era abilitată să stabilească doar procedura de înregistrare a operatorilor

economici pentru desfășurarea activității de comercializare de produse

energetice, nu și condițiile de înregistrare a acestora.

Referitor la condiția pagubei

iminente, recurenta a arătat că aplicarea actului administrativ normativ atacat

a avut drept consecință imediată încetarea activității de comercializare en

detail a produselor energetice, ceea ce presupune închiderea Stației de

Carburanți, situată la punctul de lucru din localitatea Satu Nou, comuna Mircea

Vodă.

Prin concluziile scrise prezentate la data de 20

iunie 2010, intimata A.N.A.F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a arătat că toate aspectele invocate de recurentă

în susținerea ideii că actul administrativ ar fi nelegal, reclamă administrarea

unor probe și analizarea pe fond a susținerilor, ceea nu se poate realiza în procedura

de față.

Cât privește iminența producerii unei pagube,

intimata arată că aceasta nu se prezumă, ci trebuie dovedită, dar recurenta nu

a produs nicio probă în sprijinul susținerilor sale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor

formulat de recurentă, a apărărilor cuprinse în concluziile scrise, cât și sub

toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de

contencios administrativ competentă cu o cerere având ca obiect suspendarea

executării Ordinului nr. 1378 din data de 28 iulie 2009 emis de A.N.A.F.,

pentru aprobarea Procedurii și condițiilor de înregistrare a operatorilor

economici care comercializează în sistem en gros sau en detail produsele

energetice prevăzute la art. 175 alin. (3) lit. a) – e) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal. Actul administrativ normativ a fost publicat în M.Of.,

Partea I nr. 585 din 24 august 2009. În realitate, din modul în care și-a structurat

cererea de chemare în judecată, ca și memoriul de recurs, rezultă că se

solicită numai suspendarea executării pct. 6.3 lit. d) din Procedura aprobată prin

ordin, respectiv norma în care sunt detaliate condițiile pe care trebuie să le

îndeplinească operatorii economici la data la care depun cererea și pe perioada

comercializării sau a depozitării produselor energetice.

Cererea de suspendare este întemeiată pe

dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text care are următorul

cuprins:

„În

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art.

7, a

autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în

care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de

60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

”

Prima instanță a stabilit corect că în cauză nu

s-a demonstrat îndeplinirea celor două condiții impuse de lege.

În privința cazului bine justificat, sintagmă

definită legal în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte

constată că din examinarea prima facie a ordinului în discuție nu rezultă

elemente care să contureze nelegalitatea acestuia.

Motivele de nelegalitate invocate de recurentă

privesc aspecte de fond care nu pot fi tranșate în procedura sumară

reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Jurisprudența constantă a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în această materie

(relevată, de ex. prin deciziile nr. 550/2009, nr. 3322/2009, nr. 3543/2009,

nr. 4027/2009, nr. 4169/2009,) este în sensul că nu orice dubiu în privința legalității

unui act administrativ este apt să conducă la concluzia că ne aflăm în prezența

unui caz bine justificat. Prezumția de legalitate pe care își fondează actul

administrativ caracterul său executoriu poate fi înlăturată numai pentru îndoieli

serioase, determinate, spre exemplu, de nemotivarea actului, de emiterea de

către un organ necompetent, de întemeierea acestuia pe texte legale abrogate,

neconstituționale, ori în mod evident inaplicabile, etc.

Or, în speță, recurenta invocă aspecte de finețe

a interpretării normelor juridice, pretinzând că pct. 6.3 lit. d) din Ordinul

A.N.A.F. nr. 1378/2009 ar completa Codul fiscal și ar contraveni art. 154

2

din Legea nr. 85/2006 ceea ce nu rezultă cu evidență.

Dimpotrivă, prin art. 244 alin. (4) C. fisc.,

text pe care se fundamentează ordinul examinat, s-a stabilit că:

„Operatorii economici care intenționează să

comercializeze în sistem en detail produse energetice prevăzute la art. 175

alin. (3) lit. a) – e), sunt obligați să se înregistreze la autoritatea fiscală

teritorială, conform procedurii și cu îndeplinirea condițiilor ce vor fi

stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală”.

În plus, pentru a se verifica incidența celuilalt

text de lege invocat, art. 154

2

din Legea nr. 85/2006, recurenta ar

fi trebuit să furnizeze informații suplimentare legate de stadiul procedurii de

insolvență în care se găsește, ceea ce nu a făcut.

În fine, nici în ceea ce privește condiția pagubei

iminente, recurenta nu a demonstrat că prima instanță a pronunțat o soluție

greșită.

Astfel, deși a afirmat că actul administrativ

atacat îi provoacă prejudicii însemnate prin blocarea activității la stația de

carburanți din localitatea Satu Nou, totuși, nu a prezentat nicio probă din

care să rezulte impactul concret al acestui fapt asupra activității societății

comerciale, care este mult mai complexă, desfășurându-se în mai multe domenii.

Conchizând, Înalta Curte reține, la fel ca și

judecătorul primei instanțe, că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se

dispune suspendarea executării actului administrativ normativ atacat.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din

decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din

Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M&D S.F.

SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 576 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie

2010.