ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3460/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Procedura în fața primei instanțe Reclamanta SC M&D S.F. SRL a chemat în judecată A.N.A.F. solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună suspendarea executării Ordinului emis de pârâtă nr. 1378/2009, pentru aprobarea procedurii și condițiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem en gros sau en detail produsele energetice prevăzute la art. 175 alin. (3) lit. a) – e) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 9/12243 din 22 septembrie 1999, emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța a fost respinsă cererea formulată în temeiul art. 244 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind înregistrarea comercializării în sistem en detail a produselor energetice prevăzute la art. 175 alin. (3) lit. a) – e) din Legea nr. 571/2003, respectiv combustibili, la punctul de lucru situat în localitatea Satu Nou, comuna Mircea Vodă, județul Constanța, reținându-se că societatea este în procedura insolvenței și are obligații de plată restante.

Reclamanta a arătat că buletinul de verificare metrologică necesar funcționării stației de carburanți a fost reînnoit și îndeplinește toate condițiile pentru a solicita revocarea deciziei nr. 9/12243/2009 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța și obligarea autorității respective la înregistrarea societății conform art. 244 pct. 5 C. fisc. Prin concluzii scrise pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pe considerentul că ordinul a cărui suspendare o solicită nu reprezintă un act administrativ. 2. Hotărârea Curții de apel Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 576/CA din 18 noiembrie 2009 a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut cu privire la excepția invocată de pârâtă, că Ordinul nr. 1378/2009 este un act administrativ de natură fiscală care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice prin emiterea, suspendarea sau revocarea atestatului de comercializare. Pe fond, instanța a reținut că motivele invocate de reclamantă în cererea de suspendare nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, fiind necesară administrarea de probe în cadrul procesului și analizarea pe fond a susținerilor. De asemenea, reține instanța, nici iminența producerii unei pagube nu este îndeplinită, întrucât suspendarea efectelor actului nu conduce la blocarea totală a activității reclamantei, în discuție aflându-se doar un punct de lucru al acesteia.

3. Recursul declarat de SC M&D S.F. SRL Constanța Împotriva sentinței Curții de apel a formulat recurs reclamanta SC M&D S.F. SRL invocând dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Recurenta susține că instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, neobservând că ambele condiții impuse prin textul de lege sunt îndeplinite în speță. Referitor la existența unui caz bine justificat recurenta a prezentat pe larg motivele de nelegalitate a Ordinului nr. 1378/2009, în special a dispozițiilor art. 6.3 lit. d), afirmând că acestea contravin actelor normative cu forță juridică superioară, în primul rând dispozițiilor art. 154 2 din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, a afirmat că A.N.A.F. era abilitată să stabilească doar procedura de înregistrare a operatorilor economici pentru desfășurarea activității de comercializare de produse energetice, nu și condițiile de înregistrare a acestora. Referitor la condiția pagubei iminente, recurenta a arătat că aplicarea actului administrativ normativ atacat a avut drept consecință imediată încetarea activității de comercializare en detail a produselor energetice, ceea ce presupune închiderea Stației de Carburanți, situată la punctul de lucru din localitatea Satu Nou, comuna Mircea Vodă. 4. Apărările formulate de A.N.A.F. Prin concluziile scrise prezentate la data de 20 iunie 2010, intimata A.N.A.F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a arătat că toate aspectele invocate de recurentă în susținerea ideii că actul administrativ ar fi nelegal, reclamă administrarea unor probe și analizarea pe fond a susținerilor, ceea nu se poate realiza în procedura de față. Cât privește iminența producerii unei pagube, intimata arată că aceasta nu se prezumă, ci trebuie dovedită, dar recurenta nu a produs nicio probă în sprijinul susținerilor sale. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulat de recurentă, a apărărilor cuprinse în concluziile scrise, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ competentă cu o cerere având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 1378 din data de 28 iulie 2009 emis de A.N.A.F., pentru aprobarea Procedurii și condițiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem en gros sau en detail produsele energetice prevăzute la art. 175 alin. (3) lit. a) – e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Actul administrativ normativ a fost publicat în M.Of., Partea I nr. 585 din 24 august 2009. În realitate, din modul în care și-a structurat cererea de chemare în judecată, ca și memoriul de recurs, rezultă că se solicită numai suspendarea executării pct. 6.3 lit. d) din Procedura aprobată prin ordin, respectiv norma în care sunt detaliate condițiile pe care trebuie să le îndeplinească operatorii economici la data la care depun cererea și pe perioada comercializării sau a depozitării produselor energetice.

Cererea de suspendare este întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text care are următorul cuprins: „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate. ” Prima instanță a stabilit corect că în cauză nu s-a demonstrat îndeplinirea celor două condiții impuse de lege.

În privința cazului bine justificat, sintagmă definită legal în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că din examinarea prima facie a ordinului în discuție nu rezultă elemente care să contureze nelegalitatea acestuia. Motivele de nelegalitate invocate de recurentă privesc aspecte de fond care nu pot fi tranșate în procedura sumară reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în această materie (relevată, de ex. prin deciziile nr. 550/2009, nr. 3322/2009, nr. 3543/2009, nr. 4027/2009, nr. 4169/2009,) este în sensul că nu orice dubiu în privința legalității unui act administrativ este apt să conducă la concluzia că ne aflăm în prezența unui caz bine justificat.

Prezumția de legalitate pe care își fondează actul administrativ caracterul său executoriu poate fi înlăturată numai pentru îndoieli serioase, determinate, spre exemplu, de nemotivarea actului, de emiterea de către un organ necompetent, de întemeierea acestuia pe texte legale abrogate, neconstituționale, ori în mod evident inaplicabile, etc. Or, în speță, recurenta invocă aspecte de finețe a interpretării normelor juridice, pretinzând că pct. 6.3 lit. d) din Ordinul A.N.A.F. nr. 1378/2009 ar completa Codul fiscal și ar contraveni art. 154 2 din Legea nr. 85/2006 ceea ce nu rezultă cu evidență.

Dimpotrivă, prin art. 244 alin. (4) C. fisc., text pe care se fundamentează ordinul examinat, s-a stabilit că: „Operatorii economici care intenționează să comercializeze în sistem en detail produse energetice prevăzute la art. 175 alin. (3) lit. a) – e), sunt obligați să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii și cu îndeplinirea condițiilor ce vor fi stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală”. În plus, pentru a se verifica incidența celuilalt text de lege invocat, art. 154 2 din Legea nr. 85/2006, recurenta ar fi trebuit să furnizeze informații suplimentare legate de stadiul procedurii de insolvență în care se găsește, ceea ce nu a făcut.

În fine, nici în ceea ce privește condiția pagubei iminente, recurenta nu a demonstrat că prima instanță a pronunțat o soluție greșită. Astfel, deși a afirmat că actul administrativ atacat îi provoacă prejudicii însemnate prin blocarea activității la stația de carburanți din localitatea Satu Nou, totuși, nu a prezentat nicio probă din care să rezulte impactul concret al acestui fapt asupra activității societății comerciale, care este mult mai complexă, desfășurându-se în mai multe domenii. Conchizând, Înalta Curte reține, la fel ca și judecătorul primei instanțe, că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ normativ atacat. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M&D S.F. SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 576 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.