ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 560/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 541 din 11

februarie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă în parte acțiunea

reclamantei F.I. (născută M.) în contradictoriu cu Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești, în sensul că pârâtul a fost obligat să procedeze la

analizarea/avizarea cererii acesteia în termen de cel mult 3 luni de la data

rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, a fost respins ca neîntemeiat

capătul de cerere privind daunele-morale și a fost obligat pârâtul la plata

sumei de 3 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat redobândirea cetățeniei

române încă din anul 2003, iar până la acest moment nu a primit nici un

răspuns.

Instanța de fond a constatat că termenul

care a trecut de la înregistrarea cererii de redobândire a cetățenie române nu

poate fi considerat rezonabil, iar lipsa răspunsului la cererea formulată este

nejustificat.

În raport de această rezolvare dată

capătului principal de cerere, cu privire la capătul de cerere subsecvent

privind daunele morale în sumă de 3 lei, instanța de fond a apreciat că prin

admiterea acțiunii se dă o satisfacție echitabilă, suficientă pentru

prejudiciul moral suferit de reclamant.

Reținând culpa procesuală a

pârâtului, conform art. 274-276 C. proc. civ., instanța l-a obligat la plata a

3 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (în prezent

Ministerul Justiției) solicitând ca în baza art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.,

să fie casată hotărârea atacată și pe fond, să fie respinsă hotărârea acțiunea

formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Recurentul a susținut că hotărârea

atacată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece instanța de

fond nu a acordat un nou termen pentru pregătirea apărării, deși cererea

formulată în acest sens a fost temeinic motivată.

Recurentul a arătat că, din acest

motiv, s-a aflat în imposibilitate de a formula apărarea, prin depunerea

adresei nr. 2589/DC din 11 februarie 2009, din care rezultă aprobarea cererii

reclamantei de către Comisia pentru Cetățenie.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele.

Referitor la excepția lipsei

calității de reprezentant invocată din oficiu de instanță de judecată, Curtea

urmează a o respinge în considerarea următoarelor argumente.

Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești (în prezent Ministerul Justiției) a depus la data de 18 decembrie

2009, prin Serviciul Registratură al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Ordinul

nr. 309/C din 23 ianuarie 2009 prin care s-a făcut dovada că semnatarul

recursului - Secretarul de Stat din cadrul Ministerul amintit O.V.O. - este

delegat de Ministrul Justiției și Libertăților Cetățenești pentru a semna toate

lucrările elaborate de Direcția Contencios, direcție care are ca atribuții,

potrivit art. 80 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a M.J.L.C., reprezentarea

ministerului în litigiile în care acesta este parte și de a exercita căile de

atac potrivit legii.

În ceea ce privește recursul

declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (în prezent

Ministerul Justiției) împotriva sentinței nr. 541 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte

reține următoarele.

Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai

dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât

prin anularea lor, iar în cazul nulităților prevăzute de lege, vătămarea se

presupune până la dovada contrarie.

În recurs au fost invocate

neîntemeiat aceste prevederi legale, întrucât instanța de fond a judecat

pricina cu respectarea formelor legale, iar neacordarea unui nou termen în

vederea pregătirii nu este sancționată prin lege cu nulitatea și nici nu s-a

pricinuit recurentului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea

actelor îndeplinite.

Recurentul nu a dovedit susținerile

sale privind vătămarea dreptului la apărare și în consecință, nu sunt motive de

casare sau de modificare a hotărârii instanței de fond.

De altfel, cererea de recurs se

dovedește a fi și lipsită de interes în raport de actele noi depuse în recurs,

din care rezultă că cererea de redobândire a cetățeniei române, formulată de

reclamanta F.I. (născută M.) ce face obiectul dosarului nr. 10126/RD/2003, a

fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie în ședința din 15

ianuarie 2009.

În aceste împrejurări recursul va fi

respins ca rămas fără obiect, întrucât hotărârea instanței de fond, privind

cererea reclamantei de obligare a autorității pârâte să urgenteze procedura de

soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, nu mai subzistă,

astfel încât instanța de control judiciar nu ar putea menține o atare hotărâre.

Având în vedere aceste considerente,

în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul formulat, va

modifica, în tot, sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea

reclamantei ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (în prezent Ministerul

Justiției) împotriva sentinței nr. 541 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în tot, sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.