ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4805/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 32/F din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea prin care

reclamantul V.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov,

contesta răspunsul înaintat de aceasta cu adresa nr. 7989 din 04 mai 2009,

potrivit căruia reclamantului nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 309/2002

privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat

stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada

1950-1961.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul

a efectuat stagiul militar într-o perioadă care excede celei prevăzute de Legea

nr. 309/2002.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

reclamantul, reiterând argumentele invocate în fața instanței de fond.

Examinând

cauza, precum și sentința atacată, în raport cu motivele invocate de recurent,

cu actele dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Așa cum

rezultă din titlul și din cuprinsul art. 1 al Legii nr. 309/2002, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care a

efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.

Rezultă,

așadar, că, pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ, trei

condiții trebuie îndeplinite, cumulativ, de către persoana cetățean român

interesată: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă,

detașamentul de muncă să fi aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii

și perioada stagiului militar să se încadreze între anii 1950 - 1961.

Cum perioada

invocată de recurentul-reclamant, în susținerea cererii sale, este cuprinsă

între 20 iulie 1962 și 20 iulie 1964, (f.2 - dosar tribunal), fiind, deci, în

afara limitelor stabilite prin Legea nr. 309/2002, în mod corect a procedat

instanța de fond respingând cererea acestuia de a-i fi recunoscută calitatea de

beneficiar al drepturilor prevăzute de actul normativ susmenționat.

Pentru aceste

considerente, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de reclamantul V.A. împotriva sentinței nr. 32/F din 19

februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2010.