ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3905/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.G. a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Brașov solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea

contenciosului administrativ să dispună obligarea acesteia să emită o hotărâre pentru

stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, a Comisiei pentru aplicarea

prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, făcând dovada

că a fost încorporat la Brigada de lucru Căi Ferate CFR – Brașov – București.

Curtea de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 163/F din

25 noiembrie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, dispunând obligarea

pârâtului să emită o hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de

beneficiar al art. 1 din Legea nr. 309/2002 pentru perioada 02 noiembrie 1953-04

noiembrie 1956 și să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând

cu data de 01 iunie 2009.

Totodată, a obligat pârâta

să plătească reclamantului suma de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această,

sentință instanța a reținut că din probele administrate rezultă că reclamantul a

prestat muncă la căile ferate în perioada în care a fost încorporat, și că martorul

M.G., care a fost încorporat în aceeași perioadă la aceeași unitate, în aceleași

condiții, beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, astfel că reclamantul este

îndreptățit să beneficieze de prevederile acestui act normativ, cu caracter reparator.

Împotriva acestei sentinței,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii

Brașov, susținând, în esență, următoarele:

În motivarea recursului

formulat, intimata a susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită

a dispozițiilor legale, cuprinzând motive contradictorii în sensul că, deși se reține

de către instanță faptul că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că reclamantul

și-a desfășurat stagiul militar la un detașament al Direcției Generale a

Serviciului Muncii, totuși cererea sa a fost admisă în parte, recunoscându-i drepturile

prevăzute de lege.

Consideră intimata că

instanța a dat o interpretare mai largă textului legal, folosind criterii străine

de natura actului normativ aplicabil în cauză și fără a avea în vedere înscrisurile

eliberate de organele militare competente.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Legea nr. 309/2002, H.G. nr. 1114/2002

privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.

309/2002.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, motivele invocate de recurentă, precum

și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul formulată în cauză este fondat, urmând

a fi admis pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din

însuși titlul Legii nr. 309/2002, prevederile acesteia reglementează drepturile

care se acordă „persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961”.

Din întregul material

probator administrat în cauză rezultă că intimatul-reclamant și-a efectuat stagiul

militar în cadrul Brigăzii de Lucru Căi Ferate, care în conformitate cu dispozițiile

art. 3 din H.C.M. nr. 1755 din 03 iunie 1953 se asigură din efectivele Ministerului

Forțelor Armate, iar potrivit adresei din 12 noiembrie 2009 emisă de U.M. Pitești

se precizează că unitatea militară (Batalion Exploatare Căi Ferate) din care a făcut

parte intimatul, aparține structurilor Ministerului Forțelor Armate.

Astfel fiind, Curtea constată

că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea intimatului-reclamant,

întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă ca fiind îndeplinite condițiile

legale prevăzute de dispozițiile Legii nr. 309/2002, respectiv faptul că acesta

nu a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

Invocarea declarației

martorului M.N. care confirmă faptul că a prestat muncă la căile ferate în perioada

încorporării ca și intimatul, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului – în speță cauza Beian contra României – sunt insuficiente pentru a reține

îndeplinirea condițiilor legale privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea

nr. 309/2002.

Astfel fiind, Înalta Curte

reținând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. va admite recursul formulat și va modifica sentința atacată în sensul

că va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 163/F din 25 noiembrie

2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2010.