ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 762/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Bihor Oradea reclamanta SC A.P.G. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B.C.R.L.I.F.N. SA a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate culpa pârâtei în executarea contractului de leasing financiar, constând în utilizarea în mod abuziv a biletului la ordin lăsat cu titlul de garanție prin introducerea acestuia la plată pentru suma de 19.874,66 lei, în condițiile în care reclamanta nu datora acest debit, acesta fiind achitat conform ordinelor de plată depuse la dosar, obligarea pârâtei la restituirea acestei sume preluată în mod abuziv și plata daunelor interese urmare a prejudiciului suferit și cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a indicat drept temeiuri de drept dispozițiile art. 969, art. 970 C. civ. Tribunalul Bihor Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 548 din 9 iunie 2010 a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC A.P.G. SRL, a obligat pe pârâtă să restituie reclamantei suma de 19.874,66 lei și plata dobânzii legale aferente acestei sume până la achitarea integrală a debitului, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1010,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxă de timbru și onorar expertiză și a respins ca nedovedite cheltuielile reprezentând onorar avocat, instanța constatând culpa pârâtei în executarea contractului de leasing financiar încheiat între părți la data de 27 iulie 2007 în sensul utilizării în mod abuziv a biletului la ordin lăsat de reclamantă pentru garantarea obligațiilor.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ fiscal, prin decizia nr. 97/C din 12 octombrie 2010 a anulat ca netimbrat apelul pârâtei SC B.C.R.L.I.F.N. SA, instanța de control judiciar reținând în considerentele deciziei că apelanta deși a fost citată cu mențiunea de a timbra apelul declarat până la primul termen de judecată, nu și-a îndeplinit obligația de timbrare stabilită în sarcina sa față de faptul că dovezile de timbrare transmise prin fax nu au putut fi avute în vedere, acestea parvenind la dosarul cauzei după pronunțarea hotărârii care a avut loc la orele 12:00, cum s-a precizat la dezbaterea cauzei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta își subsumează criticile motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3), teza a II-a C. proc. civ. Motivele de recurs vizează, în esență, faptul că soluția instanței de a lua în dezbateri cauza, fără prezența părții apelante, având ca urmare anularea apelului ca netimbrat, este cenzurabilă pe considerentul că s-a realizat cu nesocotirea înscrisurilor trimise prin intermediul serviciului de tip fax, în condițiile în care instanța avea la îndemână măsura pe care o poate dispune organul de jurisdicție, respectiv repunerea pe rol a cauzei, în aceste cazuri, instanța fixând un termen de judecata și dispunând citarea părților; Pronunțând soluția în aceste condiții, arată recurenta - pârâtă, instanța de apel a încălcat principiul oralității și pe al contradictorialității.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Astfel cum rezultă din practicaua deciziei recurate, cauza a fost strigată de două ori, instanța dând astfel posibilitatea apelantei pârâte să ajungă la dezbateri pentru a-și exercita drepturile procesuale, în considerarea principiului dreptului la apărare în procesul civil. Cum apelanta - pârâtă nu s-a prezentat nici la a doua strigare a cauzei, instanța a rămas în pronunțare în cauză la orele 12 00 astfel cum rezultă din practicaua deciziei. Întrucât dovezile de timbrare au fost transmise prin fax la ora 12 53 , respectiv 12 55 , așadar ulterior momentului pronunțării, instanța în mod legal a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 modificată.

Măsura repunerii cauzei pe rol la care face referire recurenta - pârâtă s-ar fi justificat numai în măsura în care dovezile de timbrare ar fi ajuns la instanță până la ora la care a avut loc deliberarea în cauză, ceea ce în speță nu este cazul. Mai mult decât atât, trebuie subliniat faptul că în accepțiunea art. 39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 140/1997 modificată, copiile transmise prin fax ale taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar nu fac dovada îndeplinirii de către parte a obligației de fiscalitate întrucât aceste înscrisuri nu sunt certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului. În raport de această situație critica recurentei - pârâte privind încălcarea de către instanța de apel a principiilor oralității și contradictorialității apare ca fiind lipsită de fundament.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând legalitatea deciziei recurate sub raportul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă SC B.C.R. L.I.F.N. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 97/C din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2011.