ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 762/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul

Tribunalului Bihor Oradea reclamanta SC A.P.G. SRL în contradictoriu cu pârâta

SC B.C.R.L.I.F.N. SA a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care

să se constate culpa pârâtei în executarea contractului de leasing financiar,

constând în utilizarea în mod abuziv a biletului la ordin lăsat cu titlul de

garanție prin introducerea acestuia la plată pentru suma de 19.874,66 lei, în

condițiile în care reclamanta nu datora acest debit, acesta fiind achitat

conform ordinelor de plată depuse la dosar, obligarea pârâtei la restituirea

acestei sume preluată în mod abuziv și plata daunelor interese urmare a

prejudiciului suferit și cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată.

Reclamanta a indicat drept temeiuri

de drept dispozițiile art. 969, art. 970 C. civ.

Tribunalul Bihor Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 548 din 9 iunie

2010 a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC A.P.G. SRL,

a obligat pe pârâtă să restituie reclamantei suma de 19.874,66 lei și plata

dobânzii legale aferente acestei sume până la achitarea integrală a debitului,

a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1010,3 lei cu titlul de

cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxă de timbru și onorar

expertiză și a respins ca nedovedite cheltuielile reprezentând onorar avocat,

instanța constatând culpa pârâtei în executarea contractului de leasing

financiar încheiat între părți la data de 27 iulie 2007 în sensul utilizării în

mod abuziv a biletului la ordin lăsat de reclamantă pentru garantarea

obligațiilor.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială de contencios administrativ fiscal, prin decizia nr. 97/C din 12

octombrie 2010 a anulat ca netimbrat apelul pârâtei SC B.C.R.L.I.F.N. SA,

instanța de control judiciar reținând în considerentele deciziei că apelanta

deși a fost citată cu mențiunea de a timbra apelul declarat până la primul

termen de judecată, nu și-a îndeplinit obligația de timbrare stabilită în

sarcina sa față de faptul că dovezile de timbrare transmise prin fax nu au

putut fi avute în vedere, acestea parvenind la dosarul cauzei după pronunțarea

hotărârii care a avut loc la orele 12:00, cum s-a precizat la dezbaterea

cauzei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta își subsumează criticile

motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și solicită

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași

instanțe pentru rejudecare, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3), teza a II-a C.

proc. civ.

Motivele de recurs vizează, în

esență, faptul că soluția instanței de a lua în dezbateri cauza, fără prezența

părții apelante, având ca urmare anularea apelului ca netimbrat, este

cenzurabilă pe considerentul că s-a realizat cu nesocotirea înscrisurilor trimise

prin intermediul serviciului de tip fax, în condițiile în care instanța avea la

îndemână măsura pe care o poate dispune organul de jurisdicție, respectiv

repunerea pe rol a cauzei, în aceste cazuri, instanța fixând un termen de

judecata și dispunând citarea părților;

Pronunțând soluția în aceste

condiții, arată recurenta - pârâtă, instanța de apel a încălcat principiul

oralității și pe al contradictorialității.

Înalta Curte, examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat

pentru motivele ce se vor arăta.

Astfel cum rezultă din practicaua

deciziei recurate, cauza a fost strigată de două ori, instanța dând astfel

posibilitatea apelantei pârâte să ajungă la dezbateri pentru a-și exercita

drepturile procesuale, în considerarea principiului dreptului la apărare în

procesul civil.

Cum apelanta - pârâtă nu s-a

prezentat nici la a doua strigare a cauzei, instanța a rămas în pronunțare în

cauză la orele 12

00

astfel cum

rezultă din practicaua

deciziei.

Întrucât dovezile de timbrare au

fost transmise prin fax la ora 12

53

, respectiv 12

55

,

așadar ulterior momentului pronunțării, instanța în mod legal a aplicat

sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997

modificată.

Măsura repunerii cauzei pe rol la

care face referire recurenta - pârâtă s-ar fi justificat numai în măsura în

care dovezile de timbrare ar fi ajuns la instanță până la ora la care a avut

loc deliberarea în cauză, ceea ce în speță nu este cazul.

Mai mult decât atât, trebuie

subliniat faptul că în accepțiunea art. 39 din Normele metodologice de aplicare

a Legii nr. 140/1997 modificată, copiile transmise prin fax ale taxei judiciare

de timbru și a timbrului judiciar nu fac dovada îndeplinirii de către parte a

obligației de fiscalitate întrucât aceste înscrisuri nu sunt certificate pentru

conformitate de organul prestator al serviciului.

În raport de această situație

critica recurentei - pârâte privind încălcarea de către instanța de apel a

principiilor oralității și contradictorialității apare ca fiind lipsită de

fundament.

În considerarea celor ce preced,

Înalta Curte constatând legalitatea deciziei recurate sub raportul criticilor

formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă

SC B.C.R. L.I.F.N. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 97/C din 12 octombrie 2010

a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2011.