ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3639/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 8 iulie 2009, reclamantul T.I. a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, solicitând anularea deciziei nr. 1 din 15 iunie 2009 prin care i s-a respins contestația împotriva procesului-verbal de inspecție nr. 24776 din 15 aprilie 2009. În motivarea cererii, s-a învederat că organele de inspecție din cadrul autorității pârâte au reținut în mod abuziv, că, în calitate de primar al comunei Ciobanu, reclamantul ar fi încheiat în mod nelegal contracte de achiziție publică cu SC C.E.C. SRL Medgidia și respectiv, SC N.F. SRL Hârșova, producând un prejudiciu de 158.655, 30 lei.

Reclamantul a precizat că acele contracte au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, întreaga documentație aflându-se în evidențele Consiliului Local Ciobanu, fiind aprobată de membrii autorității locale. Prin sentința civilă nr. 309 din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, referitor la contractul încheiat cu SC C.E.C. SRL Medgidia privind achiziționarea a 7.700 pavele și 800 bucăți bordură că bunurile au fost achitate din dispoziția primarului la 15 mai 2008, fără a fi fost livrate până la data de 21 iunie 2008, când au avut loc alegerile locale.

Instanța a constatat de asemenea, că între comuna Ciobanu și SC N.F. SRL Hârșova au fost încheiate contracte de achiziție piatră calcaroasă și respectiv, de prestări servicii cu utilare specifice, reclamantul dispunând achitarea facturilor chiar în ziua emiterii lor, fără a exista un proces-verbal de recepție a produselor livrate ori a serviciilor prestate. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul T.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a învederat că instanța de fond a ignorat faptul că aspectele reținute în procesul verbal de inspecție și în decizia contestată sunt sancționate contravențional și nu pot avea drept consecință recuperarea sumelor achitate în baza facturilor, în condițiile în care bunurile contractate au fost livrate, iar serviciile au fost prestate.

În acest sens, reclamantul a arătat că, potrivit art. 293 alin. (1) lit. a), c), e) și v) din O.U.G. nr. 34/2006 constituie contravenție nerespectarea dispozițiilor legale privind întocmirea specificațiilor tehnice, respectiv a caietului de sarcini, ori privind publicitatea, încheierea acordului prin alte modalități decât cele prevăzute de lege sau menținerea garanției de bună execuție. De asemenea, a precizat reclamantul, neorganizarea activității de control financiar preventiv și nerespectarea obligației privind stabilirea proiectelor de operațiuni supuse controlului financiar preventiv, precum și omisiunea de evidențiere a angajamentelor constituie contravenție conform art. 27 alin. (1) lit. a) și b) din O.U.G.

nr. 119/1999. Cu privire la contractul încheiat cu SC C.E.C. SRL Medgidia, s-a arătat în motivele de recurs că, după achitarea contravalorii mărfii comandate, furnizorul a livrat doar parțial cantitatea de pavele, pentru diferență reclamantul comandând marfa de la o altă societate comercială, fiind refuzată la recepție de actualul primar al comunei. Referitor la contractul încheiat cu SC N.F. SRL Hârșova, reclamantul a învederat că, deși în acordul cadru nu este specificat în mod cert obiectul și prețul prestațiilor, aceste elemente rezultă din contractele de servicii subsecvente din 30 martie 2008 și din acordul cadru de servicii din 1 octombrie 2007. S-a mai precizat că, în lipsa unui proiect tehnic de execuție, nu exista obligația încheierii unor procese verbale de recepție, după cum nu se impunea reținerea garanției de 5% din cuantumul sumei facturate, întrucât contractul avea ca obiect livrarea de marfă și nu avea caracterul unui contract de execuție lucrări.

În final, reclamantul a invocat împrejurarea că nici autoritatea contractantă, Consiliul Local al comunei Ciobanu, nu a pretins că a suferit vreun prejudiciu, astfel încât nu sunt justificate măsurile dispuse prin actele administrative contestate, privind recuperarea prejudiciului de la fostul primar. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ.,Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut în mod justificat că reclamantul, primar al comunei Ciobanu, în calitatea pe care o avea de ordonator de credite, nu a luat măsurile necesare de organizare a personalului din subordine în vederea verificării modului de cheltuire a sumelor alocate de la buget, și a angajării, lichidării și ordonanțării cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate.

Referitor la contractul încheiat prin procedura de achiziționare directă cu SC C.E.C. SRL Medgidia, a rezultat că reclamantul a achitat contravaloarea pavelelor și a bordurilor fără a le recepționa, parte din marfă nefiind livrată, iar parte nefiind corespunzătoare. Câr privește susținerea reclamantului că ulterior, a comandat diferența de marfă nelivrată de la o altă societate comercială, însă a fost refuzată de noul primar al comunei, din adresa Primăriei Ciobanu nr. 263 din 29 martie 2010 rezultă că pavelele ce ar fi trebuit livrate nu au corespuns standardelor de calitate/preț și nu au fost recepționate, obiectivele pentru care erau necesare fiind deja realizate (fila 315 vol.I). Prin modul defectuos de încheiere și executare a contractului, reclamantul a încălcat prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și ale Legii contabilității nr. 82/1991.

Cu privire la acordurile - cadru încheiate cu SC N.F. SRL Hârșova pentru achiziție de piatră calcaroasă și respectiv, pentru prestări de servicii cu utilaje specifice, a rezultat de asemenea, încălcarea dispozițiilor legale, atât referitor la specificațiile tehnice din caietul de sarcini, cât și la conținutul contractelor care nu menționează în mod cert obiectul acordului, cantitatea de servicii ce vor fi efectuate ori prețul acestora. De asemenea, nu au fost întocmite documente, privind existența unui proiect pentru efectuarea lucrării, desemnarea unei comisii de recepție a mărfii, existența unor devize de lucrări, ori a unor acte care să certifice executarea lucrărilor ori reținerea garanției de bună execuție.

În aceste împrejurări, s-a reținut în mod justificat că plata efectuată este nelegală, reclamantul, în calitate de ordonator de credite, încălcând și în acest caz, prevederile Legii nr. 82/1991, ale Legii nr. 273/2006 și ale O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziții publice. De menționat că, la sesizarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța, s-a efectuat un control pe linia respectării dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 și de către reprezentanții Autorității naționale pentru reglementarea și monitorizarea achizițiilor publice care, în raportul datat 21 septembrie 2009, au constatat încălcări ale normelor în materie, atât în privința achiziției directe de pavele și borduri, cât și a acordurilor - cadru pentru modernizarea drumurilor, faptele constituind contravenții care, însă, nu puteau fi sancționate urmare a intervenirii prescripției.

Împrejurarea că prin modul defectuos de organizare a activității de către reclamant, ca ordonator de credite, s-au săvârșit contravenții, nu înlătură răspunderea acestuia pentru efectuarea de plăți nelegale, conform art. 6 alin. (2) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 și respectiv, art.20 din Legea nr. 273/2006 și art. 128 din Legea nr. 215/2001, cu referire la art.84 și 85 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile aduse sentinței, urmând a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.I. împotriva sentinței nr. 309 din 27 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.