ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3639/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de 8 iulie 2009, reclamantul T.I. a chemat în judecată

Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, solicitând anularea deciziei

nr. 1 din 15 iunie 2009 prin care i s-a respins contestația împotriva procesului-verbal

de inspecție nr. 24776 din 15 aprilie 2009.

În motivarea cererii,

s-a învederat că organele de inspecție din cadrul autorității pârâte au reținut

în mod abuziv, că, în calitate de primar al comunei Ciobanu, reclamantul ar fi încheiat

în mod nelegal contracte de achiziție publică cu SC C.E.C. SRL Medgidia și

respectiv, SC N.F. SRL Hârșova, producând un prejudiciu de 158.655, 30 lei.

Reclamantul a

precizat că acele contracte au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor

legale, întreaga documentație aflându-se în evidențele Consiliului Local

Ciobanu, fiind aprobată de membrii autorității locale.

Prin sentința civilă

nr. 309 din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca

nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut, referitor la contractul încheiat cu SC

C.E.C. SRL Medgidia privind achiziționarea a 7.700 pavele și 800 bucăți bordură

că bunurile au fost achitate din dispoziția primarului la 15 mai 2008, fără a

fi fost livrate până la data de 21 iunie 2008, când au avut loc alegerile

locale.

Instanța a constatat

de asemenea, că între comuna Ciobanu și SC N.F. SRL Hârșova au fost încheiate

contracte de achiziție piatră calcaroasă și respectiv, de prestări servicii cu

utilare specifice, reclamantul dispunând achitarea facturilor chiar în ziua

emiterii lor, fără a exista un proces-verbal de recepție a produselor livrate

ori a serviciilor prestate.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul T.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că instanța de fond a ignorat faptul că aspectele reținute în

procesul verbal de inspecție și în decizia contestată sunt sancționate

contravențional și nu pot avea drept consecință recuperarea sumelor achitate în

baza facturilor, în condițiile în care bunurile contractate au fost livrate,

iar serviciile au fost prestate. În acest sens, reclamantul a arătat că,

potrivit art. 293 alin. (1) lit. a), c), e) și v) din O.U.G. nr. 34/2006

constituie contravenție nerespectarea dispozițiilor legale privind întocmirea

specificațiilor tehnice, respectiv a caietului de sarcini, ori privind publicitatea,

încheierea acordului prin alte modalități decât cele prevăzute de lege sau

menținerea garanției de bună execuție.

De asemenea, a

precizat reclamantul, neorganizarea activității de control financiar preventiv

și nerespectarea obligației privind stabilirea proiectelor de operațiuni supuse

controlului financiar preventiv, precum și omisiunea de evidențiere a angajamentelor

constituie contravenție conform art. 27 alin. (1) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 119/1999.

Cu privire la

contractul încheiat cu SC C.E.C. SRL Medgidia, s-a arătat în motivele de recurs

că, după achitarea contravalorii mărfii comandate, furnizorul a livrat doar

parțial cantitatea de pavele, pentru diferență reclamantul comandând marfa de

la o altă societate comercială, fiind refuzată la recepție de actualul primar

al comunei.

Referitor la

contractul încheiat cu SC N.F. SRL Hârșova, reclamantul a învederat că, deși în

acordul cadru nu este specificat în mod cert obiectul și prețul prestațiilor,

aceste elemente rezultă din contractele de servicii subsecvente din 30 martie

2008 și din acordul cadru de servicii din 1 octombrie 2007.

S-a mai precizat că,

în lipsa unui proiect tehnic de execuție, nu exista obligația încheierii unor

procese verbale de recepție, după cum nu se impunea reținerea garanției de 5%

din cuantumul sumei facturate, întrucât contractul avea ca obiect livrarea de

marfă și nu avea caracterul unui contract de execuție lucrări.

În final, reclamantul

a invocat împrejurarea că nici autoritatea contractantă, Consiliul Local al comunei

Ciobanu, nu a pretins că a suferit vreun prejudiciu, astfel încât nu sunt

justificate măsurile dispuse prin actele administrative contestate, privind

recuperarea prejudiciului de la fostul primar.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ.,Curtea va constata că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța de

fond a reținut în mod justificat că reclamantul, primar al comunei Ciobanu, în

calitatea pe care o avea de ordonator de credite, nu a luat măsurile necesare

de organizare a personalului din subordine în vederea verificării modului de

cheltuire a sumelor alocate de la buget, și a angajării, lichidării și

ordonanțării cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate.

Referitor la

contractul încheiat prin procedura de achiziționare directă cu SC C.E.C. SRL

Medgidia, a rezultat că reclamantul a achitat contravaloarea pavelelor și a

bordurilor fără a le recepționa, parte din marfă nefiind livrată, iar parte

nefiind corespunzătoare.

Câr privește

susținerea reclamantului că ulterior, a comandat diferența de marfă nelivrată

de la o altă societate comercială, însă a fost refuzată de noul primar al

comunei, din adresa Primăriei Ciobanu nr. 263 din 29 martie 2010 rezultă că

pavelele ce ar fi trebuit livrate nu au corespuns standardelor de calitate/preț

și nu au fost recepționate, obiectivele pentru care erau necesare fiind deja

realizate (fila 315 vol.I).

Prin modul defectuos

de încheiere și executare a contractului, reclamantul a încălcat prevederile

Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și ale Legii

contabilității nr. 82/1991.

Cu privire la

acordurile - cadru încheiate cu SC N.F. SRL Hârșova pentru achiziție de piatră

calcaroasă și respectiv, pentru prestări de servicii cu utilaje specifice, a

rezultat de asemenea, încălcarea dispozițiilor legale, atât referitor la

specificațiile tehnice din caietul de sarcini, cât și la conținutul

contractelor care nu menționează în mod cert obiectul acordului, cantitatea de

servicii ce vor fi efectuate ori prețul acestora.

De asemenea, nu au

fost întocmite documente, privind existența unui proiect pentru efectuarea

lucrării, desemnarea unei comisii de recepție a mărfii, existența unor devize

de lucrări, ori a unor acte care să certifice executarea lucrărilor ori

reținerea garanției de bună execuție.

În aceste împrejurări,

s-a reținut în mod justificat că plata efectuată este nelegală, reclamantul, în

calitate de ordonator de credite, încălcând și în acest caz, prevederile Legii

nr. 82/1991, ale Legii nr. 273/2006 și ale O.U.G. nr. 34/2006 privind

atribuirea contractelor de achiziții publice.

De menționat că, la

sesizarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța, s-a efectuat un

control pe linia respectării dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 și de către reprezentanții

Autorității naționale pentru reglementarea și monitorizarea achizițiilor publice

care, în raportul datat 21 septembrie 2009, au constatat încălcări ale normelor

în materie, atât în privința achiziției directe de pavele și borduri, cât și a

acordurilor - cadru pentru modernizarea drumurilor, faptele constituind contravenții

care, însă, nu puteau fi sancționate urmare a intervenirii prescripției.

Împrejurarea că prin

modul defectuos de organizare a activității de către reclamant, ca ordonator de

credite, s-au săvârșit contravenții, nu înlătură răspunderea acestuia pentru

efectuarea de plăți nelegale, conform art. 6 alin. (2) și art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 82/1991 și respectiv, art.20 din Legea nr. 273/2006 și art. 128 din

Legea nr. 215/2001, cu referire la art.84 și 85 din Legea nr.188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile aduse

sentinței, urmând a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.I.

împotriva sentinței nr. 309 din 27 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.