ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1067/2012

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 3639 din 22 iunie

2011, înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ

și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de T.I. împotriva sentinței

nr. 309 din 27 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța - secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost

respinsă acțiunea formulată de susnumitul, în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice

Constanța, având ca obiect anularea deciziei nr. 1/2009 de respingere a

contestației împotriva procesului-verbal de inspecție, prin care s-a reținut că

reclamantul, în calitate de primar al Comunei Ciobanu, a încheiat în mod

nelegal contracte de achiziție publică, producând un prejudiciu de 158.655,30

lei.

Pentru

a pronunța această decizie, înalta Curte a reținut următoarele: Instanța de

fond a apreciat în mod justificat că reclamantul, primar al Comunei Ciobanu, în

calitatea pe care o avea de ordonator de credite, nu a luat măsurile necesare

de organizare a personalului din subordine în vederea verificării modului de

cheltuire a sumelor alocate de la buget, și a angajării, lichidării și

ordonanțării cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate.

Referitor

la contractul încheiat prin procedura de achiziționare directă SC C.E.C. SRL

Medgidia, a rezultat că reclamantul a achitat

contravaloarea

pavelelor și a bordurilor fără a le recepționa, parte din marfa nefiind

livrată,

iar parte nefiind corespunzătoare.

Cât

privește susținerea reclamantului că, ulterior, a comandat diferența de marfa

nelivrată de la o altă societate comercială însă a fost refuzată de noul primar

al comunei, din adresa Primăriei Ciobanu nr. 263 din 29 martie 2010 rezultă că

pavelele ce ar fi trebuit livrate nu au corespuns standardelor de calitate/preț

și nu au fost recepționate, obiectivele pentru care erau necesare fiind deja

realizate.

Prin modul defectuos de încheiere și executare a

contractului, reclamantul a

încălcat

prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și ale

Legii contabilității nr. 82/1991.

Cu privire la acordurile-cadru încheiate cu SC N.F. SRL

Hârșova

pentru achiziție

de piatră calcaroasă și, respectiv, pentru prestări de servicii cu utilaje

specifice, a rezultat de asemenea, încălcarea dispozițiilor legale, atât

referitor la specificațiile tehnice din caietul de sarcini, cât și la

conținutul contractelor care nu menționează în mod cert obiectul acordului,

cantitatea de servicii ce vor fi efectuate ori prețul acestora.

De asemenea, nu au fost întocmite documente, privind

existența unui proiect

pentru

efectuarea lucrării, desemnarea unei comisii de recepție a mărfii, existența

unor devize de lucrări, ori a unor acte care să certifice executarea lucrărilor

ori reținerea garanției de bună execuție.

În

aceste împrejurări, s-a reținut în mod justificat că plata efectuată este

nelegală, reclamantul, în calitate de ordonator de credite, încălcând și în

acest caz, prevederile Legii nr. 82/1991, ale Legii nr. 273/2006 și ale O.U.G. nr.

34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziții publice.

De

menționat că, la sesizarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța,

s-a efectuat un control pe linia respectării dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006

și de către reprezentanții Autorității naționale

pentru reglementarea și monitorizarea achizițiilor publice care, în

raportul datat 21

septembrie 2009, au constatat încălcări ale normelor

în materie, atât în privința achiziției directe de pavele și borduri, cât și a

acordurilor - cadru pentru modernizarea drumurilor, faptele constituind

contravenții care, însă, nu puteau fi sancționate urmare a intervenirii

prescripției.

Împrejurarea

că prin modul defectuos de organizare a activității de către reclamant, ca

ordonator de credite, s-au săvârșit contravenții, nu înlătură răspunderea

acestuia pentru efectuarea de plăți nelegale, conform art. 6 alin. (2) și art.

11 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 și respectiv, art. 20 din Legea nr. 273/2006

și art. 128 din Legea nr. 215/2001, cu referire la art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici.

Împotriva

deciziei nr. 3639 din 22 iunie 2011, pronunțată de înalta Curte de Casație și

Justiție, a formulat contestație în anulare recurentul T.I., invocând

prevederile art. 318 teza finală C. proc. civ. și susținând că instanța de

recurs „nu a cercetat motivele de recurs invocate".

Examinând

decizia atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivul invocat

de contestator, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea

constată că este nefondată contestația în anulare, după cum se va arăta în

continuare.

Conform prevederilor art.

318 teza a doua C. proc. civ., invocate de contestator în cererea formulată, „hotărârile

instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când (.) instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Aceste

dispoziții legale au în vedere, așadar, omisiunea instanței de a examina

motivele de recurs, unul sau mai multe dintre acestea, indicate expres de

recurent în cererea formulată, iar nu argumentele de fapt și de drept invocate

în susținerea respectivelor motive de recurs, care, oricât de larg ar fi

dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină,

putând fi grupate de

către instanță, pentru

a li se răspunde printr-un considerent comun.

Este, deci, suficient ca instanța să arate

considerentele pentru care a găsit un

anumit

motiv de recurs neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele

invocate în sprijinul acestuia.

În cauză,

cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurentul susținând că hotărârea instanței de

fond a fost dată cu aplicarea greșită a

dispozițiilor legale incidente în speță, care, în

opinia recurentului,

pentru abaterile reținute în sarcina sa, se limitează la aplicarea unor

sancțiuni contravenționale, fără a prevede și recuperarea sumelor de bani

achitate pentru prestațiile efectuate.

Or,

acest motiv a fost analizat pe larg și respins de către instanța de recurs,

care, în considerentele deciziei pronunțate,

expuse rezumativ mai sus, s-a referit la

toate criticile și argumentele

formulate de recurent în susținerea motivului de recurs invocat.

Pentru

considerentele arătate, fiind nefondată, contestația în anulare urmează a fi

respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de T.I. împotriva deciziei nr. 3639 din 22 iunie 2011 a înaltei Curți

de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2012.