ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1104/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

2 decembrie 2010 pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală , recurenta-intervenientă Asociația Anticorupție a

solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 6186 din 18 noiembrie 2010

pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, în dosarul nr. 19359/300/2005, în temeiul art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea cererii, s-a arătat că

prin decizia nr. 6186 din 18 noiembrie 2001, Înalta Curte de Casație și

Justiție a constata nulitatea recursului, în condițiile în care a fost pus în

discuție recursul pe fond, fără a se reține susținerile părților în acest sens.

Examinând cererea de completare a

dispozitivului deciziei nr. 6186 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

formulată de recurenta-intervenientă în temeiul art. 281

2

alin. (1) C.

proc. civ., instanța o constatată neîntemeiată, urmând a dispune respingerea

acesteia, în consecință, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 281

2

C.

proc. civ., „dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra

unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe ori

incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care

poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în

cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile

de la pronunțare”.

Potrivit acestui text de lege,

cererea de completare a unei hotărâri se poate promova exclusiv atunci când

instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau

accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Per a contrario, nu se poate uza de

procedura completării hotărârii atunci când instanța a soluționat cererea cu

care a fost investită, întrucât, în această din urmă situație, calea

procedurală recunoscută părții pentru a pune în discuție legalitatea soluției

adoptate nu este aceea a completării hotărârii, în condițiile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., ci a căilor de atac recunoscute de lege.

Or, în speță, instanța a soluționat

recursul declarat de recurenta-intervenientă, prin decizia a cărei completare

se solicită prin prezenta cerere, pe excepția nulității, excepție ce a fost

pusă în discuție, din oficiu, cu ocazia dezbaterilor.

Pe de altă parte, nici împrejurarea

că părțile nu au înțeles să pună concluzii pe excepția nulității recursului

invocată din oficiu cu ocazia dezbaterilor, ci pe fondul său, nu înseamnă că

acestora le este deschisă calea procedurală prevăzută de art. 281

2

alin.

(1) C. proc. civ., de completare a deciziei pronunțate.

Prin urmare, instanța de recurs s-a

pronunțat asupra cererii de recurs, cu care a fost investită, și constatând

astfel că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele art. 281

2

alin.

(1) C. proc. civ., instanța va respinge cererea de completare a dispozitivului

deciziei nr. 6186 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de

recurenta-intervenientă.

Pentru considerentele expuse,

instanța va respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 6186

din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, formulată de recurenta Asociația

Anticorupție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de completare a

dispozitivului deciziei nr. 6186 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată

de recurenta-intervenientă Asociația Anticorupția.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

februarie 2011.