ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1104/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2010 pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală , recurenta-intervenientă Asociația Anticorupție a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 6186 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 19359/300/2005, în temeiul art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ. În motivarea cererii, s-a arătat că prin decizia nr. 6186 din 18 noiembrie 2001, Înalta Curte de Casație și Justiție a constata nulitatea recursului, în condițiile în care a fost pus în discuție recursul pe fond, fără a se reține susținerile părților în acest sens.

Examinând cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 6186 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de recurenta-intervenientă în temeiul art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., instanța o constatată neîntemeiată, urmând a dispune respingerea acesteia, în consecință, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 281 2 C. proc. civ., „dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe ori incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.

Potrivit acestui text de lege, cererea de completare a unei hotărâri se poate promova exclusiv atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Per a contrario, nu se poate uza de procedura completării hotărârii atunci când instanța a soluționat cererea cu care a fost investită, întrucât, în această din urmă situație, calea procedurală recunoscută părții pentru a pune în discuție legalitatea soluției adoptate nu este aceea a completării hotărârii, în condițiile art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., ci a căilor de atac recunoscute de lege. Or, în speță, instanța a soluționat recursul declarat de recurenta-intervenientă, prin decizia a cărei completare se solicită prin prezenta cerere, pe excepția nulității, excepție ce a fost pusă în discuție, din oficiu, cu ocazia dezbaterilor.

Pe de altă parte, nici împrejurarea că părțile nu au înțeles să pună concluzii pe excepția nulității recursului invocată din oficiu cu ocazia dezbaterilor, ci pe fondul său, nu înseamnă că acestora le este deschisă calea procedurală prevăzută de art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., de completare a deciziei pronunțate. Prin urmare, instanța de recurs s-a pronunțat asupra cererii de recurs, cu care a fost investită, și constatând astfel că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., instanța va respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 6186 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de recurenta-intervenientă.

Pentru considerentele expuse, instanța va respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 6186 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de recurenta Asociația Anticorupție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 6186 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de recurenta-intervenientă Asociația Anticorupția. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.