Savoia și Bounegru împotriva Italiei

Prima solicitantă, dl Alessandro Savoia, este un național italian născut în 1973. Al doilea reclamant, dna Svetlana Bounegru, este un național moldovenesc născut în 1983. Cuplul locuiește în Roma. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl G. Di Pietro, un avocat practicant în Roma. Primul reclamant a vrut să se căsătorească cu al doilea reclamant în Italia. La 5 iulie 2004, el a contactat Ambasada Italiană din Moldova și Ministerul Afacerilor Externe, pentru a dobândi informații despre procedura de obținere a unei vize pentru căsătorie. Aceste instituții au răspuns prin trimiterea informațiilor referitoare la cererea de viză turistică. La 23 august 2004, toate documentele relevante care îndeplinesc cerințele vizei turistice au fost trimise Ambasada.

Potrivit reclamanților, s-a dovedit din informațiile pe care le-au primit că nu ar putea fi solicitate vize pentru căsătorie. La 2 septembrie 2004, Ambasada Italiană din Moldova a informat reclamanții că cererea lor va fi respinsă. Reclamanții au fost informați că nu au fost emise vize în favoarea resortisanților moldoveni de peste cinci ani. La 23 septembrie 2004, după ce toate documentele necesare pentru căsătorie au fost furnizate și verificate, municipalitatea de Roma a eliberat interdicțiile de căsătorie a cuplurilor. Avocatul reclamantului a depus o cerere autorităților italiene competente pentru viza de căsătorie a celui de-al doilea reclamant. El nu a primit nici o raspuns. Întrucât al doilea reclamant a fost însărcinat, primul reclamant a mers în Moldova pentru a sărbători căsătoria de acolo.

La 5 octombrie 2004, reclamanții s-au căsătorit în Moldova. La 15 octombrie 2004, autoritățile italiene au acordat celui de-al doilea reclamant o viză în calitatea ei a membrilor familiei unui național italian. Cuplul s-a mutat la Roma și a început să locuiască acolo. La 19 octombrie 2004, reclamanții au prezentat la secția de poliție din Roma o cerere de permis de reședință pentru membrii familiei celui de-al doilea reclamant. La 7 februarie 2005, reclamanții au adresat ministrului italian al Afacerilor Externe o scrisoare înregistrată, cerându-se în ce mod ar fi posibilă obținerea unei vize pentru membrii familiei, pentru a se reuni în Italia rudele celui de-al doilea reclamant. Ei au fost informați că ar fi fost posibil să permită intrarea în Italia a mamei celui de-al doilea reclamant, dar nu a fraților ei.

La 20 februarie 2005, reclamanții au solicitat Consiliului Comunal să elibereze o declarație scrisă care să declare că domiciliul matrimonial este reședința celui de-al doilea reclamant. Cu toate acestea, Consiliul Comun nu a putut adera la această cerere deoarece al doilea reclamant nu deține un permis de reședință. La 21 februarie 2005, reclamanții au solicitat acordarea cetățeniei italiene a celui de-al doilea reclamant. Cererea lor a fost respinsă conform legii italiene, cetățenia ar putea fi acordată fie după o căsătorie și șase luni de reședință, fie după trei ani de căsătorie. În plus, prelucrarea cererii de cetățenie ar fi necesitat șapte sute și treizeci de zile. Potrivit informațiilor furnizate de reclamanții la 16 februarie 2005, în acea dată, al doilea reclamant nu a obținut un permis de ședere în Italia.

The first applicant, Mr Alessandro Savoia, is an Italian national who was born in 1973. The second applicant, Ms Svetlana Bounegru, is a Moldovan national who was born in 1983. The couple live in Rome. They are represented before the Court by Mr G. Di Pietro, a lawyer practising in Rome. The first applicant wanted to marry the second applicant in Italy. On 5 July 2004 he contacted the Italian Embassy in Moldova and the Ministry of Foreign Affairs, in order to acquire information about the procedure to obtain a visa for marriage purposes. The latter institutions replied by sending information related to the application for a tourist visa. On 23 August 2004 all relevant documents satisfying the requirements of the tourist visa were sent to the Embassy.

According to the applicants, it was apparent from the information they were given that no visa for marriage purposes could be requested. On 2 September 2004 the Italian Embassy in Moldova informed the applicants that their request would be rejected. The applicants were told that no visas had been issued in favour of Moldovan nationals for over five years. On 23 September 2004, after all the documents necessary for the marriage had been supplied and verified, the municipality of Rome issued the couples’ marriage bans. The applicants’ lawyer made a request to the competent Italian authorities for the second applicant’s visa for marriage purposes. He did not receive any replies. As the second applicant was pregnant, the first applicant went to Moldova in order to celebrate the marriage over there.

On 5 October 2004 the applicants got married in Moldova. On 15 October 2004 the Italian authorities granted the second applicant a visa in her quality of an Italian national’s family member. The couple moved to Rome and started to reside there. On 19 October 2004 the applicants presented to the Police station in Rome a request for a residence permit for the second applicant’s family members. On 7 February 2005 the applicants addressed a registered letter to the Italian Minister of Foreign Affairs. They asked in what way it would be possible to obtain a visa for family members, in order to reunite in Italy the second applicant’s relatives. They were told that it would have been possible to allow the entry in Italy of the mother of the second applicant but not of her brothers.

On 20 February 2005 the applicants requested the Town Council to issue a written declaration stating that the matrimonial home was the residence of the second applicant. However, the Town Council could not accede to this request as the second applicant did not possess a residence permit. On 21 February 2005 the applicants requested that the second applicant be granted Italian citizenship. Their request was rejected as according to Italian law, citizenship could be granted either after a marriage and six months of residence or after three years of marriage. Moreover, the processing of the citizenship request would have required seven hundred and thirty days. According to the information provided by the applicants on 16 February 2005, on that date the second applicant had not obtained a residence permit in Italy.