ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3980/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 754 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de necompetență generală a instanțelor de judecată invocată de pârâtă. A admis excepția privind necompetență materială a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plăți și Contractare Phare, obligarea pârâtului la returnarea către reclamantă a sumei de 909.960 Euro și 35.690 Euro, reprezentând dobânda legală acumulată între data încasării fără drept a acestei sume, respectiv de la 1 septembrie 2008 la 30 aprilie 2009, calculată la valoarea ratei aplicate de Banca Centrală Europeană pentru refinanțarea tranzacțiilor. Pârâtul prin întâmpinare a invocat pe cale de excepție necompetență funcțională a instanțelor de judecată în soluționarea cererii și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în judecata cauzei.

În ceea ce privește excepția necompetenței funcționale a instanței de judecată, curtea de apel a reținut că este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 343 și urm. C. proc. civ., orice parte într-o convenție arbitrală are posibilitatea să se adreseze și instanțelor judecătorești. Referitor la excepția necompetenței materiale, s-a reținut că față de prevederile art. 343 4 C. proc. civ., competența aparține Tribunalului București, secția comercială. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC M.W.H. SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul este tardiv. Analizând actele și lucrările dosarului înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 754 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ. „dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare". Or, în cauză, hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 10 februarie 2010 iar împotriva acesteia reclamanta a declarat recurs la 2 iunie 2010 (fila 2 din dosarul de recurs). Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art. 158 alin. (3) C. proc. civ., potrivit regulilor stabilite prin dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care reclamanta avea dreptul să declare recurs era cuprins între 11 februarie 2010 și 16 februarie 2010 inclusiv. Cum, reclamanta a înțeles să declare recursul la data de 2 iunie 2010, cu mult peste ultima zi legală de exercitare a căii de atac, Curtea constată decăderea recurentei-reclamante din acest drept.

Apărarea recurentei-reclamante, în sensul că eroarea aparține primei instanțe, care a indicat greșit termenul de recurs ca fiind de 15 zile de la comunicarea hotărârii, nu poate fi primită, având în vedere că termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenței este stabilit de lege, nefiind lăsat la aprecierea judecătorului, iar recurenta-reclamantă a beneficiat de asistență judiciară pe parcursul judecății cauzei și nu a înțeles să formuleze cerere de repunere în termenul de recurs, în condițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. Așa fiind, având în vedere caracterul peremptoriu al excepției tardivității declarării recursului, care face inutilă cercetarea motivelor de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. raportate la cele ale art. 103 alin. (1) din același cod, Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de SC M.W.H. SA Belgia, împotriva sentinței civile nr. 754 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2010.