ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3112/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC M.W.H. SA, prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul

de Plăți și Contractare PHARE pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se

dispună obligarea pârâtului la returnarea către reclamantă a sumei de 909.960

euro și 34.690 euro reprezentând dobândă legală acumulată între data încasării fără

drept a acestei sume, respectiv 01 septembrie 2008 și 30 aprilie 2009, cu cheltuieli

de judecată.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 754

din 10 februarie 2010 a respins excepția de necompetență generală a instanțelor

de judecată și a admis excepția necompetenței sale materiale, declinând competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Recursul declarat împotriva

acestei sentințe a fost respins ca tardiv prin decizia nr. 3980 din 30 septembrie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 8111 din 16 iunie 2011 a

admis excepția de necompetență generală a instanțelor de judecată și a respins ca

inadmisibilă acțiunea reclamantei.

Apelul, astfel cum a fost

recalificat, declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea

de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 435/2011 din 15

noiembrie 2011.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta SC M.W.H. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ. solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei

recurate, respingerea excepției de necompetență generală a instanțelor de judecată

și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.

Prin cererea depusă la

dosar la data de 04 mai 2012, recurenta a solicitat să se ia act că renunță la însuși

dreptul pretins în prezenta cauză, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 247

C. proc. civ. anexând în acest sens declarația autentificată la Biroul Notarului

Public C.M. din 02 mai 2012.

Potrivit art. 247

alin. (1) C. proc. civ., „În caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța

dă o hotărâre prin care se va respinge cererea de fond și va hotărî asupra cheltuielilor”

, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că „renunțarea la drept se poate face

și fără învoirea celeilalte părți, atât în prima instanță, cât și în apel”.

Având în vedere

că renunțarea la drept s-a realizat prin act autentic conform prevederilor art.

247 alin. (3) C. proc. civ., faptul că această renunțare se înscrie în limitele

principiului disponibilității, a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul

judecării cauzei, Înalta Curte va admite recursul, va anula decizia recurată și

sentința instanței de fond și va respinge acțiunea formulată de reclamanta SC M.W.H.

SA, ca urmare a renunțării la dreptul pretins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Admite recursul declarat

de

reclamanta

SC

M.W.H. SA

împotriva deciziei civile

nr. 435/COM din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Anulează decizia recurată

și sentința comercială nr. 8111 din 16 iunie 2011 a Tribunalului București, secția

a VI-a comercială.

Respinge acțiunea formulată

de reclamanta SC M.W.H. SA ca urmare a renunțării la însuși dreptul pretins.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7

iunie 2012.