ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2349/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2349/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința

penală nr. 286 din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția

I

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul

art. 149 din Legea nr. 302/2004, modificată a

fost

respinsă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel

București în vederea recunoașterii sentinței penale nr.

371 din 10 mai 2005 a Tribunalului din Monza, reformată prin sentința

Curții

de Apel Milano nr. 163 din 21 aprilie 2006, irevocabilă la

06 iunie 2006, a sentinței penale nr. 9752 din 14

iulie 2005 a Tribunalului

din Milano, confirmate prin sentința Curții de

Apel din Milano nr. 703 din 21 februarie 2006, irevocabilă la 08 aprilie 2006,

a sentinței penale a Tribunalului din Brescia din data de 19 decembrie 2005,

irevocabilă la 04 aprilie 2006, precum și a actului procedural de modificare a

pedepselor concurente nr. 602 din 27 noiembrie 2006 al Procurorului General de

pe lângă Curtea de Apel Milano și punerii în executare a acestora, privind

persoana condamnată transferabilă P.R.C., alias V.M., alias V.A. - în vederea

continuării executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare într-un

penitenciar din România.

În temeiul

art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate au rămas în

sarcina statului.

S-a reținut că

prin cererea înregistrată sub nr. 1453/2/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București a sesizat instanța în conformitate cu dispozițiile art. 149 alin.

(4) și art. 150 din Legea nr. 302/2004, modificată, în vederea recunoașterii

sentinței penale nr. 371 din 10 mai 2005 a Tribunalului din Monza - Reformată

prin sentința Curții de Apel Milano nr. 1637 din 21 aprilie 2006, irevocabilă

la 06 iunie 2006, a sentinței penale nr. 9752 din 14 iulie 2005 a Tribunalului

din Milano confirmată prin sentința Curții de Apel Milano nr. 703 din 21

februarie 2006, irevocabilă la 08 aprilie 2006, a

sentinței penale a Tribunalului din Brescia din 19 decembrie 2005,

revocabilă

la 04 aprilie 2006, precum și a actului procedural de unificare a pedepsei

concurente nr. 602 din 27 noiembrie 2006 al Procuraturii Generale de pe lângă

Curtea de Apel Milano privind pe condamnatul P.R.C., alias V.M., alias V.A.,

prin procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din

România pentru a continua executarea pedepsei.

Prin rezoluția

din 05 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în urma

examinării cererii formulate de autoritățile judiciare din Republica Italiană

vizând transferarea persoanei condamnare P.R.C., în vederea continuării

executării pedepsei aplicate de instanța italiană, a constatat că cererea

formulată a fost însoțită de documentele prev. de art. 6 pct. 2 din Convenția

Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptate de Strasbourg în

1983.

Astfel, la

dosarul cauzei au fost depuse copia certificatului pentru conformitate de pe

hotărârile de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea

duratei condamnării deja executate, declarația cuprinzând consimțământul de

transfer al persoanei condamnare.

Având în

vedere că în cauză rezultau anumite inadvertențe cu privire la numele și data

nașterii persoanei condamnate transferabile prin raportare la datele rezultate

din evidențele M.A.I. - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și

cele ce reieșeau din documentația transmisă de autoritățile judiciare ale

statului de condamnare, Curtea a solicitat relații suplimentare în acest sens.

Examinând

sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precum și

documentele prevăzute în sensul transferării persoanei condamnare, rezultatele

verificărilor efectuate de M.A.I.- Direcția Generală de Pașapoarte și

Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Curtea de Apel a constatat

următoarele:

Prin adresa

nr. 69097/2009 Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești - Direcția

Drept Internațional și Tratate, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 modificată,

cererea formulată de Ministerul Justiției din Republica Italiană prin care se

solicită transferarea persoanei condamnate P.R.C. alias V.M., alias V.A.

într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de

6 ani și 6 luni închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.

Cererea

formulată de autoritățile italiene a fost însoțită de documentele prevăzute de

art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor

condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv fotocopii de pe

sentințele de condamnare definitivă, de pe dispozițiile legale aplicabile,

stadiul executării pedepsei, declarația conținând consimțământul la transfer al

persoanei condamnate și un referat privind situația socială și familială a

cetățeanului român.

Din

verificările efectuate de Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul

Național pentru Evidența Persoanelor și Direcția Generală de Pașapoarte a

rezultat că numitul P.R.C. alias V.M., alias V.A. este cetățean român, fiind

astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană

asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983

și art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată.

Din

informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea

Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la

Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin sentința Tribunalului din Monza nr.

371/2005 din 10 mai 2005, reformată prin sentința Curții de Apel din Milano nr.

1637 din 21 aprilie 2006, irevocabilă la 06 iunie 2006, P.R.C. alias V.M.,

alias V.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infr. de tâlhărie prev. de art. 628 din Codul penal italian.

Prin sentința

Tribunalului din Milano nr. 9752/2004 din 14 iulie 2005, confirmată prin

sentința Curții de Apel din Milano nr. 703 din 21 februarie 2006 devenită

irevocabilă la data de 08 aprilie 2006, P.R.C. alias V.M., alias V.A. a fost

condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 628 din Codul penal italian.

Ulterior, prin

sentința Tribunalului din Brescia din data de

19

decembrie 2005

devenită irevocabilă la data de 04 aprilie 2006, P.R.C. a

fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals prev. de art. 477 și art. 482 din Codul penal italian.

Sentințele

sus-menționate au fost cuprinse în actul procedural de unificare a pedepselor concurente

nr. 602/2006 din

27 noiembrie 2006

al

Procuraturii Generale de pe lângă Curtea de Apel din Milano, pedeapsa totală de

executat fiind de 9 ani și 6 luni închisoare. Această pedeapsă a fost grațiată

parțial în baza Legii nr. 291/2006 cu 3 ani închisoare, pedeapsa rămasă de

executat fiind de 6 ani și 6 luni închisoare, astfel că este îndeplinită condiția

prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor

condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983 și art. 129 lit. b) din Legea

nr. 302/2004 modificată.

Din situația

executării pedepsei comunicată de autoritățile italiene, a rezultat că numitul P.R.C.

a început executarea pedepsei la data de 14 iunie 2004, durata condamnării

împlinindu-se la data de 31 iulie 2010.

În fapt, s-a

reținut că la data de 13 mai 2004, P.R.C. împreună cu alte persoane, fiind

mascați, au intrat în

locuința numitului D.D.A.

pe care, prin violență,

l-au deposedat de bani și obiecte prețioase.

La data de 27

mai 2004, în timp ce se afla în Milano, împreună cu o altă persoană, P.R.C.,

prin violentă

și amenințări, l-au deposedat

pe numitul T.G. de un

autoturism marca Mercedes.

Examinând

materialul cauzei, s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei

incriminări prev. de 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3

pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor

condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, faptele reținute în sarcina

numitului P.R.C. având corespondent în legislația penală română, realizând

conținutul constitutiv a două infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 C. pen.

și a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.

290 C. pen., în concurs real

prev. de

art. 33

lit. a) C. pen.

Deși inițial

nu și-a dat consimțământul, prin declarația din

data de 14 iulie 2009, numitul P.R.C. și-a manifestat

acordul de

a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării

executării pedepsei.

Curtea

constată că din situația executării pedepsei, ce a fost comunicată de

autoritățile italiene, condamnatul P.R.C. a început executarea la 14 iunie

2004, urmând ca durata condamnării, respectiv 6 ani și 6 luni închisoare -

pedeapsă rămasă în urma grațierii parțiale a pedepsei de 9 ani și 6 luni

închisoare, conform Legii nr. 291/2006 - să se împlinească la data de 31 iulie 2010

(în urma admiterii a 45 zile de eliberare anticipată pentru perioada cuprinsă

în 15 iunie 2007 și până la 15 decembrie 2007, astfel cum rezultă din

comunicarea Procuraturii Generale a Republicii Italiene, Biroul Executări

Penale).

În atare

condiții, Curtea urmează a respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, constatând că persoana transferabilă a executat pedeapsa

rezultată în baza actului procedural de unificare a pedepselor concurente,

astfel încât nu mai există temei în vederea transferării sale în România pentru

continuarea executării pedepsei într-un penitenciar, ca rezultat al

recunoașterii hotărârii de condamnare.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs persoana condamnată, criticând tardivitatea

cu care cererea de transfer a fost soluționată, împrejurarea că judecata a avut

loc în realitate în ședință publică, iar soluționarea cauzei a avut loc în

lipsa unor relații solicitate chiar de către instanță Ministerului Justiției.

La data de 9

aprilie 2011 Penitenciarul Alghero (Italia) unde recurentul a fost citat a

comunicat că acesta a fost eliberat la data de 24 ianuarie 2011(fil.50 ds.recurs).

Recursul este nefondat.

Potrivit art.

128 rap. la art. 132 din Legea nr. 302/2004, un resortisant al statului roman

condamnat definitive în străinătate poate fi transferat în România în vederea executării

pedepsei.

De asemenea,

potrivit art. 129 lit. c) din aceeași lege, una dintre condițiile generale ale

transferului persoanelor condamnate este ca la data primirii cererii de

transferare, condamnatul să mai aibă de executat cel puțin 6 luni din durata

pedepsei.

Din aceste dispoziții legale rezultă că o

condiție

sine qua non

pentru procedura transferului persoanelor

condamnate este aceea a existenței unei pedepse în curs de executare, condiție

ce trebuie să subziste nu doar la data soluționării cauzei în fond, ci și la

momentul soluționării căii de atac.

Or, în speță,

Curtea constată că pe parcursul soluționării recursului declarat în cauză,

persoana transferabilă a fost eliberată, astfel încât în prezent sesizarea

Parchetului privind recunoașterea sentințelor de condamnare și punerea în

executare a acestora este rămasă fără obiect.

În aceste

condiții, recursul este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. 1lit.

b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat persoană transferabilă P.R.C.

împotriva sentinței penale nr. 286 din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția

I

penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat persoană

transferabilă la plata

sumei de 620 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care

suma de 320

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2011.