ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1026/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1026/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și
asigurări sociale, la data de 10 mai 2011, reclamantul sindicatul cadrelor
militare disponibilizate în rezervă și în retragere pentru B.N. a chemat în
judecată C.S.P.M.A.N., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va
pronunța, să anuleze decizia de recalculare a pensiei emisă de C.P.M.A.N.;
menținerea deciziei inițiale de calculare a pensiei de serviciu, stabilite în
temeiul Legii nr. 164/2001, obligarea intimatei la plata diferenței dintre cuantumul
pensiei de serviciu stabilite conform Legii nr. 164/2001 și cuantumul pensiei
recalculate conform Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 735/2010, pe perioada 1
ianuarie 2011 până la repunerea în plată a pensiei inițiale, obligarea
pârâtului la plata dobânzilor legale aferente sumelor reprezentând dintre cele
două decizii și plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Mehedinți,
prin sentința civilă nr. 187 din 15 septembrie 2011, a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
S-a reținut că art.
154 din Legea nr. 19/2000 prevede că jurisdicția asigurărilor sociale se
realizează prin tribunale, curți de apel. Art. 155 lit. d) din Legea nr.
19/2000 prevede că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind
deciziile de pensionare și potrivit lit. f și modul de stabilire a pensiilor.
Potrivit art. 156 din
Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva
caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
pârâtul".
Față de teza a II-a a
art. 156 din Legea nr. 19/2000 s-a reținut că în speță competența revine
tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul pârâtul.
Reclamanta a fost
beneficiara unei pensii de serviciu, reglementate de Legea nr. 164/2001,
stabilirea și plata pensiei fiind făcută în conformitate cu art. 49-57 din
Legea nr. 164/2001.
În conformitate cu
prevederile Legii nr. 119/2010 pensia de serviciu a devenit pensie în înțelesul
Legii nr. 19/2000, ca atare a avut loc recalcularea acesteia, în temeiul
prevederilor H.G. nr. 735/2010. Potrivit art. 14 din această hotărâre împotriva
deciziilor de recalculare se poate introduce contestație la comisiile de
contestație, care funcționează în cadrul M.A.N., M.A.I. și S.R.I., iar acestea
pot fi atacate în instanță în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Deși Legea nr.
19/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010, la data emiterii deciziei
contestate H.G. nr. 735/2010 și Legea nr. 19/2000 erau în vigoare.
Astfel învestit,
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,
prin sentința civilă nr. 11058 din 7 decembrie 2011, a admis excepția
necompetenței teritoriale a acestei instanțe,invocată din oficiu, a declinat
competența în favoarea Tribunalului Mehedinți și, constatând ivit conflictul
negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în
vederea soluționării conflictului.
În motivarea soluției
sale, Tribunalul București a reținut că, având în vedere obiectul cererii de
chemare în judecată, se pune problema legii aplicabile referitoare la instanța
competentă teritorial a o soluționa, dat fiind că în timp au existat
reglementări diferite.
S-a reținut că Legea
nr. 19/2000 a fost abrogată la data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor
art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
În același timp, art.
7 din Legea nr. 119/2010 arată că: „(1) Procedura de stabilire, plată,
suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate
potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu
modificările și completările ulterioare.".
Decizia a cărei
suspendare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr.
119/2010.
Legea nr. 19/2000 a
fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, la 1 ianuarie 2011,
astfel că suntem în situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o
lege care s-a abrogat și s-a pus problema în ce măsură aceasta mai poate să
impună competența teritorială absolută la sediul pârâtului.
Normele de procedură
civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,
iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la
normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă.
Legea nr. 119/2010 nu
face trimitere la dispozițiile codului de procedură civilă, dar acesta
reprezintă legea generală în materie de procedură, astfel că prin analogie se
poate interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de
procedură abrogată, competența fiind o normă de procedură, atunci acel text
trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua
lege care a înlocuit vechea procedură.
O lege abrogată nu
poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de
noua lege, ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare,
prin respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de
competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția
aceleiași curți de apel, în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,
stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Mehedinți, pentru considerentele ce succed:
În stabilirea
instanței competente teritoriale să soluționeze prezenta cauză este necesar a
se stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul
introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a
pensiei.
Astfel, este adevărat
că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei
anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau
împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri
adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau
sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în
vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost
abrogate expres.
Prin urmare, la data
sesizării instanței, respectiv 10 mai 2011, erau în vigoare prevederile art.
154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,
a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul.
(2) Celelalte cereri
se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau
sediul pârâtul".
Prevederile potrivit
cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul
reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al
textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.
Trebuie precizat totodată
că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de
case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale
fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. și
S.R.I., structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit
art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce privește
aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după
intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza
legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.
(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii
noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv
proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor
silite începute sub acea lege.
Față de
considerentele expuse, având în vedere că reclamanta B.N. își are domiciliul în
județul Mehedinți, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine
Tribunalului Mehedinți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 februarie 2012.