ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.05.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3277/2012

HOTĂRÂRE
11.05.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3277/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data

de 29 martie 2011, reclamantul Ș.I.V.

a

formulat contestație împotriva deciziei nr. 160082 din 29 decembrie 2010 emisă

de Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând

obligarea intimatei să emită hotărârea prevăzută de art. 150 alin. (3) și (4)

din Legea nr. 263/2010 și să-i acorde pensie militară de stat pentru perioada

lucrată în cadrul Ministerului de Interne.

Prin

sentința nr. 136 din 17 mai 2011, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București.

În

considerentele acestei sentințe s-a reținut că, prin decizia nr. 160.082 din 29

decembrie 2010 emisă de Ministerul Administrației și Internelor, Casa de Pensii

s-a respins cererea de pensionare a reclamantului Ș.I.V., reținându-se în

cuprinsul deciziei că acestuia nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (2)

din Legea nr. 164/2001, întrucât i-au

fost

valorificate perioadele de vechime în serviciu prevăzute la art. 17 din

Legea

nr. 164/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 164/2001,

împotriva

deciziilor

emise în condițiile art. 53 se poate introduce contestație, în termen de 30 de

zile de la comunicare, la comisiile de contestații care funcționează în cadrul

Ministerului de Interne, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, deciziile

comisiilor de contestații pot fi atacate în instanță, potrivit Legii nr. 19/2000.

Art. 154 din Legea nr. 19/2000 prevede că jurisdicția

asigurărilor

sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, iar potrivit art.

155 lit.

d), f), din

Legea nr. 19/2000, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind

deciziile de pensionare și modul de stabilire și de plată a pensiilor.

Competența

teritorială a tribunalului în soluționarea acestor litigii este reglementată de

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora „cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul

.

Din

interpretarea dispozițiilor art. 156 teza a doua din Legea nr.

19/2000, Tribunalul Mehedinți a reținut că

instanța competentă în cauză

este tribunalul în a cărui rază teritorială

își are sediul pârâtul.

Cum,

reclamantul contestă o decizie emisă de Casa de Pensii a Ministerului

Administrației și Internelor, care are sediul în București, competența de

soluționare a contestației revine Tribunalul București, secția conflicte de muncă

și asiguri sociale, în a cărui rază teritorială îți are sediul pârâtul.

Prin

sentința nr. 10935 din 05 decembrie 2011, Tribunalul București, Secția a VIII-a

conflicte de munca și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți

și,

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul înaltei

Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Tribunalul

București a reținut că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării

Tribunalului Mehedinți, reglementează din punct de vedere teritorial competența

de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând

instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința

reclamantului. Totodată, potrivit art. 156, prevederile prezentei legi,

referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile

Codului de procedură

civilă și ale Legii nr.

304/2004 privind organizarea judiciară, republicată,

cu modificările și

completările ulterioare.

Art. 725

alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se

aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării

competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele

instanțe, potrivit alin. (2). Dispozițiile Codului de procedură civilă

constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în

materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind

dispoziții potrivnice, potrivit art. 721 din același cod.

Tribunalul București a apreciat că,

pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură

în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind Legea nouă nr. 263/2010,

intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de

competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care, de

altfel, a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Ca

atare, competența aparține Tribunalului Dolj, în circumscripția căruia se află

reședința reclamantului.

Regulatorul

de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Mehedinți,

în considerarea argumentelor ce

succed.

În

stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze prezenta cauză,

trebuie interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp,

în funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000

prevedea că

cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul

menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin

dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a

reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale,

prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste

prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de

lege menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură

a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea

nr. 263/2010 a introdus noțiunea de

case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale

fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul

Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului

Român de Informații,

structuri care au fost

desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din

lege, sunt

stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea

ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni

formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o

decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că

potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în

materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii,

referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile

Codului de procedură civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din

momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor ce preced, având în vedere că

reclamantul are

domiciliul

în județul Mehedinți, competența soluționării acțiunii formulată de acesta

revine Tribunalului Mehedinți.

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 mai 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-03-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1617/2013
Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 24 februarie 2011, sub nr. 1729/101/2011 contestatorul S.I. a chemat în judecată pe intimata Casa de P
ÎCCJ 2013-04-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1989/2013
Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 26 ianuarie 2011, sub nr. 665/101/2011, reclamantul S.N. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii
ÎCCJ 2012-02-28
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1062/2012
Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. 1417/101 din 16 februarie 2011 Sindicatul Cadrelor Milit
ÎCCJ 2012-12-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7418/2012
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj contestatorul D.I.N. a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței anular
ÎCCJ 2012-05-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3874/2012
Asupra conflictului de competență, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 22 februarie 2011, contestatorul M.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Adminis
Sursă