ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3886/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.N. pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate existența calității de colaborator a pârâtului în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul în calitatea sa de P. al C.G., județul Buzău, a fost verificat din oficiu, conform art. 3 lit. b) – h) din O.U.G. nr. 24/2008 sub aspectul colaborării cu organele de Securitate, în sensul dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Din cuprinsul notei de constatare nr. S/Dl/I/3058 din 28 octombrie 2008 rezultă că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborat la data de 20 martie 2986 și la aceeași dată a semnat angajamentul olograf preluând numele conspirativ de colaborator S.G.

În perioada colaborării cu organele de securitate, care a durat până în anul 1989, pârâtul a furnizat periodic informații privind persoane, fapte, atitudini aflate în baza de lucru în comuna Turcoaia, fiind îndeplinit scopul pentru care a fost recrutat în calitate de colaborator: „pentru supravegherea informativă a locuitorilor comunei Turcoaia”. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3720 din 5 noiembrie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând calitatea de colaborator al securității a pârâtului, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2010. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că pârâtul a avut o colaborare efectivă cu organele de Securitate, cărora le-a furnizat informații despre persoane, fapte, stări, atitudini de la locul de muncă.

Aceste informații vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de art. 28 din Constituția României din 1965, informații care erau de natură a expune unui risc persoanele vizate ținând cont de atitudinea organelor de securitate. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul S.N. În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că în mod nelegal instanța de fond nu a admis cererea de probatoriu a recurentului prin care a solicitat audierea de martori, înscrisuri și administrarea probei cu expertiză tehnică grafologică. Consideră recurentul că instanța de fond, în acest fel a ținut cont doar de înscrisurile depuse de reclamantul C.N.S.A.S.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., pentru motivele care vor fi prezentate în cele ce urmează: Prin întâmpinarea formulată de pârâtul - recurent S.N., la instanța de fond, acesta a solicitat administrarea probei cu 2 martori, depunerea de înscrisuri și proba cu expertiză grafologică, pentru dovedirea netemeiniciei cererii de chemare în judecată. Instanța de fond nu a pus în discuția părților cererea de probatorii, nu a motivat dacă această cerere de probatorii este sau nu utilă, pertinentă sau concludentă soluționării cauzei. Procedând în acest fel, instanța de fond pe de o parte a îngrădit dreptul la apărare al pârâtului, pe de altă parte a încălcat principiul „egalității armelor”, ca o componență a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 C.E.D.O.

În acest fel, instanța de fond nu a analizat „substanța” dreptului dedus judecății, deci nu a analizat fondul cauzei. În consecință, fiind aplicabile dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Instanța de fond va pune în discuția părților, cererea de probatorii formulată de pârâtul recurent, va aprecia în concret în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, utilitatea și concludența acestora, pe care le va analiza ca relevante sau nu pe fondul cererii, în cadrul apărării pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.N. împotriva sentinței civile nr. 3720 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.