ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4213/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la data de 06 aprilie 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul 3236/2/2009, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.N. pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate existența calității de colaborator a pârâtului în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul în calitatea sa de P.C. Grebănu județul Buzău a fost verificat din oficiu, conform art. 3 lit. b) – h) din O.U.G.

nr. 24/2008 sub aspectul colaborării cu organele de Securitate, în sensul dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I/3058 din 28 octombrie 2008 rezultă că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator la data de 20 martie 1986 și la aceeași dată a semnat angajamentul olograf preluând numele conspirativ de colaborator „S.G.”. În perioada colaborării cu organele de securitate, care a durat până în anul 1989, pârâtul a furnizat periodic informații privind persoane, fapte, atitudini aflate în baza de lucru în comuna Turcoaia, fiind îndeplinit scopul pentru care a fost recrutat în calitate de colaborator: „pentru supravegherea informativă a locuitorilor comunei Turcoaia”.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3720 din 5 noiembrie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamant, și a constatat calitatea de colaborator al securității a pârâtului, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2010. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul S.N. În motivarea recursului, s-a arătat în esență, că în mod nelegal instanța de fond nu a admis cererea de probatoriu a recurentului prin care a solicitat audierea de martori, înscrisuri și administrarea probei cu expertiză tehnică grafologică. Înalta Curte a reținut că prin întâmpinarea formulată de pârâtul - recurent S.N., la instanța de fond, acesta a solicitat administrarea probei cu 2 martori, depunerea de înscrisuri și proba cu expertiză grafologică, pentru dovedirea netemeiniciei cererii de chemare În judecată.

A reținut instanța de control judiciar că instanța de fond nu a pus în discuția părților cererea de probatorii, nu a motivat dacă această cerere de probatorii este sau nu utilă, pertinentă său concludentă soluționării cauzei. În consecință, fiind aplicabile dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca, in rejudecare, instanța de fond să pună în discuția părților, cererea de probatorii formulată de pârâtul recurent, să aprecieze în concret în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, utilitatea și concludența acestora, pe care le va analiza ca relevante sau nu pe fondul cererii, în cadrul apărării pârâtului.

Astfel fiind, la data de 10 noiembrie 2010, pe rolul Curții de apel a fost reînregistrată cauza sub nr. de dosar 11250/2/2010 privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul S.N., prin care s-a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul S.N., în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin întâmpinarea formulată, existentă la dosar nr. 3236/2/2009 pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând în esență că înscrisurile avute în vedere de reclamantă, la momentul întocmirii dosarului de constatare a calității de lucrător sau colaborator al Securității nu provin în nici un mod de la el, că „angajamentul” redactat și semnat în data de 20 martie 1986 și celelalte „materiale ce furnizau informații cu valoare operativă” ca fiind provenite de la el, sunt rezultatul unei conspirații venite din partea unor persoane ce serveau interesele Securității în perioada de dinainte de 1989. În dovedirea apărărilor, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și efectuarea unei expertize criminalistice a scrisului.

Respectând dispoziția din decizia de casare a instanței de control judiciar potrivit căreia: „instanța de fond va pune în discuția părților cererea de probatorii formulată de pârât, va aprecia în concret în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, utilitatea, și concludența acestora, pe care le va analiza ca relevante sau nu pe fondul cererii, în cadrul apărării pârâtului”, la termenul din 24 ianuarie 2011 Curtea a pus în discuția părților cererea de probatoriu formulată de pârât, a încuviințat proba cu înscrisuri, a respins proba testimonială solicitată ca nefiind utilă, pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei în raport de teza probatorie propusă ce se viza a fi demonstrată, respectiv împrejurările în care pârâtul l-a cunoscut pe numitul (l. Col.) O.I., și obiectul dedus judecății, și a prorogat discutarea probei cu expertiza criminalistică a scrisului pârâtului, punând în vedere reclamantului să identifice cu nr. de pagini, materialele informative despre care se pretinde că au fost scrise și semnate de pârât.

La termenul din 21 martie 2011, reclamantul conformându-se dispozițiilor instanței a identificat și depus în copie, notele informative avute în vedere, note care vizează activitatea pârâtului de colaborare cu organele forței Securității în anul 1986. Astfel fiind, instanța a pus în vedere pârâtului, ca pentru a putea lua în discuție posibilitatea, administrării în cauză a expertizei criminalistice a scrisului, să depună documentele olograf întocmite de la acea vreme/epocă date în fața autorităților statului la acel moment. La termenul din 30 mai 2011, Curtea a constatat că, cele două înscrisuri prezentate (unul din 1989, iar nu din 1986, iar altul din 1976 acesta din urmă fiind de fapt un formular completat cu majusculă la câteva rubrici) nu sunt suficiente și nici apte pentru a putea conduce la încuviințarea administrării acestei din urmă probe, fiind practic imposibil de administrat.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4187 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul S.N., a constatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul S.N., în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, analizând condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, a reținut că în ceea ce privește „furnizarea informațiilor” pârâtul S.N., la acea dată șofer la I.C.H. Constanța secția de cariere Turcoaia, a fost recrutat în 1986 pentru supravegherea informativă a locuitorilor com.

Turcoaia. La aceiași dată a semnat și angajamentul olograf, preluând numele conspirativ de S.G. Curtea a reținut că, în anul 1986 pârâtul a furnizat un număr de aproximativ 13 note informative care au vizat numeroase persoane precum: I.G. despre care scria: „am auzit că ascultă emisiuni în limba română la posturile de radio „E.L.” și „V.A.” și după aceea le comentează cu prietenii și vizitatorii”, arătându-se nemulțumit și influențat de acele posturi”; I.C. despre care relata aceleași aspecte legate de ascultarea posturilor de radio străine, iar apoi „pune în discuție unele idei despre politica internațională a statului nostru”; M.N. care în prezența sa, dar și a altor persoane a început să înjure politica partidului și pe unii conducători ai partidului; S.M.

și O.G. care a încercat să atragă mai multe persoane la adunări mistico-religioase, fiind ținută o adunare la familia numitului S.M. etc. Curtea a mai constatat că, potrivit adresei cu Nr. I/01/00 din 26 august 1986 emisă de D.S.S. – I.J. Tulcea, numitul S.N. (…) a fost recrutat de organele noastre în calitate de colaborator în problema P.F.A.P.P. în comuna Turcoaia, cu numele conspirativ „S.G.”. În același raport cu propunere de reînregistrare în calitate de informator în problema, „P.F.A.P.P.” a pârâtului S.N. din com.

Turcoaia sunt consemnate următoarele: „În procesul colaborării cu organele noastre, S.N., dovedindu-se abil, sincer, principial și cu posibilități de pătrundere în rândul unor elemente aflate la locul de muncă, treptat a fost dirijat și pe lângă numiții: I.G., M.N., B.Șt., O.D., precum și pentru verificarea unor candidați la recrutare și surse aflate în legătura noastră, furnizând informații cu valoare operativă, care au condus la clarificarea cazurilor respective. S.N. și-a dezvoltat calitățile de informare, are largi posibilități de a ne furniza date despre persoanele aflate în baza de lucru în comuna Turcoaia, cât și despre alte persoane ce fac obiectul muncii de securitate. Astfel, în perioada 1986-1987, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, pârâtul a furnizat un număr de 14 materiale, din care 7 în Evidența Generală, 3 în S.I.P.

și 4 în U.I. Totodată, potrivit Notei de raport din 30 septembrie 1989, sursa S. a furnizat în perioada 30 noiembrie 1988 - 30 septembrie 1989 un nr. de 10 informații din care 4 verbale, 3 V.I. și 2 D.U.I.

În raport de cele menționate, Curtea a constatat că, împrejurarea ce s-a dorit a fi dovedită de pârât potrivit căreia notele informative și materialele prezentate de reclamant în general nu ar fi fost scrise de el, este lipsită de relevanță câtă vreme, pe de o parte, textul de lege nu impune ca aceste note să fie scrise de colaborator, fiind suficient pentru îndeplinirea acestei condiții, ca informațiile să fie furnizate și sub forma unor relatări verbale consemnate de lucrătorul de securitate, iar pe de altă parte, din rapoartele de analiză și adresele mai sus menționate rezultă nu doar colaborarea „fructuoasă” a pârâtului cu organele fostei Securități, dar și faptul că, acesta a dat temeinicie și suficiente dovezi de loialitate, organului de represiune câtă vreme, trecerea sa la categoria informatorilor a avut loc la numai un an de la recrutare.

Referitor la conținutul informațiilor furnizate, Curtea reține că acestea au vizat fapte și persoane determinate în legătură cu politica de stat și partid văzută de persoane care ascultau posturi de radio străine precum E.L. și V.A., atitudini la locul de muncă, convingeri religioase, comportamentul în societate etc. și care, au dus la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul S.N. a declarat recurs. În motivarea căii de atac, recurentul susține că sentința civilă nr. 4187 din 14 iunie 2011 pronunțata de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 11250/2/2010, după admiterea cererii sale de recurs de către Înalta Curte de Casație si Justiție, în primul ciclu procesual, nu face altceva decât sa îi încalce din nou dreptul la apărare si de asemenea sa nesocotească principiile reglementate in cuprinsul art. 6 a C.E.D.O.

Tocmai în acest sens, reiterând solicitarea de administrare a probatoriilor, a pus la dispoziția instanței, astfel cum i-a fost solicitat în cuprinsul citației, o serie de înscrisuri cu scopul de se verifica in concret, în cuprinsul unei expertize tehnice de specialitate, dacă scriitura conținuta de rapoartele depuse de reclamanta îi aparține sau nu. Pornind de la aceasta premisa, instanța de fond a considerat ca înscrisul completat de pârât în anul 1976 și de asemenea cel din 1989 nu ar putea fi avute în vedere de către un expert tehnic doar pentru motivul ca el nu corespunde perioadei 1986-1988 (distanta în timp de un an de zile fiind din punctul său de vedere una nesemnificativa) si in concluzie apreciind ca proba cu expertiza ar fi „practic imposibil de administrat”.

În definitiv, aprecierea asupra suficientei cantitative a scriiturii de comparație este apanajul exclusiv al expertului tehnic si nu al instanței de judecata, de vreme ce înscrisul completat de pârât in 1989 conținea pe parcursul unei pagini întregi scrisul său personal. Așadar, consideră recurentul în continuare ca probele cu înscrisuri si cu expertiza tehnica sunt în măsura sa stabilească existenta în cauza a calității sale de colaborator în sensul dispozițiilor art. 2, lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, si aceasta funcție de cum s-ar putea concluziona asupra împrejurării daca înscrisurile conținute în dosarul C.N.S.A.S. sunt sau nu opera sa. Așa fiind, solicită instanței de recurs sa dispună admiterea prezentei cereri, cu consecința casării sentinței recurate si a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond in vederea administrării efective a probelor solicitate.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Recurentul-pârât S.N. a fost supus verificărilor din oficiu efectuate de către C.N.S.A.S. sub aspectul existenței calității de colaborator al Securității, în considerarea funcției sale de P.C. Grebănu jud. Buzău, în temeiul art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Examinând documentația amplă prezentată de C.N.S.A.S.

în sprijinul acțiunii judiciare, prima instanță a ajuns la concluzia că în cazul pârâtului sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității. Această concluzie este împărtășită și de instanța de recurs. Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este” persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiție”. Deci, cu alte cuvinte, din interpretarea textului de lege mai sus citat, rezultă că, pentru constatarea calității de colaborator al fostei Securități se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, 2 condiții, textul prevăzând totodată și 2 excepții.

Cele 2 condiții sunt: 1) – persoana să fi „ furnizat informații, indiferent sub ce formă; 2) – prin informațiile furnizate să fi fost denunțate activități, sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Cele 2 excepții se referă la: 1) împrejurările în care au fost furnizate acele informații, respectiv în timpul anchetei, procesului în stare de libertate, de reținere ori de arest și la motivele pentru care persoana respectivă a fost cercetată/judecată/condamnată, respectiv pentru motive politice, legiuitorul prevăzând că informațiile furnizate în împrejurările mai sus descrise și pentru motivele arătate să fie considerate informații ca făcând parte a propriului dosar; 2) iar cea de-a doua excepție se referă la persoanele care la data colaborării cu Securitatea nu îndepliniseră 16 ani.

Or, în cauza de față, în mod corect a constatat instanța de fond îndeplinirea cumulativă a celor două condiții și inaplicabilitatea excepțiilor menționate. Prima instanță a analizat în detaliu atât conținutul mai multor Note informative și a făcut trimitere la multe altele, ca și notele ofițerului de securitate prin care au fost evaluate și valorizate informațiile furnizate de recurent, după cum rezultă și din expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii de mai sus, și pe baza acestor elemente a stabilit calitatea de colaborator a pârâtului, din perspectiva prevederilor legale incidente. Totodată, instanța de fond, examinând și apărările pârâtului formulate prin întâmpinare, a înfățișat motivele pentru care argumentele referitoare la mijloacele și metodele de lucru ale reprezentanților fostei securități din acea perioadă, conduc la respingerea acțiunii, nefiind de natură a înlătura forma de răspundere instituită prin O.U.G.

nr. 24/2008. Înalta Curte împărtășește această interpretare și apreciază că instanța de fond a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de situația faptică atestată. În ceea ce privește solicitarea recurentului în sensul casării sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte constată că instanța de fond a respectat dispoziția din decizia de casare a instanței supreme referitoare la administrarea probelor și a pus în vedere pârâtului că, pentru a lua în discuție posibilitatea administrării în cauză a expertizei criminalistice a scrisului, trebuie să depună documentele olograf întocmite la acea epocă și date în fața autorităților statului la acel moment.

La termenul din 30 mai 2011, Curtea de apel a constatat că cele două înscrisuri prezentate (unul din 1989, iar nu din 1986, iar altul din 1976, acesta din urmă fiind de fapt un formular completat cu majusculă la câteva rubrici) nu sunt suficiente și nici apte pentru a putea conduce la încuviințarea administrării acestei din urmă probe, aceasta fiind practic imposibil de administrat.

De altfel, Înalta Curte va înlătura argumentele invocate de recurentul-pârât ce tind a proba o cauză exoneratoare, în sensul că notele informative și materialele deținute de reclamant nu ar fi fost scrise de recurent, întrucât este lipsită de relevanță această împrejurare câtă vreme, pe de o parte, textul de lege nu impune ca aceste note să fie scrise de colaborator, fiind suficient pentru îndeplinirea acestei condiții, ca informațiile să fie furnizate și sub forma unor relatări verbale consemnate de lucrătorul de securitate, iar pe de altă parte, din rapoartele de analiză și adresele aflate la dosar rezultă nu doar colaborarea „fructuoasă” a pârâtului cu organele fostei Securități, dar și faptul că acesta a dat temeinice și suficiente dovezi de loialitate organului de represiune, deoarece trecerea sa la categoria informatorilor a avut loc la numai un an de la recrutare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză , ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N. împotriva sentinței civile nr. 4187 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012 .