OFFICIAL RECEIVER AND PROVISIONAL LIQUIDOR OF LOUCOS TRADING CO LTD. & PAPACHRISTOPHOROU v. CYPRUS

Primă secțiune decizia nr. 40766/05, de către RECEIVER OFICIAL ȘI LIQUIDOR PROVIZIONAL AL LOUCOS TRADING CO LTD și Papachristophorou Loukis împotriva Ciprului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 11 iulie 2006 ca Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele Loucaides dna Tulkens dna Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens, judecători și grefierul Secțiunii Nielsen având în vedere cererea depusă la 26 octombrie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere corespondența părților, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Primul reclamant este Receptorul Oficial și Lichidatorul Provisional al Loucos Trading Co Ltd, o societate înregistrată sub legea cipriotă. Al doilea reclamant, dl Loukis Papachristophorou, este director al societății reclamante care a fost supus lichidării. El este un național cipriot care trăiește în Nicosia. Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către dl. Drakos, avocat practicant în Nicosia. Guvernul cipriot (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl P. Clerides, Procuror General al Republicii Cipru. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 noiembrie 1993, acțiunea civilă nr. 10565/93 A fost depusă la Curtea de District din Nicosia în favoarea societății reclamante și a celui de-al doilea reclamant. Reclamantul a solicitat plata anumitor sume datorate în temeiul unui cont declarat, a două facturi de schimb și a trei cecuri emise în favoarea sa de către primul reclamant cu cel de-al doilea reclamant care acționează ca garant. Decembrie 1993 reclamantul a depus o cerere de o hotărâre sumară în favoarea sa, pe baza lipsei de apărare din partea reclamanților, care a depus o obiecție la acest lucru la 15 decembrie 1993. La 9 august 1994, instanța de district și-a pronunțat decizia privind cererea de o hotărâre sumară. Octombrie 1994 în legătură cu contul contestat și cu facturile de schimb, cererea a avut succes în ceea ce privește cele trei cecuri. La 15 decembrie 1998, Curtea de district și-a emis decizia privind fondurile. Curtea a constatat în favoarea reclamantului și a considerat că dovezile prezentate în numele reclamanților, inclusiv mărturia celui de-al doilea reclamant, nu au fost convingătoare. Reclamanții au depus un recurs ( nr. 10543 ) la Curtea Supremă. La 27 aprilie 2005, Curtea Supremă a respins recursul și a observat că instanța de district a aplicat corect legislația relevantă în circumstanțele cauzei, astfel cum au fost stabilite prin dovezile disponibile în fața acesteia. COMPLAINTE Reclamanții se plângeau în mod general în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la următoarele: (a) instanța internă nu a reușit să examineze în mod corespunzător și să ia în serios argumentele și dovezile care au fost prezentate de către reclamanți; (b) hotărârea Curții Supreme nu a fost motivată în mod corespunzător; (c) hotărârile instanțelor interne au greșit în drept; și, în cele din urmă, (d) durata procedurii a depășit cerințele de „tempo rațional”. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 11 aprilie 2006, Guvernul a informat Curtea că părțile au ajuns la un acord pentru soluționarea cazului. Ulterior, prin scrisoarea din 27 aprilie 2006, Guvernul a informat Curtea că Ministerul Finanțelor Republicii Cipru a aprobat termenii de soluționare prietenoasă și că Guvernul va plăti reclamanților în comun 10.500 Prin scrisoarea din 6 iunie 2006, reclamanții au confirmat soluționarea și au informat Curții că doresc să retragă cererea. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și dorința reclamanților de a retrage cererea lor. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a convenției). În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție la acest caz ar trebui suspendată și ar trebui să fie eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 40766/05

by OFFICIAL RECEIVER AND PROVISIONAL LIQUIDOR OF LOUCOS

TRADING CO LTD and Papachristophorou Loukis

against Cyprus

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 11 July 2006 as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mrs

E.

Steiner

,

Mr

K.

Hajiyev

,

Mr

D.

Spielmann

,

Mr

S.E.

Jebens,

judges

,

and Mr

S.

Nielsen

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 26 October 2005,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the parties’ correspondence,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The first applicant is the Official Receiver and Provisional Liquidator of Loucos Trading Co Ltd, a company registered under Cypriot law. The second applicant, Mr Loukis Papachristophorou, is a director of the applicant company which has been subject to liquidation. He is a Cypriot national living in Nicosia. The applicants were represented before the Court by Mr

S.

Drakos, a lawyer practising in Nicosia. The Cypriot Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr P. Clerides, Attorney-General of the Republic

of Cyprus.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 2 November 1993 civil action

no. 10565/93

was lodged with the District Court of Nicosia against the applicant company and the second applicant. The plaintiff claimed the payment of certain amounts owed by virtue of a stated account, two bills of exchange and three cheques issued in its favour by the first applicant with the second applicant acting as a guarantor. Subsequently on 8

December 1993 the plaintiff lodged an application for a summary judgment in its favour on the basis of the lack of defence on the part of the applicants. The latter filed an objection to this on 15 December 1993.

On 9 August 1994 the district court delivered its decision on the application for a summary judgment. It held that the applicants were allowed to submit their defence by 15

October 1994 in relation to the contested stated account and bills of exchange. The application was successful as regards the three cheques.

On 15 December 1998 the district court issued its decision on the merits. The court found in favour of the plaintiff and considered that the evidence submitted on behalf of the applicants, including the testimony of the second applicant, had not been convincing.

The applicants lodged an appeal (

no. 10543

) with the Supreme Court.

On 27 April 2005 the Supreme Court dismissed the appeal. It observed that the district court had correctly applied the relevant legislation to the circumstances of the case as established by the available evidence before it.

COMPLAINTS

The applicants complained in a general manner under Article 6 § 1 of the Convention about the following:

(a) the domestic courts had failed to properly examine and take seriously the submissions and evidence that had been submitted by the applicants;

(b) the decision of the Supreme Court had not been duly reasoned;

(c) the judgments of the domestic courts had erred in law; and finally,

(d) the length of the proceedings had exceeded the requirements of “reasonable time”.

THE LAW

By letter dated 11 April 2006 the Government informed the Court that the parties had reached an agreement to settle the case. Subsequently, by letter dated 27 April 2006, the Government informed the Court that the Ministry of Finance of the Republic of Cyprus had approved the terms of the friendly settlement and that the Government would pay the applicants jointly 10,500

Cyprus pounds in full and final settlement of their claim under the Convention, costs and expenses included. By letter dated 6 June 2006 the applicants confirmed the settlement and informed the Court that they wished to withdraw their application.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties and the applicants’ wish to withdraw their application. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

Accordingly, the application of Article 29 § 3 of the Convention to the case should de discontinued and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention;

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Registrar

President