Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.03.2012
respins

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1998/2012

HOTĂRÂRE
20.03.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1998/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 15 februarie 2010, reclamantul A.I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Arad, obligarea pârâtului la 800.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnărilor cu caracter politic din anii 1949 - 1964. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost condamnat pentru crima de uneltire contra ordinii sociale la un an și 6 luni închisoare corecțională prin sentința nr. 1650 din 29 noiembrie 1949 a Tribunalului Militar Timișoara și la 25 ani muncă silnică și 10 ani degradare socială prin sentința nr. 62 din 30 martie 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare.

A executat efectiv aproape 12 ani, fiind pus în libertate în urma Decretului de grațiere nr. 411/1964. Reclamantul a arătat că în toată această perioadă a fost persecutat, urmărindu-se renunțarea lui la credință, fiind preot ortodox. Condițiile de încarcerare au fost inumane, în celule insalubre, fără contactul cu alți deținuți și fără nici o legătură cu familia. Și după eliberare a fost monitorizat. În plus, nu a mai putut să profeseze, fiind obligat să se angajeze ca muncitor. Prin sentința civilă nr. 264 din 14 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul A.I. și a fost obligat pârâtul să plătească suma de 120.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale și suma de 2.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Analizând solicitarea reclamantului din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 221/2009, invocată ca temei al pretențiilor, tribunalul a considerat că este întemeiată, acesta având calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri în temeiul acestui act normativ, întrucât ambele condamnări au fost pronunțate pentru motive politice, așa cum rezultă din art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, iar măsura dislocării în colonia de muncă 0841 - Constanța constituie de asemenea o măsură administrativă cu caracter politic, în raport de exigențele art. 3 alin. (1) din același act normativ. În total, reclamantul a executat o perioadă de 7 ani și 1 lună închisoare și a fost dislocat într-o colonie de muncă pentru o perioadă de aproape 3 ani și 10 luni, stabilind suma de 120.000 euro ca fiind echitabilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel B.A.M., în calitate de succesoare în drepturi a reclamantului decedat A.I., și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin decizia nr. 637/ A din 23 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-a respins apelul declarat de reclamanta B.A.M. și a fost admis apelul pârâtului și schimbată în parte sentința, în sensul că a fost respinsă în totalitate acțiunea. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, pe care reclamantul și-a întemeiat pretențiile, au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. Of.

din 15 noiembrie 2010, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și ale art. 147 din Constituție. În cauză, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta B.A.M., care, indicând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține, în esență, că acțiunea a fost greșit respinsă în condițiile în care legea aplicabilă este cea de la data pronunțării unei soluții în primă instanță. Instanța trebuia să aplice, mai susține recurenta, principiul neretroactivității legii civile noi, conform căruia o lege civilă se aplică numai situațiilor juridice ce se ivesc după intrarea ei în vigoare, regula constituindu-se într-un factor de stabilitate a circuitului civil.

Intimata-pârâtă D.G.F.P. a județului Arad, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, pentru Statul Român a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul declarat de reclamantă este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit art. 147 alin. (4) din legea fundamentală, deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României iar de la data publicării sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Corelativ, art. 11 alin. (3) al Legii nr. 47/1992, republicată, „privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale” dispune că deciziile și hotărârile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Este stabilit astfel, fără echivoc, efectul ex nunc al deciziilor instanței de contencios constituțional, aceasta fiind o aplicare - în materia controlului constituționalității legilor - a principiului general al neretroactivității legilor. Altfel spus, deși încă de la pronunțarea deciziei Curții Constituționale, este deja stabilit că legiuitorul a încălcat norma constituțională, efectul constatării neconformității textului incriminat cu legea fundamentală, nu poate retroactiva, acesta producându-se doar pentru viitor, respectiv de la data publicării deciziei în M. Of. Ca atare, numai până la această dată, prezumția de constituționalitate nu este înlăturată și aplicarea legii nu este afectată, în condițiile în care nu ne aflăm în situația unor acte juridice convenționale, ale căror efecte să fie guvernate de regula tempus regit actum.

În acest context, nu se poate susține că textul aflat în vigoare la data inițierii demersului judiciar (art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009) își prelungește efectele pe toată perioada derulării procesului, chiar după declararea acestuia ca neconstituțional - prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale - și respectiv publicarea acestei decizii în M. Of. al României, la 15 noiembrie 2010. Or, în speță, decizia din apel a fost pronunțată la 23 martie 2011, dată la care - urmare declarării neconformității textului cu legea fundamentală și a publicării în M. Of. a deciziei instanței de contencios constituțional care a constatat această neconformitate - norma juridică pe care s-au întemeiat pretențiile reclamantei, nu mai exista, și în lipsa unor dispoziții legale exprese, nici nu se putea considera că ultraactivează.

În consecință, la momentul la care instanța de apel, devoluând fondul, a fost chemată să se pronunțe asupra pretențiilor formulate prin cererea introductivă, dreptul pretins nu mai avea niciun fundament în legislația internă și nici nu se putea invoca existența unui „bun” din perspectiva art. 1 al Protocolului nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care în cauză nu fusese pronunțată o hotărâre definitivă, susceptibilă de a fi pusă în executare. Problema de drept la care se face trimitere prin prezentul recurs - ultraactivitatea unui text de lege și după publicarea în M. Of. a deciziei Curții Constituționale prin care se constată neconformitatea acestuia cu legea fundamentală - a fost de altfel definitiv tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție care (în compunerea prevăzută de art. 330 6 alin. (1) C. proc.

civ., astfel cum acesta a fost modificat și completat prin Legea nr. 202/2010) prin decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 - publicată în M. Of. nr. 789 din 7 noiembrie 2011. Partea I - a statuat că în situația în care judecătorul continuă să aplice o normă de drept inexistentă din punct de vedere juridic, ale cărei efecte au încetat, acesta „nu mai este cantonat în exercițiul funcției sale jurisdicționale, pe care și-o depășește, arogându-și puteri pe care nici dreptul intern și nici normele convenționale europene, nu i le legitimează”. Așa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.A.M. împotriva deciziei nr. 637/ A din 23 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-04-06
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3220/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 151 din 2 martie 2010 Tribunalul Arad, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.l. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Di
ÎCCJ 2010-11-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6493/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția civilă, la data de 24 septembrie 2009 reclamantul M.S. a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publi
ÎCCJ 2012-03-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1840/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad, sub nr. 3566/108/2010, reclamantul B.C. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Arad,
ÎCCJ 2012-03-01
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1433/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 307/108/2010 la data de 18 ianuarie 2010, reclamantul Ț.I. a chemat în judecată Statul Român, prin M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. Ara
ÎCCJ 2012-03-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2282/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad, reclamanta J.M. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ar
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă