ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.05.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2228/2011

HOTĂRÂRE
31.05.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2228/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

In baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată

următoarele:

Prin încheierea din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel

București, secția

I

penală, în dosarul nr. 3470/2/2011, în temeiul art.

139 alin. (1), C. proc. pen., a înlocuit măsura arestării preventive a

inculpatului B.G.C., cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru o perioadă

de 30 zile, cu începere de la data rămânerii definitive a încheierii.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut

că inculpatul B.G.C. a fost arestat la 21 februarie 1011, măsura arestării

preventive fiind prelungită în două rânduri cu 30 zile, fiind acuzat de

comiterea infracțiunilor de luare de mită (un singur act material) și

constituire de grup infracțional organizat, constând în aceea că la data de 23

septembrie 2010 a primit bani pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu,

constând în efectuarea controlului la trecere frontierei României.

S-a arătat că, deși grave, acuzațiile aduse

inculpatului sunt exclusiv infracțiuni de pericol, în sarcina acestuia

reținându-se comiterea a unui singur act material. De asemenea, prin natura

profesiei inculpatul este lipsit de antecedente penale, are o familie

organizată și un domiciliu stabil, împrejurări care trebuie avute în vedere la

alegerea măsurii arestării preventive.

În concordanță cu bogata jurisprudență C.E.D.O

(cauzele Lettelier și Tomasi c. Franței, Ringeisen și Neumeister c. Austriei,

Calmanovici, Scundeanu, Tărău, Mihuță c. României), Curtea a apreciat că

privarea de libertate nu trebuie să se limiteze la gravitatea infracțiunilor,

ci trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea

publică. Referitor la această tulburare a ordinii publice, a reacției negative

a colectivității, Curtea a constatat că mai degrabă opinia publică acceptă

tacit comiterea unor fapte catalogate ca fiind de mică corupție, decât să-și manifeste

oprobriul față de acestea (faptul că în cauză nu există nici un denunț al

vreunei persoane care se presupune că a dat mită este relevant în acest sens).

Ca atare, Curtea a conchis că opinia publică nu ar fi

tulburată în mod real prin lăsarea în libertate a inculpatului, cu atât mai

mult cu cât vorbim de infracțiuni de pericol, nonviolente, care nu au același

ecou în rândul opiniei publice.

Mai mult, scopul măsurilor preventive îl constituie,

potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal ori pentru a se asigura sustragerea inculpatului de la

urmărire penală, judecată ori executarea pedepsei.

În cauză nu s-a evidențiat existența pericolului

sustragerii inculpatului de la urmărire penală și nici pericolul influențării

ori obstrucționării anchetei, cu atât mai mult cu cât tot probatoriul constă în

înregistrări audio-video și declarații ale unor investigatori sub acoperire, în

concluzie Curtea în raport de dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen.,

luând în considerare atât gravitatea acuzațiilor, natura infracțiunilor,

circumstanțele personale favorabile inculpatului, împrejurarea că nu poate

influența ancheta și nici să comită pe viitor infracțiuni de aceeași natură,

văzând și că urmărirea penală este aproape finalizată, a constatat că s-au

schimbat temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a dispus înlocuirea

măsurii arestării preventive și a stabilit în sarcina inculpatului obligațiile

legale pe care acesta va trebui să le respecte.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA solicitând

casarea încheierii și rejudecând să se mențină măsura arestării preventive a

inculpatului B.G.C. întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere

la luarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta

este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Prin încheierea din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel

București, secția

I

penală, în dosarul nr. 3470/2/2011, în temeiul art.

139 alin. (1), C. proc. pen., a înlocuit măsura arestării preventive a

inculpatului B.G.C., cu măsura obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de

30 zile.

Pe de altă parte se constată că prin decizia nr. 1854

din 7 mai 2011, pronunțată în dosar nr. 3907/1/2011, Înalta Curte a respins

recursul declarat de DNA împotriva încheierii din 6 mai 2011 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 609/59/2011, privind și pe

inculpatul B.G.C.

Prin încheierea din 6 mai 2011 Curtea de Apel

Timișoara, în dosarul mai sus menționat a revocat, în baza art. 300

1

alin. (2) raportat la art. 160 C. proc. pen., starea de arest preventiv a

inculpaților B.P.V., B.G.C., B.T., ș.a.

În consecință din data de 7 mai 2011 inculpatul a

fost pus în libertate.

Conform dispozițiilor art. 139 C. proc. pen., măsura

preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură când s-au schimbat temeiurile

care au determinat luarea măsurii.

Textul de lege precizat instituie așadar prin voința

legiuitorului o situație premisă pentru înlocuirea unei măsuri preventive, în

cazul de față o stare de detenție preventivă, la care este supus inculpatul,

stabilind deci că inculpatul poate beneficia de prevederile art. 139 C. proc.

pen. când față de acesta este luată una din măsurile preventive prevăzute de

art. 136 lit. b), c), d) C. proc. pen.

Cum în momentul examinării prezentului recurs

inculpatului B.G.C. i-a fost deja revocată definitiv arestarea preventivă

conform deciziei penale nr. 1854 din 7 mai 2011, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în dosar nr. 3907/1/2011, despre care s-a

precizat mai sus, recursul a rămas fără obiect.

Având în vedere aceste argumente, în raport cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

urmează să respingă recursul iar onorariul apărătorului din oficiu să fie

plătit din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA împotriva încheierii din

15 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția

I

penală, privind

pe intimatul inculpat B.G.C. pronunțată în dosarul nr. 3470/2/2011.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului

inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 mai 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-04-07
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1430/2011
arestării preventive, în situația în care nu va respecta măsurile și obligațiile impuse de instanță. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.V.I., la rămânerea definitivă a încheierii, dacă nu este reținut sau arestat în
ÎCCJ 2011-04-08
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1435/2011
, precum și din mai multe persoane implicate în contrabanda cu țigări, grup ce acționează în mod organizat pentru comiterea unor infracțiuni de corupție și contrabandă, în scopul obținerii de beneficii materiale care, ulterior, se împart în
ÎCCJ 2011-06-08
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2325/2011
ă a faptelor presupus comise de inculpat, astfel cum este conturată aceasta de împrejurările și modalitățile comiterii, de urmările produse, atât în doctrina, cât și în practica judiciară (inclusiv în jurisprudența Curții EDO, în special cu
ÎCCJ 2012-04-05
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1055/2012
plasați din nou în arest. în concordanță cu bogata jurisprudență C.E.D.O (cauzele Lettelier și Tomasi c. Franței, Ringeisen și Neumeister c. Austriei, Calmanovici, Scundeanu, Tărău, Mihuță c. României), instanța a arătat că privarea de libe
ÎCCJ 2011-12-29
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4374/2011
ă prin încheierea penală nr. 1902 din 10 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, măsura prelungită și menținută succesiv până în prezent. Nu se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar atâta timp cât lăsarea în libert
Sursă