ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1872/2011

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 35/PI din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul F.N.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 190/P/2010 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin plângerea formulată, petentul F.N.I.

a reclamat faptul că nu i s-a permis participarea la serviciul religios desfășurat în Penitenciar în datele de 27-28 martie 2010, 15-16 aprilie 2010, 22-23 aprilie 2010. Prin rezoluția din 10 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara dată în dosarul nr. 190/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.N. – ofițer din cadrul Penitenciarului Timișoara sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 și art. 247 C. pen. și față de magistratul judecător C.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Prin rezoluția din 19 noiembrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din dosarul nr. 1193/II/2/2010 s-a respins plângerea formulată de către petent.

Instanța, analizând actele premergătoare efectuate în cauză, a constatat că petentul s-a numărat printre persoanele care au participat la programul de educație moral creștină susținut de C.C.A., iar selectarea persoanelor care urmau să participe la serviciul religios din 27 martie – 28 martie 2010 s-a realizat la 25 martie 2010, când petentul nu era prezent în penitenciar. De asemenea, s-a considerat că magistratul C.M. nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât soluționarea cauzei de către aceasta s-a făcut pe baza probelor administrate la dosar, petentul având posibilitatea să formuleze căi de atac. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs petentul F.N.I.

fără a învedera criticile hotărârii atacate. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul petentului sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră inadmisibil pentru următoarele considerente: Astfel, sentința recurată a fost pronunțată la data de 10 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, la data de 26 noiembrie 2010. Potrivit dispozițiilor art. XXIV alin. (1) din această lege „hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”.

Per a contrario, hotărârilor pronunțate în cauzele penale după intrarea în vigoare a acestei legi le vor fi aplicabile dispozițiile noii legi, inclusiv în ceea ce privește calea de atac. Sub acest ultim aspect, din examinarea dispozițiilor Legii nr. 202/2010 se poate observa că alin. (10) și alin. (13) ale art. 278 1 C. proc. pen. au fost modificate în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă”. Ca atare, cum sentința recurată a fost pronunțată sub imperiul noii legii care prevede că hotărârea pronunțată de judecător în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. este definitivă, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte constata că aceasta nu mai putea fi atacată cu recurs, astfel că va respinge recursul ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul F.N.I. împotriva sentinței penale nr. 35/PI din 10 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 9 mai 2011.