ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1872/2011

Asupra cauzei penale

de față;

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 35/PI din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins

plângerea formulată de petentul F.N.I. împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale din dosarul nr. 190/P/2010 pronunțată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, prin plângerea formulată,

petentul F.N.I. a reclamat faptul că nu i s-a permis participarea la serviciul

religios desfășurat în Penitenciar în datele de 27-28 martie 2010, 15-16

aprilie 2010, 22-23 aprilie 2010.

Prin rezoluția din 10

septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara dată în

dosarul nr. 190/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.N. –

ofițer din cadrul Penitenciarului Timișoara sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 246 și art. 247 C. pen. și față de magistratul

judecător C.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C.

pen.

Prin rezoluția din 19

noiembrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara din dosarul nr. 1193/II/2/2010 s-a respins plângerea formulată de

către petent.

Instanța, analizând

actele premergătoare efectuate în cauză, a constatat că petentul s-a numărat

printre persoanele care au participat la programul de educație moral creștină

susținut de C.C.A., iar selectarea persoanelor care urmau să participe la

serviciul religios din 27 martie – 28 martie 2010 s-a realizat la 25 martie

2010, când petentul nu era prezent în penitenciar.

De asemenea, s-a

considerat că magistratul C.M. nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât soluționarea cauzei de către aceasta

s-a făcut pe baza probelor administrate la dosar, petentul având posibilitatea

să formuleze căi de atac.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat recurs petentul F.N.I. fără a învedera criticile hotărârii

atacate.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul petentului sub toate aspectele, conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră inadmisibil pentru

următoarele considerente:

Astfel, sentința recurată

a fost pronunțată la data de 10 februarie 2011, după intrarea în vigoare a

Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării

proceselor, la data de 26 noiembrie 2010.

Potrivit

dispozițiilor art. XXIV alin. (1) din această lege „hotărârile pronunțate în

cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse

căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început

procesul”. Per a contrario, hotărârilor pronunțate în cauzele penale după intrarea

în vigoare a acestei legi le vor fi aplicabile dispozițiile noii legi, inclusiv

în ceea ce privește calea de atac.

Sub acest ultim

aspect, din examinarea dispozițiilor Legii nr. 202/2010 se poate observa că

alin. (10) și alin. (13) ale art. 278

1

C. proc. pen. au fost

modificate în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8)

este definitivă”.

Ca atare, cum

sentința recurată a fost pronunțată sub imperiul noii legii care prevede că

hotărârea pronunțată de judecător în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. este definitivă, văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constata că aceasta nu mai putea fi

atacată cu recurs, astfel că va respinge recursul ca inadmisibil, iar în baza

art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de petiționarul F.N.I. împotriva sentinței penale

nr. 35/PI din 10 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi 9 mai 2011.