CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 11131/02 de Adam BISOK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 11 iulie 2006 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Bonello Pellonpää Traja Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dl T.L. Grefierul de Secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 9 august 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului; după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Adam Bisok, este un național polonez născut în 1946 și trăiește în Dębowiec. Guvernul contestat este reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. În 1943 mama reclamantului a moștenit proprietatea de aproximativ 22 de hectare. Se pare că o parte din proprietate a fost ulterior, un timp în anii 1940, luată de la ea și dată de stat către o terță parte, iar o altă parte a fost acordată unei cooperative agricole. La apelurile mamei reclamantului, Presidiumul Katowice al Consiliului Național Regional și al Comitetului de Teren de District au revenit o parte din terenurile ei. Familia a depus câteva cereri de nefruntat pentru a le restabili restul proprietății. La 6 iunie 1994, reclamantul a depus o moțiune la Guvernatorul Bielsko-Biała pentru repoziție a terenului. El a prezentat, printre altele, , că proprietatea părinților săi nu a fost împărțită în parcele mai mici înainte de 1 august 1945 și nu a depășit pragul statutar de 50 de hectare . Prin urmare , nu scădea în categoria de proprietăți care ar putea fi expropriate în temeiul decretului de reformă agrară din 1994 . Prin urmare, deciziile în temeiul cărora proprietatea a fost preluată de stat sunt ilegale . În scrisorile sale din 14 iunie și 21 septembrie 1994, Guvernatorul Bielsko-Biała a refuzat să returneze proprietatea către solicitant, constatand că nu există motive legale pentru a face acest lucru. La 30 august 1995, reclamantul a solicitat Ministerului Agriculturii să declare că deciziile administrative privind proprietatea sa nu sunt valabile și nu sunt valabile. La 7 noiembrie 1995, ministrul Agriculturii a informat reclamantul că cererea va fi examinată în 1996. La 17 decembrie 1996, ministrul a informat din nou reclamantul că examinarea propunerii sale va avea loc în 1997, iar la 15 noiembrie 1997, examinarea a fost amânată din nou la 1998. Reclamantul a primit scrisori succesive de la ministru care i-au informat că cererea sa va fi tratată în 1999 (scrisoarea din 9 decembrie 1998), în 2000 (scrisoarea din 10 noiembrie 1999) și în 2001 (scrisoarea din 14 noiembrie 2000). La 7 martie 2002, reclamantul a depus o plângere la Curtea Supremă de Administrație împotriva inactivității administrației și a incapacității sale de a adopta o decizie cu privire la fondul cererii sale. La 6 mai 2002, Curtea Supremă de Administrație a solicitat Ministerului să își depună plângeri ca răspuns la plângerea reclamantului și să depună dosarul de examinare. În 3 septembrie 2002, ministrul Agriculturii a refuzat să declare deciziile administrative privind confiscarea proprietății reclamanților nule și nule. Reclamantul a făcut apel. La 9 mai 2003, decizia a fost confirmată. La 26 mai 2003, reclamantul a depus un recurs la Curtea Supremă de Administrație. La 8 iunie 2004, Curtea Administrativă Supremă a anulat deciziile ministrului agriculturii din 9 mai 2003 și din 3 septembrie 2002, constatând că au fost efectuate fără a fi examinate în mod corespunzător cazul și în încălcarea legislației procedurale aplicabile. La 7 octombrie 2004, reclamantul s-a plâns la Curtea Supremă de Administrație pentru faptul că ministrul nu a eliberat decizia necesară sau să-i furnizeze orice informație de la hotărârea din 8 iunie 2004. Aparent, ministrul nu a emis nici o decizie până acum. 1. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii administrative. 2. În plus, el s-a plâns în conformitate cu art. 13 din Convenție pentru lipsa unui remediu intern eficace într-o situație în care ministrul Agriculturii nu a emis o decizie finală cu privire la meritul cererii sale pentru o perioadă de peste nouă ani. El a susținut că hotărârile Curții Supreme de Administrație ordonă ministrului să ia o astfel de decizie rămână ineficace. 3. Reclamantul susține, de asemenea, o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul că proprietatea mamei sale a fost preluată ilegal de stat în 1947. 4. În cele din urmă, el s-a plâns că modul în care se tratează cazul său constituie discriminare în încălcarea art. 14 din Convenție. La 7 mai 2006 a fost notificată guvernului, care a fost solicitat să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul plângerii reclamantului până la 4 septembrie 2006. Într-o scrisoare din 1 iunie 2006 reclamantul a informat Curtea că dorește să retragă cazul, deoarece el a fost mulțumit de modul în care cazul său este prelucrat în prezent. Având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să urmărească cererea. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării acestei cereri. În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să înceteze aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; Decide să scoată cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Nicolas Bratza T.L. Early
Application no. 11131/02
by Adam BISOK
against Poland
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 11
July 2006 as a Chamber composed of:
Sir
Nicolas
Bratza
,
President
,
Mr
G.
Bonello
,
Mr
M.
Pellonpää
,
Mr
K.
Traja
,
Mr
L.
Garlicki
,
Ms
L.
Mijović
,
Mr
J.
Šikuta,
judges
,
and Mr
T.L.
Early
,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 9 August 2001,
Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together;
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Adam Bisok, is a Polish national who was born in 1946 and lives in Dębowiec. The respondent Government are represented by their Agent Mr J. Wołąsiewicz, of the Ministry of Foreign Affairs.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
In 1943 the applicant’s mother inherited property of approximately 22
hectares. Apparently a part of the property was subsequently, some time in the 1940s, taken away from her and given by the State to a third party and another part was given to an Agricultural Cooperative. Upon the applicant’s mother’s appeals, the Katowice Presidium of the Regional National Council and the District Land Committee returned part of her land. The family lodged several unsuccessful motions to have the remainder of the property restored to them.
On 6 June 1994 the applicant filed a motion with the Bielsko-Biała Governor for repossession of the land. He submitted,
inter alia
, that his parents’ property had neither been divided into smaller plots before 1
August 1945 nor had it exceeded the statutory threshold of 50 hectares. It did not fall, therefore, within the category of properties which could be expropriated under the 1994 Agrarian Reform Decree. Hence, the decisions under which the property had been taken over by the State were illegal. In his letters of 14 June and 21 September 1994 the Bielsko-Biała Governor refused to return the property to the applicant, finding no legal grounds to do so.
On 30 August 1995 the applicant requested the Ministry of Agriculture to declare the administrative decisions concerning his property null and void. On 7 November 1995 the Minister of Agriculture informed the applicant that the request would be examined in 1996. On 17 December 1996 the Minister again informed the applicant that the examination of his motion would take place in 1997, and on 15 November 1997 the examination was postponed again to 1998.
The applicant received successive letters from the Minister informing him that his application would be dealt with in 1999 (letter of 9 December 1998), in 2000 (letter of 10 November 1999), and in 2001 (letter of 14
November 2000).
On 7 March 2002 the applicant lodged a complaint with the Supreme Administrative Court against the inactivity of the administration and its failure to give a decision on the merits of his request. On 6 May 2002 the Supreme Administrative Court requested the Ministry to lodge its pleadings in reply to the applicant’s complaint and to submit the case file for examination. The Ministry did not comply. The request was repeated on 15
July 2002, again to no avail.
On 3 September 2002 the Minister of Agriculture refused to declare the administrative decisions concerning the seizure of the applicant’s property null and void. The applicant appealed. On 9 May 2003 the decision was upheld. On 26 May 2003 the applicant lodged an appeal with the Supreme Administrative Court. On 8 June 2004 the Supreme Administrative Court quashed the decisions of the Minister of Agriculture of 9 May 2003 and 3
September 2002, finding that they had been given without proper examination of the case and in breach of applicable procedural law.
On 7 October 2004 the applicant complained to the Supreme Administrative Court about the Minister’s failure to issue the required decision or to provide him with any information since the judgment of 8
June 2004. The case is pending. Apparently, the Minister has not issued any decision so far.
1.The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the administrative proceedings.
2.He further complained under Article 13 of the Convention about a lack of an effective domestic remedy in a situation where the Minister of Agriculture has not issued a final decision on the merits of his request for a period of over nine years. He submitted that the judgments of the Supreme Administrative Court ordering the Minister to give such a decision remain ineffective.
3.The applicant also alleges a violation of Article 1 of Protocol No. 1 in that his mother’s property was illegally taken over by the State in 1947.
4.Finally he complained that the way his case is being dealt with constitutes discrimination in breach of Article 14 of the Convention.
On 7 May 2006 notice of the application was given to the Government, who were requested to submit their observations on the admissibility and merits of the applicant’s complaint by 4 September
2006.
In a letter of 1 June 2006 the applicant informed the Court that he wished to withdraw the case, since he was satisfied with the way in which his case was being currently processed.
Having regard to Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court concludes that the applicant no longer intends to pursue the application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1
in fine
, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of this application to be continued. Accordingly, the application of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention;
Decides
to strike the application out of its list of cases.
T.L.
Early
Nicolas
Bratza
Registrar
President