ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2228/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 29 ianuarie 2003, reclamanta SC S. SA Sinaia a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC I.C. SRL ca prin hotărârea ce se va da, să se dispună rezilierea contractului nr. 15 din 16 septembrie 2002 și obligarea pârâtei la restituirea avansului în sumă de 24.743.104 lei, urmare neîndeplinirii de către societatea pârâtă a obligațiilor asumate în temeiul contractului de a furniza produsele din pal melaminat de calitate superioară astfel cum s-a obligat. Prin sentința comercială nr. 3412 din data de 9 martie 2004 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea reclamantei, a dispus rezoluțiunea contractului nr. 15 din 16 septembrie 2002 din 26 septembrie 2003 și a obligat pârâta să restituie avansul în sumă de 24.743.104 lei achitat de reclamanta.

Totodată instanța a respins cererea reclamantei de chemare în garanție a SC C. SRL. Prima instanță a reținut din probele administrate că în baza contractului nr. 15 încheiat de părți la 16 septembrie 2002 pârâta s-a obligat să furnizeze reclamantei produse din pal melaminat și să presteze servicii de montare și dotare a două camera de hotel cu mobilierul executat, valoarea contractului fiind de 2.980 euro, livrarea produselor urmând a se face pe bază de recepție calitativă și cantitativă. Că, la data de 1 noiembrie 2002 reclamanta a notificat pârâta despre calitatea inferioară a produselor livrate și a solicitat remedierea defectelor constatate până la data de 12 noiembrie 2002 și restituirea avansului achitat, produsele fiind predate în custodie chematei în garanție SC C. SRL la 4 noiembrie 2002, care în aceiași zi le-a returnat pârâtei.

Constatând că pârâta nu a remediat defecțiunile și nu a predat reclamantei și cele 4 oglinzi contractate, Tribunalul în temeiul art. 1020 C. civ. a dispus rezoluțiunea contractului și obligarea pârâtei la restituirea avansului primit. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta invocând motive de nelegalitate și netemeinicie care, în esență, vizau aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind rezoluțiunea judiciară și aprecierea eronată a probelor administrate. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 84 din data de 31 ianuarie 2005 a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința în sensul că a respins cererea principală ca neîntemeiată, menținând dispozițiile referitoare la respingerea cererii de chemare în garanție.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut din analiza întregului material probator că la data de 30 octombrie 2002 pârâta a livrat mobilierul comandat, reclamanta returnând mobilierul cu motivarea că nu era corespunzător din punct de vedere calitativ fără să precizeze în scris în ce constau deficiențele. Că pârâta a remediat deficiențele și a comunicat reclamantei că mobilierul îi stă la dispoziție . Cenzurând dreptul de opțiune al reclamantei de a solicita rezoluțiunea judicioasă a contractului, Curtea de Apel a constatat că executarea în natură a obligațiilor este posibilă și prezintă interes pentru reclamanta care, de altfel a acceptat parte din mobilier (4 uși și 2 fotolii) și nu a prezentat nici un înscris referitor la deficiențele mobilierului refuzat ca necorespunzător din punct de vedere calitativ.

În contra acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, în termen legal solicitând modificarea hotărârii instanței de apel, în sensul menținerii ca legală și temeinică a sentinței fondului. Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 6, 8, 9 și 10 C. proc. civ. susținând în argumentarea criticilor formulate următoarele: - instanța de apel a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză situație ce a condus la schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al dosarului; - în mod greșit s-a reținut că predarea mobilierului depindea de momentul la care erau finisate cele două camere, concluzie care excede obiectului cauzei; - susținerea instanței în sensul că nu s-a efectuat recepția mobilierului returnat este greșită față de cele constatate prin procesul verbal încheiat la 4 noiembrie 2002 care atestă că mobilierul a fost preluat de către pârâta.

- nu s-a reținut faptul că pârâta deși convocată în vederea soluționării amiabile a litigiului, nu a dat curs solicitării, conduită care semnifică lipsa de bună credință și faptul că nu a remediat mobiliarul returnat, contrar celor reținute de instanța de apel. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Trebuie precizat în prealabil că, în actualul context legislativ, recursul poate fi admis numai pentru motive de nelegalitate expres și limitativ statuate de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., cererea de recurs urmând să cuprindă indicarea motivelor invocate și dezvoltarea lor. 2. În cauză, recurenta indică motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 8, 9 și 10 C. proc.

civ., fără să argumenteze și să dezvolte în raport de acestea, criticile de nelegalitate formulate. 3. Dezvoltările recurentei vizează în principal aspecte de netemeinicie, pe situația de fapt reținută în apel, or aceste chestiuni nu pot forma obiectul controlului de legalitate, stabilirea situației de fapt fiind atributul exclusiv al instanței de fond sau apel, din perspectiva caracterului devolutiv al apelului. 4. Problema de legalitate care se conturează din dezvoltările recurentei, privește aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 1020 – 1021 C. civ. privind rezoluțiunea ca sancțiune civilă care se aplică în cadrul unei forme speciale de răspundere contractuală.

În cauză instanța de apel a stabilit în raport de clauzele înserate expres în contractul convenit de părți la data de 16 septembrie 2002 și în anexa la acesta, obligații asumate de părți, pârâta în calitate de furnizor urmând să execute și să livreze produse de mobilier pentru dotarea a două camere hotel, produse executate din pal melaminat canaturi din lemn masiv și accesorii de calitate. Reclamanta a recepționat o parte din produsele contractate (4 uși) și a restituit celelalte obiecte de mobilier invocând executarea necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, situație în care pârâta a procedat la remedierea deficiențelor prin schimbarea accesoriilor și a canaturilor de margine.

Prin urmare, apreciind asupra gravității neexecutării în raport cu obligațiile asumate de pârâtă, instanța de apel a stabilit corect că neexecutarea parțială și temporară a obligațiilor privitoare la calitate și disponibilitatea pârâtei de a efectua cuvenitele remedieri, nu justifică sancțiunea rezoluțiunii contractului, defectele calitative ale prestației nu numai că sunt remediabile, dar nici nu sunt atât de mari încât să lipsească prestația de orice valoare economică sau interes pentru beneficiar. Așa fiind, cum în cauză nu se poate reține încălcarea de către pârâtă a obligației generale de bună credință și o gravitate esențială a neexecutării, soluția adoptată de instanța de apel se fundamentează legal.

Pentru rațiunile mai sus înfîțișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S. SA Sinaia împotriva deciziei civile nr. 84 din 31 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2006.