ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2228/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2228/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță,
înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data
de 29 ianuarie 2003, reclamanta SC S. SA Sinaia a solicitat în contradictoriu
cu pârâta SC I.C. SRL ca prin hotărârea ce se va da, să se dispună rezilierea
contractului nr. 15 din 16 septembrie 2002 și obligarea pârâtei la restituirea avansului
în sumă de 24.743.104 lei, urmare neîndeplinirii de către societatea pârâtă a
obligațiilor asumate în temeiul contractului de a furniza produsele din pal
melaminat de calitate superioară astfel cum s-a obligat.
Prin sentința
comercială nr. 3412 din data de 9 martie 2004 Tribunalul București, secția a
VI-a comercială, a admis acțiunea reclamantei, a dispus rezoluțiunea
contractului nr. 15 din 16 septembrie 2002 din 26 septembrie 2003 și a obligat
pârâta să restituie avansul în sumă de 24.743.104 lei achitat de reclamanta.
Totodată instanța a respins cererea reclamantei de chemare în garanție a SC C.
SRL.
Prima instanță a
reținut din probele administrate că în baza contractului nr. 15 încheiat de
părți la 16 septembrie 2002 pârâta s-a obligat să furnizeze reclamantei produse
din pal melaminat și să presteze servicii de montare și dotare a două camera de
hotel cu mobilierul executat, valoarea contractului fiind de 2.980 euro,
livrarea produselor urmând a se face pe bază de recepție calitativă și
cantitativă.
Că, la data de 1
noiembrie 2002 reclamanta a notificat pârâta despre calitatea inferioară a
produselor livrate și a solicitat remedierea defectelor constatate până la data
de 12 noiembrie 2002 și restituirea avansului achitat, produsele fiind predate
în custodie chematei în garanție SC C. SRL la 4 noiembrie 2002, care în aceiași
zi le-a returnat pârâtei.
Constatând că pârâta
nu a remediat defecțiunile și nu a predat reclamantei și cele 4 oglinzi contractate,
Tribunalul în temeiul art. 1020 C. civ. a dispus rezoluțiunea contractului și
obligarea pârâtei la restituirea avansului primit.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel pârâta invocând motive de nelegalitate și netemeinicie
care, în esență, vizau aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind
rezoluțiunea judiciară și aprecierea eronată a probelor administrate.
Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 84 din data de
31 ianuarie 2005 a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința în sensul
că a respins cererea principală ca neîntemeiată, menținând dispozițiile
referitoare la respingerea cererii de chemare în garanție.
Pentru a hotărî
astfel, Curtea de Apel a reținut din analiza întregului material probator că la
data de 30 octombrie 2002 pârâta a livrat mobilierul comandat, reclamanta
returnând mobilierul cu motivarea că nu era corespunzător din punct de vedere calitativ
fără să precizeze în scris în ce constau deficiențele. Că pârâta a remediat deficiențele
și a comunicat reclamantei că mobilierul îi stă la dispoziție .
Cenzurând dreptul de
opțiune al reclamantei de a solicita rezoluțiunea judicioasă a contractului,
Curtea de Apel a constatat că executarea în natură a obligațiilor este posibilă
și prezintă interes pentru reclamanta care, de altfel a acceptat parte din
mobilier (4 uși și 2 fotolii) și nu a prezentat nici un înscris referitor la deficiențele
mobilierului refuzat ca necorespunzător din punct de vedere calitativ.
În contra acestei
decizii, reclamanta a declarat recurs, în termen legal solicitând modificarea
hotărârii instanței de apel, în sensul menținerii ca legală și temeinică a
sentinței fondului.
Recurenta a invocat
motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 6, 8, 9 și 10 C.
proc. civ. susținând în argumentarea criticilor formulate următoarele:
- instanța de apel a
interpretat eronat probatoriul administrat în cauză situație ce a condus la
schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al dosarului;
- în mod greșit s-a
reținut că predarea mobilierului depindea de momentul la care erau finisate
cele două camere, concluzie care excede obiectului cauzei;
- susținerea
instanței în sensul că nu s-a efectuat recepția mobilierului returnat este
greșită față de cele constatate prin procesul verbal încheiat la 4 noiembrie
2002 care atestă că mobilierul a fost preluat de către pârâta.
- nu s-a reținut
faptul că pârâta deși convocată în vederea soluționării amiabile a litigiului,
nu a dat curs solicitării, conduită care semnifică lipsa de bună credință și
faptul că nu a remediat mobiliarul returnat, contrar celor reținute de instanța
de apel.
Recursul este
nefondat pentru considerentele ce urmează:
Trebuie precizat
în prealabil că, în actualul context legislativ, recursul poate fi admis numai
pentru motive de nelegalitate expres și limitativ statuate de dispozițiile art.
304 C. proc. civ., cererea de recurs urmând să cuprindă indicarea motivelor
invocate și dezvoltarea lor.
În cauză,
recurenta indică motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 8, 9 și
10 C. proc. civ., fără să argumenteze și să dezvolte în raport de acestea,
criticile de nelegalitate formulate.
Dezvoltările
recurentei vizează în principal aspecte de netemeinicie, pe situația de fapt
reținută în apel, or aceste chestiuni nu pot forma obiectul controlului de legalitate,
stabilirea situației de fapt fiind atributul exclusiv al instanței de fond sau
apel, din perspectiva caracterului devolutiv al apelului.
Problema de
legalitate care se conturează din dezvoltările recurentei, privește aplicarea
în cauză a dispozițiilor art. 1020 – 1021 C. civ. privind rezoluțiunea ca
sancțiune civilă care se aplică în cadrul unei forme speciale de răspundere contractuală.
În cauză instanța de
apel a stabilit în raport de clauzele înserate expres în contractul convenit de
părți la data de 16 septembrie 2002 și în anexa la acesta, obligații asumate de
părți, pârâta în calitate de furnizor urmând să execute și să livreze produse
de mobilier pentru dotarea a două camere hotel, produse executate din pal
melaminat canaturi din lemn masiv și accesorii de calitate.
Reclamanta a
recepționat o parte din produsele contractate (4 uși) și a restituit celelalte
obiecte de mobilier invocând executarea necorespunzătoare din punct de vedere
calitativ, situație în care pârâta a procedat la remedierea deficiențelor prin
schimbarea accesoriilor și a canaturilor de margine.
Prin urmare,
apreciind asupra gravității neexecutării în raport cu obligațiile asumate de
pârâtă, instanța de apel a stabilit corect că neexecutarea parțială și
temporară a obligațiilor privitoare la calitate și disponibilitatea pârâtei de
a efectua cuvenitele remedieri, nu justifică sancțiunea rezoluțiunii contractului,
defectele calitative ale prestației nu numai că sunt remediabile, dar nici nu
sunt atât de mari încât să lipsească prestația de orice valoare economică sau interes
pentru beneficiar.
Așa fiind, cum în
cauză nu se poate reține încălcarea de către pârâtă a obligației generale de
bună credință și o gravitate esențială a neexecutării, soluția adoptată de
instanța de apel se fundamentează legal.
Pentru rațiunile mai
sus înfîțișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va
respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamanta SC S. SA Sinaia împotriva deciziei civile nr. 84
din 31 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 iunie 2006.