ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 799/2012

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 71 din 28 martie 2011 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatului T.G. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. la 5 ani închisoare. În condițiile art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a- II -a și lit. b) C. pen. S-a admis în parte acțiunea civilă și s-a dispus obligarea inculpatului T.G., la plata despăgubirilor civile, astfel: 1.500 RON daune materiale către partea civilă P.I., 1.500 RON daune materiale și 1.000 RON daune morale către partea civilă S.M.I., 1.000 RON daune materiale către partea civilă G.M.M., 1.500 RON daune materiale către partea civilă S.D.

S-a dispus obligarea inculpatului T.G. la plata sumei de 470,78 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul de Urgență „Sf. Pantelimon" Focșani, 1.270,16 RON către Serviciul de Ambulanță Vrancea-Focșani, 2.830,23 RON către Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Apostol Andrei"- Galați, plus dobânda legală, calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la încasarea în totalitate a debitului. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 226/ P/ 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost trimis în judecată inculpatul T.G., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a reținut că, în seara zilei de 24 decembrie 2009, inculpatul T.G. în timp ce se afla în locuința concubinei sale, G.G., din comuna P., sat T., Județul Vrancea, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a avut o altercație cu aceasta lovind-o cu palma în zona feței, iar urmarea loviturii primite victima a fost proiectată în colțul unei mese și pe un pat, lovindu-se la cap, suferind un traumatism cranio - cerebral ce a condus la deces în data de 04 ianuarie 2010. Analizând materialul probator administrat în proces, instanța a reținut următoarea situație de fapt: într-un imobil din satul T., comuna P., județul Vrancea, aproximativ 10-12 ani inculpatul T.G. a trăit în concubinaj cu victima G.G., ambii cunoscuți în comunitate ca și consumatori de băuturi alcoolice, pe fondul stării de beție, între cei doi existând deseori conflicte.

Unul dintre acestea s-a petrecut în ziua de 24 decembrie 2009, fiind și ultimul de altfel. În dimineața zilei respective (24 decembrie 2009), în Ajunul Crăciunului, inculpatul T.G. a mers la locuința numitei P.M., unde, a tăiat lemne până în jurul orei 15:00 după care a revenit la domiciliul său. La scurt timp, aflându-se într-una din camerele locuinței, între T.G. și G.G. s-a ivit o discuție contradictorie și pe acest fond, inculpatul a lovit-o pe concubina sa cu palma peste față, aceasta fiind proiectată în colțul unei mese și apoi pe pat, victima s-a lovit la cap, în partea stângă suferind un traumatism cranio - cerebral. În momentul agresiunii cei doi se aflau unul în fața altuia, victima cu spatele spre masa de care s-a lovit.

În acest sens, au fost avute în vedere următoarele probe: planșa foto aflată la dosar urmărire penală, inculpatul indicând partea stângă a patului, unde victima s-a lovit de colțul mesei și zona capului unde s-a lovit. Declarația inculpatului dată la procuror, în care a precizat că victima s-a lovit cu capul de masă, s-a ridicat și s-a dus în curte pentru a aduce lemne în casă. Susținerea s-a apreciat nesinceră întrucât din raportul de constatare medico-legală a rezultat existența unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie frontală parieto-occipitală stânga și nu pe partea dreaptă, așa cum s-a susținut atunci când s-a arătat că victima ar fi căzut pe partea dreaptă; Declarația inculpatului dată în fața organelor de poliție în prezența martorului asistent, în care a făcut o descriere a ceea ce s-a petrecut în seara zilei de 24 decembrie 2009 în cameră, recunoscând că a lovit victima cu palma în zona capului.

Declarațiile martorului P.I., din care a reieșit că în curtea imobilului, nu există suprafață betonată. S-a reținut că în seara zilei de 24 decembrie 2009, când s-a aflat în vizită la locuința martorului M.V. la întrebarea acestuia, unde se află concubina sa, inculpatul nu a răspuns sincer declarându-i că se află la mama ei pentru a pregăti preparatele specifice zilei de Crăciun, apreciindu-se că acest aspect este în plus o dovadă că T.G. conștientizase starea precară a sănătății concubinei, urmarea acțiunii sale violente, încercând astfel să ascundă starea în care se afla în acel moment G.G. După aproximativ două zile, respectiv în data de 26 decembrie 2009, întrucât victima, nu se mai ridicase din pat din momentul agresiunii, inculpatul T.G.

a mers la locuința surorii sale, Ț.S. din aceeași localitate, prezentându-i starea în care se afla concubina sa rugând-o să telefoneze serviciului de ambulantă. În seara respectivă, victima a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență „Sf. Pantelimon" din Focșani, și ulterior la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei" Galați unde a și decedat în seara zilei de 04 ianuarie 2010, urmarea leziunilor traumatice cranio-cerebrale suferite. Cadavrul victimei a fost autopsiat la Serviciul Medicină - Legală Galați, iar prin raportul din 05 ianuarie 2010, s-a concluzionat: - moartea numitei G.G. a fost violentă; ea s-a datorat compresiunii cerebrale prin hematom subdural acut de emisfer cerebral stâng (operat), consecință a unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală fronto-parieto-occipitală stângă.

În continuare s-a reținut în actul medical că, traumatismul cranio-cerebral a putut fi produs prin cădere de la același nivel, cu lovire de plan dur cu impact cranian, posibil occipital stâng, ca urmare a unei auto sau heteropropulsii și poate data de 2-3 zile înaintea intervenției chirurgicale. La autopsia cadavrului, în afara leziunilor traumatice cranio-cerebrale produse prin lovire de plan dur, s-au mai constatat excoriații pe coapsa dreaptă, care au putut fi produse prin același mecanism și pot data de 10-11 zile înaintea decesului, fără rol în tanatogeneză. S-a apreciat că această precizare răspunde apărării inculpatului, în sensul că excoriatiile nu s-au produs în data de 24.12.2009 când victima după susținerea inculpatului a fost găsită căzută în curte, ci cu mult mai înainte, respectiv cu 10-11 zile de data decesului.

De asemenea, s-a mai arătat că, între traumatismul cranio-cerebral cu leziuni meningo-cerebrale și moartea victimei există legătură directă de cauzalitate. Prin adresa nr. 21910 din 15 iulie 2010 Institutul de Medicină Legală Iași a înaintat avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico - Legale privind concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 13/C/din 13 ianuarie 2010, formulând concluzii proprii, după cum urmează: moartea numitei G.G. a fost violentă; ea s-a datorat comei cerebrale, consecința unui traumatism cranio - cerebral cu hematom subdural subacut emisferic stâng și contuzie cerebrală.

Traumatismul cranio - cerebral a putut fi produs prin cădere de la același nivel, cu impact cranian de un plan dur; între traumatismul cranio-cerebral și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate; leziunile cranio-cerebrale au putut fi produse cu 2-3 zile anterior efectuării intervenției chirurgicale; excoriațiile la coapsa dreaptă, constatate și de S.M.L. Galați s-au putut produce prin lovire cu sau de obiect dur și nu au intervenit în determinismul morții. La solicitarea apărării, s-a solicitat S.M.L. Galați clarificarea sintagmei folosită în documentul medical și anume „cădere de la același nivel". Prin adresa din 26 ianuarie 2011 S.M.L.

Galați s-a precizat că: prin cădere de la același nivel în sens medico-legal se înțelege, cădere de pe același plan, fie în timp ce persoana merge sau fuge, fie în timp ce stă în picioare (o poziție ortostatică) spre deosebire de căderea de la alt nivel sau de la înălțime (cădere de la mai mult de 2-3 m. este numită în majoritatea literaturii de specialitate precipitare), când, căderea se produce de pe un plan superior pe altul situat mai jos. Prin urmare, s-a apreciat că și această precizare confirmă situația de fapt rezultată din materialul probator anume, inculpatul T.G. a lovit pe concubina sa cu palma peste față, iar datorită loviturii a căzut și s-a lovit în partea stângă a capului, fapt ce a condus la decesul acesteia.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului T.G., care, în seara zilei de 24 decembrie 2009, în timp ce se afla în locuința concubinei sale, G.G., din comuna P., sat T., Jud.Vrancea, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a avut o altercație cu aceasta, lovind-o cu palma peste față, datorită loviturii primite, victima fiind proiectată în colțul unei mese și pe un pat, lovindu-se la cap, suferind un traumatism cranio- cerebral ce a dus la decesul acesteia în data de 04 ianuarie 2010, acest rezultat fiind ca urmare a acțiunii sub forma culpei a autorului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului T.G.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., iar la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere pericolul social deosebit de grav al faptei, constând în urmările produse (decesul unei persoane), împrejurările în care a fost comisă, dar și conduita inculpatului în proces care a adoptat o poziție oscilantă, nefiind sincer în relatările sale asupra modului cum a acționat. S-a apreciat că, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul prevăzut de legea penală cu executare în regim de detenție, este în măsură a-1 reeduca pe inculpat. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În ceea ce privește daunele materiale, acțiunea civilă a fost admisă în parte.

S-a reținut că atât la urmărirea penală cât și la instanță, P.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 RON reprezentând daune materiale, S.M. cu 2.000 RON - daune materiale și 3.000 RON daune morale, iar G.M. și S.D., ambii la urmărirea penală, cu câte 2.000 RON. Din declarațiile martorilor A.A., I.I., a rezultat că P.I., S.M., G.M. și S.D. - fiice și fiu, au participat și au cheltuit sume de bani cu ocazia înmormântării mamei lor -victima G.G. cât și la pomenile ulterioare, suma totală fiind sub cea solicitată. Prin urmare, față de declarațiile martorilor respectivi, sumele pretinse au fost acordate în raport de cheltuielile efective, efectuate și probate de părțile civile. Așadar, inculpatul a fost obligat la despăgubiri materiale către părțile civile P.I., S.M., G.M.

și S.D. și la daune morale către partea civilă S.M., avându-se în vedere suferința pe care i-a produs-o decesul mamei sale, ca urmare a acțiunii violente a lui T.G. Având în vedere, că, victima inițial a fost internată la Spitalul de Urgență „Sf. Pantelimon" Focșani, iar ulterior transportată la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Apostol Andrei" Galați, cu ambulanța, inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor de spitalizare către aceste unități medicale, precum și la plata contravalorii transportului către Serviciul de Ambulanță Vrancea - Focșani, plus dobânda legală calculată fiind de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la încasarea debitului. Împotriva sentinței Tribunalului Vrancea a declarat apel inculpatul T.G., solicitând achitarea sa în baza prevederilor art. 10 lit. d) C. proc.

pen., afirmând că nu a lovit decât cu palma victima G.G. iar decesul s-a datorat autopropulsiei pe un plan dur din curtea casei, datorită stării de ebrietate a victimei. Prin decizia penală nr. 222/A din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat. S-a reținut în esență că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și încadrarea juridică, pe baza unei complete și judicioase analize a materialului probator administrat în cauză. În acest sens s-a reținut că aceeași apărare și solicitare de achitare a fost formulată de inculpat și în fața instanței de fond, justificat respinse câtă vreme nu sunt susținute de probele administrate în cauză.

Teza principală susținută de inculpat în declarația dată la fondul cauzei, cum că a lovit victima cu palma peste ceafă, care a căzut pe pat și după câteva minute a găsit-o căzută în curte, este infirmată de declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală, unde a arătat că în urma loviturii aplicate de el, victima s-a lovit cu capul de masă și apoi a căzut pe pat. De altfel, se observă că leziunea care a condus la decesul victimei este localizată în partea stângă a capului în vreme ce inculpatul a arătat că a găsit victima căzută în curte pe partea dreaptă astfel că s-a exclus ca victima să se fi lovit la cap în urma căderii în curte.

Raportul de constatare medico-legală a confirmat această varianta de producere a faptei reținută prin sentință, arătând că victima prezenta două tipuri de leziuni, respectiv un traumatism cranio-cerebral emisferic stâng, ce ar fi putut fi produs prin cădere de la același nivel, cu impact cranian de un plan dur și excoriații pe coapsa dreaptă, care însă nu au intervenit în determinismul morții. Coroborând aceste aspecte cu cele desprinse din cercetarea la fața locului și din declarația martorei P.I., din care a rezultat că locul unde a căzut în curte victima nu prezenta suprafețe dure, betonate, a rezultat că leziunea din partea stângă a capului nu a putut fi produsă decât urmarea loviturii aplicată de inculpat, în vreme ce excoriațiile de pe coapsa dreaptă se puteau produce urmarea căderii victimei în curte, după ce anterior, în casă, inculpatul lovise victima cu palma.

Nu lipsit de relevanță s-a apreciat și comportamentul inculpatului după agresiunea victimei, acesta evitând să anunțe medicul timp de două zile și ascunzând prezența victimei aflată în stare gravă la domiciliul său, spunându-i martorului M.V. că este plecată la rudele sale, ceea ce a denotat intenția de a ascunde fapta comisă, respectiv lovirea victimei urmată de căderea acesteia și lovirea de o masă, sperând că își va reveni. S-a apreciat că justificat a reținut instanța de fond vinovăția inculpatului T.G. sub aspectul comiterii infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

constând în aceea că la data de 24 decembrie 2009, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și în urma unei altercații verbale cu victima G.G., inculpatul a lovit-o cu palma peste față ceea ce a provocat căderea victimei și lovirea cu partea stângă a capului de colțul unei mese, leziunea suferită conducând la decesul victimei la data de 04 ianuarie 2010. În consecință, constatând că motivul de apel invocat de inculpat este nefondat și din oficiu nu au fost decelate motive de modificare a sentinței penale supusă controlului judiciar, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul inculpatului T.G. Împotriva deciziei penale nr. 222/A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați a declarat recurs inculpatul T.G., invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 8, 10 și 18 C. proc.

pen. În motivare, a susținut că instanța a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, întrucât nu există nicio probă că a săvârșit infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte iar din acest motiv se impune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Moartea victimei a survenit urmarea căderii pe aleea betonată din curte, la dosar neexistând nici un mijloc de probă care să stabilească modalitatea în care s-a produs leziunea letală, declarațiile inculpatului neconstituind probe atâta vreme cât nu se coroborează cu alte probe administrate. În argumentarea celorlalte motive de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 8 și 10 C. proc.

pen., recurentul a susținut că expertiza psihiatrică era obligatorie în cauză iar probele solicitate, constând în efectuarea unei noi expertize medico - legale și adrese la postul de poliție și primăria din comună pentru a se comunica dacă anterior datei de 24 decembrie 2009, victima a depus vreo plângere penală privind agresiunile sale repetate, greșit au fost respinse de cele două instanțe. Din acest motiv, susține recurentul se impune casare ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului T.G. este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 8 C. proc.

pen. , privește situațiile când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile și în condițiile prevăzute în art. 117 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 117 alin. (1) C. proc. pen., expertiza psihiatrică a inculpatului este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și în cazul în care instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului. Din examinarea actelor dosarului, se constată că nu a fost depus vreun act medical care să ateste afecțiuni psihice ale inculpatului și care să creeze instanței de judecată îndoieli asupra stării psihice a acestuia.

Simpla cerere de efectuare a unei expertize psihiatrice nesusținută de acte medicale care să dovedească suferințe psihice ale inculpatului și să creeze organelor judiciare dubii asupra discernământului său, nu este suficientă, iar argumentele apărării, anume că inculpatul este neșcolarizat nu poate constitui temei pentru admiterea unei astfel de cereri. A admite contrariul, ar însemna ca în situațiile în care acuzatul este neșcolarizat, expertiza psihiatrică să devină obligatorie, ceea ce contravine prevederilor art. 117 alin. (1) și (2) C. proc. pen. , care prevăd expres și limitativ cazurile când expertiza psihiatrică este obligatorie. Pe de altă parte, inc. T.G. a fost judecat și condamnat pentru loviri cauzatoare de moarte și nu pentru omor deosebit de grav.

Prin urmare, expertiza psihiatrică a inculpatului nu este obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 117 alin. (1) C. proc. pen. , cazul de casare invocat de apărare, art. 385 9 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. nefiind incident în cauză. Motivul de casare prev. în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. , privește omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, cu privire la unele probe administrate, ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la unele probe administrate are în vedere situația în care instanța nu a examinat declarațiile martorilor sau concluziile unei expertize efectuate în cauză nepronunțându-se asupra acestora.

Cea de-a treia situație (omisiunea … de a se pronunța asupra unor cereri esențiale...) se referă la cereri esențiale de natură să garanteze drepturile părților și să influențeze soluția procesului, cum ar fi spre exemplu cererea pentru administrarea unei probe asupra căreia instanța a omis să se pronunțe, dar nu privește ipoteza în care instanța a respins motivat cererea pentru administrarea unei probe, cum doctrina dar și practica judiciară au statuat. În acest sens, respingerea cererii inculpatului de a se efectua o nouă expertiză medico - legală cât și cererea sa de a se emite o adresă la postul de poliție și primăria din comună pentru a se comunica dacă anterior datei de 24 decembrie 2009, victima a depus vreo plângere penală privind agresiunile repetate ale inculpatului, nu atrage incidența cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen., de vreme ce atât prima instanță cât și instanța de apel s-au pronunțat motivat asupra ambelor probe solicitate, în sensul respingerii acestora. În cursul urmăririi penale, s-a întocmit de către Serviciul de Medicină Legală Galați un raport de constatare medico - legală privind autopsia victimei G.G., care a stabilit că moartea numitei G.G. a fost violentă și s-a datorat compresiunii cerebrale compresiunii cerebrale prin hematom subdural acut de emisfer cerebral stâng (operat), consecință a unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală fronto-parieto-occipitală stângă. Traumatismul cranio-cerebral a putut fi produs prin cădere de la același nivel, cu lovire de plan dur cu impact cranian, posibil occipital stâng, ca urmare a unei auto sau heteropropulsii și poate data de 2-3 zile înaintea intervenției neurochirurgicale.

La autopsia cadavrului, în afara leziunilor traumatice cranio-cerebrale produse prin lovire de plan dur, s-au mai constatat excoriații pe coapsa dreaptă, care au putut fi produse prin același mecanism și ar putea data de 10-11 zile înaintea decesului, fără rol în tanatogeneza, neputându-se preciza dacă s-au produs concomitent cu leziunile cranio - cerebrale tanatogeneratoare ori le-au predat sau succedat. S-a concluzionat că între traumatismul cranio - cerebral cu leziuni meningo -cerebrale și moartea victimei există legătură directă de cauzalitate. Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași, a avizat raportul de necropsie medico - legal și a formulat concluzii proprii, în sensul că moartea numitei G.G.

a fost violentă, s-a datorat comei cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural subacut emisferic stâng și contuzie cerebrală. Traumatismul cranio-cerebral a putut fi produs prin cădere de la același nivel, cu impact cranian de un plan dur; între traumatismul cranio-cerebral și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate; leziunile cranio-cerebrale au putut fi produse cu 2-3 zile anterior efectuării intervenției chirurgicale; excoriațiile la coapsa dreaptă, constatate și de S.M.L. Galați au putut fi produse cu 10-11 zile înainte de data decesului și nu au intervenit în determinismul morții. În primă instanță, la cererea apărării, instanța a solicitat S.M.L.

Galați precizări în legătură cu înțelesul sintagmei „cădere de la același nivel „ înserată în cuprinsul raportului de necropsie. Cu adresa din 26 ianuarie 2011, s-a comunicat că prin cădere de la același nivel în sens medico - legal, se înțelege căderea de pe același plan fie în timp ce persoana merge sau fuge, fie în timp ce stă în picioare (poziție ortostatică) spre deosebire de căderea de la alt nivel sau de la înălțime, când se produce de pe un plan superior pe altul situat mai jos. Căderea poate fi autopropulsată, adică fără intervenția altei persoane sau heteropropulsată prin împingerea sau lovirea de către o altă persoană. Potrivit dispozițiilor art. 124 alin. (1) C. proc. pen., când organul de urmărire penală sau instanța de judecată constată, la cerere sau din oficiu că expertiza nu este completă, dispune efectuarea unui supliment de expertiză, iar în conformitate cu prevederile art. 125 C. proc.

pen., dacă organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză, dispune efectuarea unei noi expertize. Ambele instanțe - fond, apel - s-au pronunțat motivat și corect asupra cererii inculpatului de efectuarea unui supliment de expertiză, respectiv efectuarea unei noi expertize, respingând-o, avându-se în vedere că între concluziile actelor medicale nu există contradicții, raportul medico - legal de necropsie a fost completat de Comisia de avizare și control, concluziile formulate fiind certe, clare și neechivoce ce nu impun efectuarea unei noi expertize medico - legale.

Cât privește cererea apărării, de efectuarea unor adrese la poliție și primăria din comună privind comportarea agresivă a inculpatului în raporturile cu victima, corect s-a respins de instanța de apel, întrucât o astfel de probă nu este concludentă, o dată ce nu servește la dovedirea unor fapte și împrejurări de care depinde justa soluționare a cauzei, iar pe de altă parte este în defavoarea inculpatului cu efecte asupra individualizării judiciare a pedepsei, astfel că în apelul inculpatului apare ca fiind inutilă, de vreme ce nu i se poate agrava situația în calea de atac. Cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este incident dacă s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Eroarea de fapt există atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin urmare, există o eroare de fapt, dacă prin hotărârea atacată instanța a reținut o anumită situație de fapt pe baza probelor administrate în cauză, dar din probele administrate rezultă o altă situație de fapt. Eroarea de fapt există și atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe și nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, esențială, în sensul că a influențat soluția pronunțată în cauză și a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. În cauză, nu este incident cazul de casare prev. de dispoz. art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, întrucât nu ne aflăm în ipoteza unei situații de fapt stabilite contrar probelor dosarului. În urma analizării materialului probator administrat în cauză, a fost reținută o corectă situație de fapt, o justă încadrare a faptei inculpatului T.G., constatând că vinovăția acestuia a fost dovedită și întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Acțiunea infracțională a inculpatului a fost dovedită cu probe certe de vinovăție, în acest sens fiind avute în vedere, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, coroborate cu declarațiile martorilor M.V., P.M.A., P.M., Ț.J., M.C., M.N., M.E., D.L., Ț.S., raportul de constatare medico - legală din 05 ianuarie 2010, inclusiv cu relatările inculpatului făcute pe parcursul procesului. Cu ocazia cercetării locului faptei, inculpatul T.G. a relatat organelor de urmărire penală că în timp ce se afla într-o încăpere a locuinței, i-a dat victimei o palmă peste cap, aceasta s-a dezechilibrat, lovit de o masă și a căzut pe pat.

În planșele fotografice aflate la dosar, inculpatul este prezentat indicând modalitatea în care a acționat în seara de 24 decembrie 2009, anume a lovit victima - concubina sa cu palma stângă la nivelul capului, pe partea stângă, aceasta a căzut și s-a lovit de colțul unei mese, în același sens declarând și inculpatul T.G. în cursul urmăririi penale. Actele medico - legale cu concluzionat că moartea victimei s-a datorat comei cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural subacut emisferic stâng și contuzie cerebrală. Traumatismul cranio-cerebral a putut fi produs prin cădere de la același nivel, cu impact cranian de un plan dur; între traumatismul cranio-cerebral și decesul victimei existând legătură directă de cauzalitate.

Aceasta înseamnă că victima, urmarea loviturii aplicată de inculpat la cap, pe partea stângă s-a lovit de colțul mesei (plan dur) cu consecința producerii unui hematom subdural subacut emisferic stâng, contuzie cerebrală ce au condus la comă cerebrală și în final la deces. Apărarea inculpatului din faza judecății, anume că moartea victimei a survenit urmarea căderii pe aleea betonată din curte, nu poate fi reținută pentru că nu este susținută de probe. Victima nu a fost găsită de către organele de urmărire penală într-o asemenea poziție, ci la Spitalul județean Sfântul Pantelimon - Focșani, adusă de o ambulanță. Din procesul verbal de cercetare la fața locului a reieșit că inculpatul T.G. a indicat că a găsit victima căzută pe sol, culcată pe partea dreaptă, consemnându-se în același act procedural că solul din zonă este acoperit de iarbă, martora P.I.

- fiica victimei - precizând că în curtea locuinței victimei nu există nicio suprafață betonată, cu excepția unei mici porțiuni de lângă scările de la intrare. De asemenea, în planșele foto inculpatul indică poziția victimei când a găsit-o căzută, anume pe partea dreaptă a capului, observându-se cu ușurință că solul este acoperit cu iarbă. Or, raportul medico - legal de necropsie nu atestă hematom subdural subacut emisferic drept ci stâng, iar victima nu a căzut și nu s-a lovit de o alee betonată în curte, pentru că nu există o asemenea suprafață dură, cum cercetarea la fața locului, planșele foto dar și depoziția martorei P.I. au relevat. Impactul victimei cu solul acoperit cu iarbă, cu lovire pe partea dreapta a capului este imposibil să producă victimei un traumatism cranio - cerebral cu hematom subdural subacut emisferic stâng, dată fiind absența unui plan dur în curtea victimei.

Sub aspectul laturii obiective, a existat o acțiune de lovire a inculpatului T.G., care a avut ca urmare moartea victimei, între această acțiune și rezultatul produs existând legătură de cauzalitate, în sensul că fără activitatea inculpatului, moartea victimei nu s-ar fi produs. Pentru existenta infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu este necesar, sub raport obiectiv, ca activitatea făptuitorului să fi provocat singură moartea victimei, ci este suficient a se constata că între această activitate și decesul victimei există raport de cauzalitate, ceea ce este dovedit în cauză.

Astfel, moartea victimei s-a datorat comei cerebrale, consecința unui traumatism cranio - cerebral cu hematom subdural subacut emisferic stâng și contuzie cerebrală, produs prin cădere de la același nivel cu impact cranian de un plan dur, adică urmarea acțiunii ilicite a inculpatului de lovire a victimei cu palma la nivelul capului, dezechilibrării, lovirii acesteia de colțul unei mese (corp dur) și căderii. În consecință, fără existența acțiunii inculpatului nu s-ar fi produs rezultatul letal. Cât privește latura subiectivă a infracțiunii, se apreciază a fi îndeplinită, inculpatul acționând cu intenția de a lovi victima, iar urmarea mai gravă produsă - moartea victimei - fiindu-i imputabilă inculpatului pe baza culpei.

Cu alte cuvinte, inculpatul a dorit să lovească victima, dar s-a produs moartea acesteia, rezultat pe care nu 1-a prevăzut, deși putea și trebuia să-1 prevadă. În acest sens, trebuie avută în vedere și împrejurarea că victima se afla în stare de ebrietate, (fapt dovedit prin depozițiile inculpatului T.G. și prin foaia de observație a Spitalului Clinic județean de Urgență Sf. Apostol Andrei, care atestă un etilism cronic), ceea ce însemna că era o persoană vulnerabilă, nesigură, a cărei reacție era mult întârziată în raport cu cea unei persoane care nu consumase alcool. Trebuie observat că acțiunea inculpatului a fost de mare intensitate, atâta vreme cât urmarea loviturii primite la nivelul capului, victima s-a dezechilibrat, s-a lovit cu capul de colțul mesei și a căzut, leziunile traumatice suferite ducând în final la deces.

Nu în ultimul rând, trebuie luată în considerare și conduita ulterioară a inculpatului, anume că a lipsit victima de îngrijiri medicale timp de două zile (salvarea fiind sesizată abia la 26 decembrie 2009) ascunzând martorului M.V. că se află în stare gravă în locuința sa, ceea ce a împiedicat o intervenție rapidă a cadrelor medicale de specialitate. Concluzionând a fost dovedită vinovăția inculpatului T.G. în comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte asupra victimei G.G. și constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.G.

împotriva deciziei penale nr. 222/A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 222/A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2012.