ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 799/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 799/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

penal de față:

Prin sentința

penală nr. 71 din 28 martie 2011 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatului

T.G. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

prevăzută de art. 183 C. pen. la 5 ani închisoare.

În

condițiile art. 71 C. pen. s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a-

II

-a și lit. b) C. pen.

S-a admis în

parte acțiunea civilă și s-a dispus obligarea inculpatului T.G., la plata despăgubirilor

civile, astfel: 1.500 RON daune materiale către partea civilă P.I., 1.500 RON daune

materiale și 1.000 RON daune morale către partea civilă S.M.I., 1.000 RON daune

materiale către partea civilă G.M.M., 1.500 RON daune materiale către partea civilă

S.D.

S-a dispus obligarea

inculpatului T.G. la plata sumei de 470,78 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare

către Spitalul de Urgență „Sf. Pantelimon" Focșani, 1.270,16 RON către Serviciul

de Ambulanță Vrancea-Focșani, 2.830,23 RON către Spitalul Clinic de Urgență "Sf.

Apostol Andrei"- Galați, plus dobânda legală, calculată de la rămânerea definitivă

a hotărârii și până la încasarea în totalitate a debitului.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 226/ P/ 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost trimis în

judecată inculpatul T.G., pentru săvârșirea

infracțiunii de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte,

faptă prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a reținut

că, în seara zilei de 24 decembrie 2009, inculpatul T.G. în timp ce se afla în locuința

concubinei sale, G.G., din comuna P., sat T., Județul Vrancea, pe fondul consumului

de băuturi alcoolice, a avut o altercație cu aceasta lovind-o cu palma în zona feței,

iar urmarea loviturii primite victima a fost proiectată în colțul unei mese și pe

un pat, lovindu-se la cap, suferind un traumatism cranio - cerebral ce a condus

la deces în data de 04 ianuarie 2010.

Analizând materialul

probator administrat în proces, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

într-un imobil din satul T., comuna P., județul Vrancea, aproximativ 10-12 ani inculpatul

T.G. a trăit în concubinaj cu victima G.G., ambii cunoscuți în comunitate ca și

consumatori de băuturi alcoolice, pe fondul stării de beție, între cei doi existând

deseori conflicte.

Unul dintre

acestea s-a petrecut în ziua de 24 decembrie 2009, fiind și ultimul de altfel.

În dimineața

zilei respective (24 decembrie 2009), în Ajunul Crăciunului, inculpatul T.G. a mers

la locuința numitei P.M., unde, a tăiat lemne până în jurul orei 15:00 după care

a revenit la domiciliul său.

La scurt timp,

aflându-se într-una din camerele locuinței, între T.G. și G.G. s-a ivit o discuție

contradictorie și pe acest fond, inculpatul a lovit-o pe concubina sa cu palma peste

față, aceasta fiind proiectată în colțul unei mese și apoi pe pat, victima s-a lovit

la cap, în partea stângă suferind un traumatism cranio - cerebral.

În momentul

agresiunii cei doi se aflau unul în fața altuia, victima cu spatele spre masa de

care s-a lovit.

În acest sens,

au fost avute în vedere următoarele probe: planșa foto aflată la dosar urmărire

penală, inculpatul indicând partea stângă a patului, unde victima s-a lovit de colțul

mesei și zona capului unde s-a lovit. Declarația inculpatului dată la procuror,

în care a precizat că victima s-a lovit cu capul de masă, s-a ridicat și s-a dus

în curte pentru a aduce lemne în casă. Susținerea s-a apreciat nesinceră întrucât

din raportul de constatare medico-legală a rezultat existența unui traumatism cranio-cerebral

cu contuzie frontală parieto-occipitală stânga și nu pe partea dreaptă, așa cum

s-a susținut atunci când s-a arătat că victima ar fi căzut pe partea dreaptă; Declarația

inculpatului dată în fața organelor de poliție în prezența martorului

asistent, în care a făcut o descriere a

ceea ce s-a petrecut în seara zilei de 24 decembrie 2009 în cameră, recunoscând

că a lovit victima cu palma în zona capului. Declarațiile martorului P.I., din care

a reieșit că în curtea imobilului, nu există suprafață betonată.

S-a reținut

că în seara zilei de 24 decembrie 2009, când s-a aflat în vizită la locuința martorului

M.V. la întrebarea acestuia, unde se află concubina sa, inculpatul nu a răspuns

sincer declarându-i că se află la mama ei pentru a pregăti preparatele specifice

zilei de Crăciun, apreciindu-se că acest aspect este în plus o dovadă că T.G. conștientizase

starea precară a sănătății concubinei, urmarea acțiunii sale violente, încercând

astfel să ascundă starea în care se afla în acel moment G.G.

După aproximativ

două zile, respectiv în data de 26 decembrie 2009, întrucât victima, nu se mai ridicase

din pat din momentul agresiunii, inculpatul T.G. a mers la locuința surorii sale,

Ț.S. din aceeași localitate, prezentându-i starea în care se afla concubina sa rugând-o

să telefoneze serviciului de ambulantă.

În

seara respectivă, victima a fost transportată

la Spitalul Județean de Urgență „Sf. Pantelimon" din Focșani, și ulterior la

Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei" Galați unde a și decedat

în seara zilei de 04 ianuarie 2010, urmarea leziunilor traumatice cranio-cerebrale

suferite.

Cadavrul victimei

a fost autopsiat la Serviciul Medicină - Legală Galați, iar prin raportul  din 05

ianuarie 2010, s-a concluzionat: - moartea numitei G.G. a fost violentă; ea s-a

datorat compresiunii cerebrale prin hematom subdural acut de emisfer cerebral stâng

(operat), consecință a unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală fronto-parieto-occipitală

stângă.

În

continuare s-a reținut în actul medical

că, traumatismul cranio-cerebral a putut fi produs prin cădere de la același nivel,

cu lovire de plan dur cu impact cranian, posibil occipital stâng, ca urmare a unei

auto sau heteropropulsii și poate data de 2-3 zile înaintea intervenției chirurgicale.

La autopsia cadavrului, în afara leziunilor traumatice cranio-cerebrale produse

prin lovire de plan dur, s-au mai constatat excoriații pe coapsa dreaptă, care au

putut fi produse prin același mecanism și pot data de 10-11 zile înaintea decesului,

fără rol în tanatogeneză.

S-a apreciat

că această precizare răspunde apărării inculpatului, în sensul că excoriatiile nu

s-au produs în data de 24.12.2009 când victima după

susținerea inculpatului a fost găsită

căzută în curte, ci cu mult mai înainte, respectiv cu 10-11 zile de data decesului.

De asemenea,

s-a mai arătat că, între traumatismul cranio-cerebral cu leziuni meningo-cerebrale

și moartea victimei există legătură directă de cauzalitate.

Prin adresa

nr. 21910 din 15 iulie 2010 Institutul de Medicină Legală Iași a înaintat avizul

Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico - Legale privind concluziile raportului

de constatare medico-legală nr. 13/C/din 13 ianuarie 2010, formulând concluzii proprii,

după cum urmează: moartea numitei G.G. a fost violentă; ea s-a datorat comei cerebrale,

consecința unui traumatism cranio - cerebral cu hematom subdural subacut emisferic

stâng și contuzie cerebrală. Traumatismul cranio - cerebral a putut fi produs prin

cădere de la același nivel, cu impact cranian de un plan dur; între traumatismul

cranio-cerebral și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate; leziunile

cranio-cerebrale au putut fi produse cu 2-3 zile anterior efectuării intervenției

chirurgicale; excoriațiile la coapsa dreaptă, constatate și de S.M.L. Galați s-au

putut produce prin lovire cu sau de obiect dur și nu au intervenit în determinismul

morții.

La solicitarea

apărării, s-a solicitat S.M.L. Galați clarificarea sintagmei folosită în documentul

medical și anume „cădere de la același nivel".

Prin adresa

din 26 ianuarie 2011 S.M.L. Galați s-a precizat că: prin cădere de la același nivel

în sens medico-legal se înțelege, cădere de pe același plan, fie în timp ce persoana

merge sau fuge, fie în timp ce stă în picioare (o poziție ortostatică) spre deosebire

de căderea de la alt nivel sau de la înălțime (cădere de la mai mult de 2-3 m. este

numită în majoritatea literaturii de specialitate precipitare), când, căderea se

produce de pe un plan superior pe altul situat mai jos.

Prin urmare,

s-a apreciat că și această precizare confirmă situația de fapt rezultată din materialul

probator anume, inculpatul T.G. a lovit pe concubina sa cu palma peste față, iar

datorită loviturii a căzut și s-a lovit în partea stângă a capului, fapt ce a condus

la decesul acesteia.

În drept, s-a

apreciat că fapta inculpatului T.G., care, în seara zilei de 24 decembrie 2009,

în timp ce se afla în locuința concubinei sale, G.G., din comuna P., sat T., Jud.Vrancea,

pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a avut o altercație cu aceasta, lovind-o

cu palma peste față, datorită loviturii primite, victima fiind proiectată în colțul

unei mese și pe un pat, lovindu-se la cap, suferind un traumatism cranio- cerebral

ce a dus la decesul acesteia în data de 04 ianuarie 2010, acest rezultat fiind ca

urmare a acțiunii sub forma culpei a autorului, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183

C. pen.

Instanța de

fond a dispus condamnarea inculpatului T.G. pentru infracțiunea prevăzută de

art. 183 C. pen., iar la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere pericolul

social deosebit de grav al faptei, constând în urmările produse (decesul unei persoane),

împrejurările în care a fost comisă, dar și conduita inculpatului în proces care

a adoptat o poziție oscilantă, nefiind sincer în relatările sale asupra modului

cum a acționat.

S-a apreciat

că, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul prevăzut de legea penală cu executare

în regim de detenție, este în măsură a-1 reeduca pe inculpat.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În ceea ce privește

daunele materiale, acțiunea civilă a fost admisă în parte.

S-a reținut

că atât la urmărirea penală cât și la instanță, P.I. s-a constituit parte civilă

cu suma de 2.000 RON reprezentând daune materiale, S.M. cu 2.000 RON - daune materiale

și 3.000 RON daune morale, iar G.M. și S.D., ambii la urmărirea penală, cu câte

2.000 RON.

Din declarațiile

martorilor A.A., I.I., a rezultat că P.I., S.M., G.M. și S.D. - fiice și fiu, au

participat și au cheltuit sume de bani cu ocazia înmormântării mamei lor -victima

G.G. cât și la pomenile ulterioare, suma totală fiind sub cea solicitată.

Prin urmare,

față de declarațiile martorilor respectivi, sumele pretinse au fost acordate în

raport de cheltuielile efective, efectuate și probate de părțile civile.

Așadar, inculpatul

a fost obligat la despăgubiri materiale către părțile civile P.I., S.M., G.M. și

S.D. și la daune morale către partea civilă S.M., avându-se în vedere suferința

pe care i-a produs-o decesul mamei sale, ca urmare a acțiunii violente a lui T.G.

Având în vedere,

că, victima inițial a fost internată la Spitalul de Urgență „Sf. Pantelimon"

Focșani, iar ulterior transportată la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Apostol Andrei"

Galați, cu ambulanța, inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor de spitalizare

către aceste unități medicale, precum și la plata contravalorii transportului către

Serviciul de Ambulanță Vrancea - Focșani, plus dobânda legală calculată fiind de

la data rămânerii definitive a hotărârii și până la încasarea debitului.

Împotriva sentinței

Tribunalului Vrancea a declarat apel inculpatul T.G., solicitând achitarea sa în

baza prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., afirmând că nu a lovit decât cu

palma victima G.G. iar decesul s-a datorat autopropulsiei pe un plan dur din curtea

casei, datorită stării de ebrietate a victimei.

Prin decizia

penală nr. 222/A din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat

apelul declarat.

S-a reținut

în esență că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și încadrarea juridică,

pe baza unei complete și judicioase analize a materialului probator administrat

în cauză.

În acest sens

s-a reținut că aceeași apărare și solicitare de achitare a fost formulată de inculpat

și în fața instanței de fond, justificat respinse câtă vreme nu sunt susținute de

probele administrate în cauză.

Teza principală

susținută de inculpat în declarația dată la fondul cauzei, cum că a lovit victima

cu palma peste ceafă, care a căzut pe pat și după câteva minute a găsit-o căzută

în curte, este infirmată de declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală,

unde a arătat că în urma loviturii aplicate de el, victima s-a lovit cu capul de

masă și apoi a căzut pe pat.

De altfel, se

observă că leziunea care a condus la decesul victimei este localizată în partea

stângă a capului în vreme ce inculpatul a arătat că a găsit victima căzută în curte

pe partea dreaptă astfel că s-a exclus ca victima să se fi lovit la cap în urma

căderii în curte.

Raportul de

constatare medico-legală a confirmat această varianta de producere a faptei reținută

prin sentință, arătând că victima prezenta două tipuri de leziuni, respectiv un

traumatism cranio-cerebral emisferic stâng, ce ar fi putut fi produs prin cădere

de la același nivel, cu impact cranian de un plan dur și excoriații pe coapsa dreaptă,

care însă nu au intervenit în determinismul morții.

Coroborând aceste

aspecte cu cele desprinse din cercetarea la fața locului și din declarația martorei

P.I., din care a rezultat că locul unde a căzut în curte victima nu prezenta suprafețe

dure, betonate, a rezultat că leziunea din partea stângă a capului nu a putut fi

produsă decât urmarea loviturii aplicată de inculpat, în vreme ce excoriațiile de

pe coapsa dreaptă se puteau produce urmarea căderii victimei în curte, după ce anterior,

în casă, inculpatul lovise victima cu palma.

Nu lipsit de

relevanță s-a apreciat și comportamentul inculpatului după agresiunea victimei,

acesta evitând să anunțe medicul timp de două zile și ascunzând prezența victimei

aflată în stare gravă la domiciliul său, spunându-i martorului M.V. că este plecată

la rudele sale, ceea ce a denotat intenția de a ascunde fapta comisă, respectiv

lovirea victimei urmată de căderea acesteia și lovirea de o masă, sperând că își

va reveni.

S-a apreciat

că justificat a reținut instanța de fond vinovăția inculpatului T.G. sub aspectul

comiterii infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de

art. 183 C. pen. constând în aceea că la data de 24 decembrie 2009, pe fondul consumului

de băuturi alcoolice și în urma unei altercații verbale cu victima G.G., inculpatul

a lovit-o cu palma peste față ceea ce a provocat căderea victimei și lovirea cu

partea stângă a capului de colțul unei mese, leziunea suferită conducând la decesul

victimei la data de 04 ianuarie 2010.

În consecință,

constatând că motivul de apel invocat de inculpat este nefondat și din oficiu nu

au fost decelate motive de modificare a sentinței penale supusă controlului judiciar,

în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul inculpatului

T.G.

Împotriva deciziei

penale nr. 222/A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați a declarat recurs

inculpatul T.G., invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 8, 10 și 18 C. proc. pen.

În motivare,

a susținut că instanța a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea

unei hotărâri greșite de condamnare, întrucât nu există nicio probă că a săvârșit

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte iar din acest motiv se impune achitarea

sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C.

proc. pen. Moartea victimei a survenit urmarea căderii pe aleea betonată din curte,

la dosar neexistând nici un mijloc de probă care să stabilească modalitatea în care

s-a produs leziunea letală, declarațiile inculpatului neconstituind probe atâta

vreme cât nu se coroborează cu alte probe administrate.

În argumentarea

celorlalte motive de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 8 și 10 C.

proc. pen., recurentul a susținut că expertiza psihiatrică era obligatorie în cauză

iar probele solicitate, constând în efectuarea unei noi expertize medico - legale

și adrese la postul de poliție și primăria din comună pentru a se comunica dacă

anterior datei de 24 decembrie 2009, victima a depus vreo plângere penală privind

agresiunile sale repetate, greșit au fost respinse de cele două instanțe. Din acest

motiv, susține recurentul se impune casare ambelor hotărâri și trimiterea cauzei

spre rejudecare instanței de fond.

Examinând

motivele de recurs invocate, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului T.G. este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cazul de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. , privește situațiile

când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile și în

condițiile prevăzute în art. 117 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor

art. 117 alin. (1) C. proc. pen., expertiza psihiatrică a inculpatului este obligatorie

în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și în cazul în care instanța

de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului.

Din examinarea

actelor dosarului, se constată că nu a fost depus vreun act medical care să ateste

afecțiuni psihice ale inculpatului și care să creeze instanței de judecată îndoieli

asupra stării psihice a acestuia.

Simpla cerere

de efectuare a unei expertize psihiatrice nesusținută de acte medicale care să dovedească

suferințe psihice ale inculpatului și să creeze organelor judiciare dubii asupra

discernământului său, nu este suficientă, iar argumentele apărării, anume că inculpatul

este neșcolarizat nu poate constitui temei pentru admiterea unei astfel de cereri.

A admite contrariul, ar însemna ca în situațiile în care acuzatul este neșcolarizat,

expertiza psihiatrică să devină obligatorie, ceea ce contravine prevederilor

art. 117 alin. (1) și (2) C. proc. pen. , care prevăd expres și limitativ cazurile

când expertiza psihiatrică este obligatorie.

Pe de altă parte,

inc. T.G. a fost judecat și condamnat pentru loviri cauzatoare de moarte și nu pentru

omor deosebit de grav.

Prin urmare,

expertiza psihiatrică a inculpatului nu este obligatorie în conformitate cu dispozițiile

art. 117 alin. (1) C. proc. pen. , cazul de casare invocat de apărare, art. 385

9

alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.  nefiind incident în cauză.

Motivul de casare

prev. în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. , privește omisiunea

instanței de a se pronunța asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin

actul de sesizare, cu privire la unele probe administrate, ori asupra unor cereri

esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze

soluția procesului.

Omisiunea instanței

de a se pronunța cu privire la unele probe administrate are în vedere situația în

care instanța nu a examinat declarațiile

martorilor sau concluziile

unei expertize efectuate în cauză nepronunțându-se asupra acestora.

Cea de-a treia

situație (omisiunea ....de a se pronunța asupra unor cereri esențiale...) se referă

la cereri esențiale de natură să garanteze drepturile părților și să influențeze

soluția procesului, cum ar fi spre exemplu cererea pentru administrarea unei probe

asupra căreia instanța a omis să se pronunțe, dar nu privește ipoteza în care instanța

a respins motivat cererea pentru administrarea unei probe, cum doctrina dar și practica

judiciară au statuat.

În

acest sens, respingerea cererii inculpatului

de a se efectua o nouă expertiză medico - legală cât și cererea sa de a se emite

o adresă la postul de poliție și primăria din comună pentru a se comunica dacă anterior

datei de 24 decembrie 2009, victima a depus vreo plângere penală privind agresiunile

repetate ale inculpatului, nu atrage incidența cazului de casare prevăzut în

art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., de vreme ce atât prima instanță

cât și instanța de apel s-au pronunțat motivat asupra ambelor probe solicitate,

în sensul respingerii acestora.

În

cursul urmăririi penale, s-a întocmit de

către Serviciul de Medicină Legală Galați un raport de constatare medico - legală

privind autopsia victimei G.G., care a stabilit că moartea numitei G.G. a fost violentă

și s-a datorat compresiunii cerebrale compresiunii cerebrale prin hematom subdural

acut de emisfer cerebral stâng (operat), consecință a unui traumatism cranio-cerebral

cu contuzie cerebrală fronto-parieto-occipitală stângă. Traumatismul cranio-cerebral

a putut fi produs prin cădere de la același nivel, cu lovire de plan dur cu impact

cranian, posibil occipital stâng, ca urmare a unei auto sau heteropropulsii și poate

data de 2-3 zile înaintea intervenției neurochirurgicale. La autopsia cadavrului,

în afara leziunilor traumatice cranio-cerebrale produse prin lovire de plan dur,

s-au mai constatat excoriații pe coapsa dreaptă, care au putut fi produse prin același

mecanism și ar putea data de 10-11 zile înaintea decesului, fără rol în tanatogeneza,

neputându-se preciza dacă s-au produs concomitent cu leziunile cranio - cerebrale

tanatogeneratoare ori le-au predat sau succedat. S-a concluzionat că între traumatismul

cranio - cerebral cu leziuni meningo -cerebrale și moartea victimei există legătură

directă de cauzalitate.

Comisia de Avizare

și Control al Actelor Medico Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași,

a avizat raportul de necropsie medico -

legal și a formulat concluzii proprii, în sensul că moartea numitei G.G. a fost

violentă, s-a datorat comei cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral

cu hematom subdural subacut emisferic stâng și contuzie cerebrală. Traumatismul

cranio-cerebral a putut fi produs prin cădere de la același nivel, cu impact cranian

de un plan dur; între traumatismul cranio-cerebral și decesul victimei există legătură

directă de cauzalitate; leziunile cranio-cerebrale au putut fi produse cu 2-3 zile

anterior efectuării intervenției chirurgicale; excoriațiile la coapsa dreaptă, constatate

și de S.M.L. Galați au putut fi produse cu 10-11 zile înainte de data decesului

și nu au intervenit în determinismul morții.

În primă instanță,

la cererea apărării, instanța a solicitat S.M.L. Galați precizări în legătură cu

înțelesul sintagmei „cădere de la același nivel „ înserată în cuprinsul raportului

de necropsie. Cu adresa din 26 ianuarie 2011, s-a comunicat că prin cădere de la

același nivel în sens medico - legal, se înțelege căderea de pe același plan fie

în timp ce persoana merge sau fuge, fie în timp ce stă în picioare (poziție ortostatică)

spre deosebire de căderea de la alt nivel sau de la înălțime, când se produce de

pe un plan superior pe altul situat mai jos. Căderea poate fi autopropulsată, adică

fără intervenția altei persoane sau heteropropulsată prin împingerea sau lovirea

de către o altă persoană.

Potrivit dispozițiilor

art. 124 alin. (1) C. proc. pen., când organul de urmărire penală sau instanța de

judecată constată, la cerere sau din oficiu că expertiza nu este completă, dispune

efectuarea unui supliment de expertiză, iar în conformitate cu prevederile art.

125 C. proc. pen., dacă organul de urmărire penală sau instanța de judecată are

îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză, dispune

efectuarea unei noi expertize.

Ambele instanțe

- fond, apel - s-au pronunțat motivat și corect asupra cererii inculpatului de efectuarea

unui supliment de expertiză, respectiv efectuarea unei noi expertize, respingând-o,

avându-se în vedere că între concluziile actelor medicale nu există contradicții,

raportul medico - legal de necropsie a fost completat de Comisia de avizare și control,

concluziile formulate fiind certe, clare și neechivoce ce nu impun efectuarea unei

noi expertize medico - legale.

Cât privește

cererea apărării, de efectuarea unor adrese la poliție și primăria din comună privind

comportarea agresivă a inculpatului în raporturile cu victima, corect s-a respins

de instanța de apel, întrucât o astfel de probă nu este concludentă, o dată ce nu

servește la dovedirea unor fapte și împrejurări de care depinde justa soluționare

a cauzei, iar pe de altă parte este în defavoarea inculpatului cu efecte asupra

individualizării judiciare a pedepsei, astfel că în apelul inculpatului apare ca

fiind inutilă, de vreme ce nu i se poate agrava situația în calea de atac.

Cazul de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este incident dacă

s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri

greșite de achitare sau de condamnare.

Eroarea de fapt

există atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară

probelor dosarului. Prin urmare, există o eroare de fapt, dacă prin hotărârea atacată

instanța a reținut o anumită situație de fapt pe baza probelor administrate în cauză,

dar din probele administrate rezultă o altă situație de fapt. Eroarea de fapt există

și atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată

de probe și nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele

reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care

materialul probator o susține. Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt

trebuie să fie gravă, esențială, în sensul că a influențat soluția pronunțată în

cauză și a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau

de condamnare.

În cauză, nu

este incident cazul de casare prev. de dispoz. art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen., invocat de apărare, întrucât nu ne aflăm în ipoteza unei situații de

fapt stabilite contrar probelor dosarului.

În urma analizării

materialului probator administrat în cauză, a fost reținută o corectă situație de

fapt, o justă încadrare a faptei inculpatului T.G., constatând că vinovăția acestuia

a fost dovedită și întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului

pentru comiterea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183

C. pen.

Acțiunea infracțională

a inculpatului a fost dovedită cu probe certe de vinovăție, în acest sens fiind

avute în vedere, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice

aferente, coroborate cu declarațiile martorilor M.V., P.M.A., P.M., Ț.J., M.C.,

M.N., M.E., D.L., Ț.S., raportul de constatare medico - legală din 05 ianuarie 2010,

inclusiv cu relatările inculpatului făcute pe parcursul procesului.

Cu ocazia cercetării

locului faptei, inculpatul T.G. a relatat organelor de urmărire penală că în timp

ce se afla într-o încăpere a locuinței, i-a dat victimei o palmă peste cap, aceasta

s-a dezechilibrat, lovit de o masă și a căzut pe pat. În planșele fotografice aflate

la dosar, inculpatul este prezentat indicând modalitatea în care a acționat în seara

de 24 decembrie 2009, anume a lovit victima - concubina sa cu palma stângă la nivelul

capului, pe partea stângă, aceasta a căzut și s-a lovit de colțul unei mese, în

același sens declarând și inculpatul T.G. în cursul urmăririi penale.

Actele medico

- legale cu concluzionat că moartea victimei s-a datorat comei cerebrale, consecința

unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural subacut emisferic stâng și contuzie

cerebrală. Traumatismul cranio-cerebral a putut fi produs prin cădere de la același

nivel, cu impact cranian de un plan dur; între traumatismul cranio-cerebral și decesul

victimei existând legătură directă de cauzalitate.

Aceasta înseamnă

că victima, urmarea loviturii aplicată de inculpat la cap, pe partea stângă s-a

lovit de colțul mesei (plan dur) cu consecința producerii unui hematom subdural

subacut emisferic stâng, contuzie cerebrală ce au condus la comă cerebrală și în

final la deces.

Apărarea inculpatului

din faza judecății, anume că moartea victimei a survenit urmarea căderii pe aleea

betonată din curte, nu poate fi reținută pentru că nu este susținută de probe.

Victima nu a

fost găsită de către organele de urmărire penală într-o asemenea poziție, ci la

Spitalul județean Sfântul Pantelimon - Focșani, adusă de o ambulanță. Din procesul

verbal de cercetare la fața locului a reieșit că inculpatul T.G. a indicat că a

găsit victima căzută pe sol, culcată pe partea dreaptă, consemnându-se în același

act procedural că solul din zonă este acoperit de iarbă, martora P.I. - fiica victimei

- precizând că în curtea locuinței victimei nu există nicio suprafață betonată,

cu excepția unei mici porțiuni de lângă scările de la intrare.

De asemenea,

în planșele foto inculpatul indică poziția victimei când a găsit-o căzută, anume

pe partea dreaptă a capului, observându-se cu ușurință că solul este acoperit cu

iarbă.

Or, raportul

medico - legal de necropsie nu atestă hematom subdural subacut emisferic drept ci

stâng, iar victima nu a căzut și nu s-a lovit de o alee betonată în curte, pentru

că nu există o asemenea suprafață dură, cum cercetarea la fața locului, planșele

foto dar și depoziția martorei P.I. au relevat.

Impactul victimei

cu solul acoperit cu iarbă, cu lovire pe partea dreapta a capului este imposibil

să producă victimei un traumatism cranio - cerebral cu hematom subdural subacut

emisferic stâng, dată fiind absența unui plan dur în curtea victimei.

Sub aspectul

laturii obiective, a existat o acțiune de lovire a inculpatului T.G., care a avut

ca urmare moartea victimei, între această acțiune și rezultatul produs existând

legătură de cauzalitate, în sensul că fără activitatea inculpatului, moartea victimei

nu s-ar fi produs.

Pentru existenta

infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu este necesar, sub raport

obiectiv, ca activitatea făptuitorului să fi provocat singură moartea victimei,

ci este suficient a se constata că între această activitate și decesul victimei

există raport de cauzalitate, ceea ce este dovedit în cauză. Astfel, moartea victimei

s-a datorat comei cerebrale, consecința unui traumatism cranio - cerebral cu hematom

subdural subacut emisferic stâng și contuzie cerebrală, produs prin cădere de la

același nivel cu impact cranian de un plan dur, adică urmarea acțiunii ilicite a

inculpatului de lovire a victimei cu palma la nivelul capului, dezechilibrării,

lovirii acesteia de colțul unei mese (corp dur) și căderii. În consecință, fără

existența acțiunii inculpatului nu s-ar fi produs rezultatul letal.

Cât privește

latura subiectivă a infracțiunii, se apreciază a fi îndeplinită, inculpatul acționând

cu intenția de a lovi victima, iar urmarea mai gravă produsă - moartea victimei

- fiindu-i imputabilă inculpatului pe baza culpei. Cu alte cuvinte, inculpatul a

dorit să lovească victima, dar s-a produs moartea acesteia, rezultat pe care nu

1-a prevăzut, deși putea și trebuia să-1 prevadă.

În acest sens,

trebuie avută în vedere și împrejurarea că victima se afla în stare de ebrietate,

(fapt dovedit prin depozițiile inculpatului T.G. și prin foaia de observație a Spitalului

Clinic județean de Urgență Sf. Apostol Andrei, care atestă un etilism cronic), ceea

ce însemna că era o persoană vulnerabilă, nesigură, a cărei reacție era mult întârziată

în raport cu cea unei persoane care nu consumase alcool. Trebuie observat că acțiunea

inculpatului a fost de mare intensitate, atâta vreme cât urmarea loviturii primite

la nivelul capului, victima s-a dezechilibrat, s-a lovit cu capul de colțul mesei

și a căzut, leziunile traumatice suferite ducând în final la deces.

Nu în ultimul

rând, trebuie luată în considerare și conduita ulterioară a inculpatului, anume

că a lipsit victima de îngrijiri medicale timp de două zile (salvarea fiind sesizată

abia la 26 decembrie 2009) ascunzând martorului M.V. că se află în stare gravă în

locuința sa, ceea ce a împiedicat o intervenție rapidă a cadrelor medicale de specialitate.

Concluzionând

a fost dovedită vinovăția inculpatului T.G. în comiterea infracțiunii de lovituri

cauzatoare de moarte asupra victimei G.G. și constatând că decizia atacată este

legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 222/A din 5 octombrie

2011 a Curții de Apel Galați, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 222/A

din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 19 martie 2012.