ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 343/2011

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului probator,aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

a) Inculpatul I.P.A. zis „A.B.” recidivist, fiul lui A. și E., în baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa principală de 1 an închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani și în consecință în conformitate cu disp.art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea condamnării anterioare la pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 2312/2005 a Judecătoriei sector 5 București, iar restul rămas neexecutat de 534 zile a fost contopit cu pedeapsa în cauză, astfel încât în final i-a fost aplicată inculpatului I.P.A. pedeapsa rezultantă de executat de 534 zile închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a și b), C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsă complementară).

S-a făcut aplic.art. 71 și 64 lit. a) teza II-a și b), C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.P.A. reținerea pe o zi, de la 28 august 2008 la 29 august 2008.

b) Coinculpatul P.M. agent șef principal în cadrul Secției 20 Poliție, având atribuții de poliție judiciară, în baza art. 194 alin. (1) C. pen. rap.la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c), și 76 C. pen. la pedeapsa principală de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere potrivit art. 86

1

C. pen. pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni interval de timp în care inculpatul a fost obligat să se supună obligațiilor și măsurilor arătate în sentință.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata arătată i-a fost suspendată inculpatului amintit și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și b), C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada reținerii pe o zi de la 28 august 2008 la 29 august 2008.

În temeiul art. 15 C. proc. pen., s-a luat act că partea vătămată P.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Conform art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații în cauză către stat la plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Instanța a reținut în fapt că inculpații I.P.A. și P.M. prin acte complementare de amenințare exercitate în perioada 14 august 2008 - 25 august 2008 au constrâns partea vătămată P.F. să-și asume obligația de a da primului inculpat suma de 10.000 lei efectiv la momentul flagrantului în data de 28 august 2008 suma de 4.000 euro – din care s-a și remis în schimbul retragerii de către acesta din urmă a unei plângeri penale pentru săvârșirea unei infracțiuni de violență formulate împotriva celui constrâns și repartizată spre soluționare în exercitarea atribuțiilor oficiale de serviciu de lucrător de poliție judiciară celui de-al doilea inculpat, în următoarele împrejurări:

Între partea vătămată P.F., inculpatul I.P.A. și alte persoane rămase neidentificate, în seara zilei de 10 august 2008 într-un club din orașul Salonic, a avut loc o altercație fizică în cursul căreia inculpatul I.P.A. a fost înjunghiat cu un cuter în zona abdominală, necesitând intervenție chirurgicală în regim de urgență și spitalizare pe o perioadă de 2 zile în Republica Grecia.

Revenit a doua zi în România de teama represaliilor, în urma altercației amintite începând cu data de 14 august 2008, partea vătămată P.F., „ a început să primească telefoane de amenințare de la A.B. (inculpatul I.P.A.) zis D. din Chitila și alți prieteni ai acestora C.S.G., M.T., V.S. (...) cu acte de violență dacă nu le voi da suma de 10.000 euro”.

La data de 19 august 2008 inculpatul I.P.A. a sesizat secția 20 Poliție cu privire la împrejurarea că în data de 10 august 2008 în orașul Salonic – Grecia a fost înjunghiat în abdomen cu cuțitul de un cetățean român pe care îl cunoaște sub numele de B. și că din data de 17 august 2008 acesta îl amenință cu moartea prin telefon.

Conform afirmațiilor părții vătămate, la data de 25 august 2008 a fost contactat telefonic de inculpatul P.M. care i-a adus la cunoștință că este cercetat într-un dosar penal și că trebuie să se prezinte la sediul Secției 20 Poliție în vederea audierii. Cu același prilej, inculpatul îl informează că împotriva lui a fost depusă o plângere penală având ca obiect un incident petrecut în orașul Salonic, Grecia, ocazie cu care parte vătămată l-ar fi înjunghiat pe numitul „A.B." (inculpatul I.P.A.) și că există posibilitatea ca fapta pretins a fi săvârșită de partea vătămată să fie încadrată juridic în infracțiunea de tentativă de omor, ceea ce ar atrage cu siguranță aplicarea unei pedepse privative de libertate în cuantum de 7 ani.

Transcrierea acestei convorbiri confirmă afirmațiile părții vătămate.

Inculpatul P.M. îi aduce la cunoștință părții vătămate că există o plângere penală împotriva lui și îl invită la sediul Secției 20 Poliție pentru audieri. De remarcat că, fiind interogat sub acest aspect, inculpatul P. a declarat că a contactat-o telefonic pe partea vătămată pentru a o identifica, întrucât nu cunoștea decât porecla acesteia, însă, pe parcursul convorbirii, inculpatul nu o întreabă pe partea vătămată nici care este numele său, nici orice alte date de identificare. Inculpatul P. îi sugerează părții vătămate să accepte condițiile impuse de inculpatul I., întrucât împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

„A.S.P.P.: Nu e vorba de... nu e treaba mea sa știți! Treaba mea e să veniți față în față, vă împăcați, nu vă împăcați, nu e treaba mea! Dar dacă veniți împăcați se schimbă situația, deci nu vreți să vă împăcați, eu știu ce am de făcut ! P.F.: Stați liniștit! Dar dacă eu dau și banii, mă bagă și jos la pușcărie, eu ce fac? A.S.P.P.: Nu mă înțelegeți greșit! împăcarea părților înlătură răspunderea penală! Nu mai sunt probleme. Omul trebuie să depună, să-i iau o declarație că-și retrage plângerea, nu mai dorește continuarea cercetărilor și nu are nici o pretenție față de dumneavoastră.P.F.: Da! A.S.P.P.: Așa! Asta la împăcarea părților! P.F.: Da. A.S.P.P.: Deci nu, nu. Nu sunteți de acord la împăcarea părților, se începe urmărirea penală împotriva dumneavoastră pe tentativă de omor! P.F.: încadrarea la ce ar fi? A.S.P.P.: La tentativă de omor! Vă spun eu mâine, ieșim la o bere și vă spun, pentru o înțepătură i-a dat șapte ani jumătate! A avut dosar trimis de mine în Parchet! (.)"(.) A.S.P.P.: Nu am treabă cu băiatul eu! Eu am treaba cu matale! Mai mult, luați legătura și cu omul, puteți să veniți și împreună! Nu-i treaba mea asta! P.F.: Da. A.S.P.P.: Dar. Un sfat prietenesc! P.F.: Da. A.S.P.P.: Luați legătura cu el! P.F.: Pai, eu am luat legătura cu el și i-am spus că până mâine dimineață nu am cum să vin ! până am făcut rost de... A.S.P.P.: Luați legătura că.toți greșim și aste e! pe urmă ne pare rău! P.F.: Greșeala se plătește, știți și dumneavoastră cum e! Asta e ! Greșim, trebuie să plătim! A.S.P.P.: în funcție de zilele de îngrijire medicală, dacă medicul scrie pe certificatul medico-legal, scrie că i-a periclitat viața, asta e! Intră la tentativă de omor, sută la sută! P.F.: Asta știu că și eu am mai fost. A.S.P.P.: Eu vorbesc după carte! Nu vorbesc din filme, din amintiri! P.F.: Nu din amintiri! Vă înțeleg, domn' P. ! Că și eu am fost tăiat pe spate și asta e! Dacă trebuie să vin, trebuie să plătesc! Am dat cu cuțitul, trebuie să plătesc! I-am dat de frică, au sărit mai mulți. dacă nu mă feream îmi dădeau ei cu sabia! A.S.P.P.: Aoleo! P.F.: M-am ferit, mi-au dat una în cot."

În data de 27 august 2008, ora 15:23:59, partea vătămată îl contactează telefonic pe inculpatul I. și îl întreabă de ce nu-i răspunde inculpatul P. la telefon, întrucât anterior I. insistase ca partea vătămată să ia legătura cu „gaborul". într-adevăr, această convorbire a fost înregistrată cu mijloace proprii de către partea vătămată și pusă la dispoziția organelor de urmărire penală. Inculpatul I. insistă ca partea vătămată să vorbească cu agentul de poliție, „domnul Pope seu de la judiciar", urgent, întrucât acesta din urmă intenționează să plece în vacanță: „I.P.A.: (.) M-a sunat omul că pleacă. Și dacă pleacă s-a terminat! O să vezi tot, tot albul pe negru. Primește pe nevasta-ta, pe cine vrei tu, ca să te convingi! Omul vrea să plece în vacanță! Și mi-a zis „ A., daca plec în vacanță s-a terminat! Acesta merge mai departe și e înregistrată peste tot! Ajunge în părțile astea și eu trebuie să dau raportul!" Așa frățiorul meu, hai să facem și să fie bine!"

În data de 27 august  2008, ora 16.38.58 partea vătămată a fost invitată telefonic de inculpatul P. să se întâlnească „la el acasă în Militari".

În seara zilei de 27 august 2008, în jurul orei 19.35, partea vătămată se întâlnește cu inculpatul P. în cartierul Militari, lângă benzinăria A. Convorbirea purtată în mediul ambiental de părți cu acest prilej a fost interceptată și înregistrată. Inculpatul a avut o atitudine evident părtinitoare, prezentându-i părții vătămate consecințele refuzului acesteia de a plăti inculpatului I. suma cerută de acesta, 10.000 euro. Deși partea vătămată încerca să explice inculpatului că este nevinovat, că nu „l-a tăiat" cu cuțitul pe „A.B." în Salonic, autorul acestei infracțiuni fiind un cetățean albanez, inculpatul îi prezintă probele pe care inculpatul I. (persoana vătămată în cauza instrumentată de agentul de poliție P.M.) le-ar avea în susținerea acuzațiilor sale. De remarcat este faptul că în nici una dintre declarațiile consemnate de I.P.A. în fața agentului sef principal P.M. nu se face referire la vreun mijloc de probă.

Inculpatul P. îi prezintă părții vătămate cu același prilej avantajele împăcării părților, sugerându-i să accepte condițiile impuse de inculpatul I. și să plătească suma solicitată. De asemenea, inculpatul P. acceptă ca această plata să se facă în prezența sa, la sediul secției de poliție, în ziua următoare, la ora 09,00.

Deși în prima parte a conversației, inculpatul P. refuză să discute cu privire la suma de bani pe care inculpatul I. o pretinde părții vătămate, în cele din urmă acesta îl sfătuiește pe partea vătămată să plătească o parte din bani, promițându-i totodată că va obține o amânare de două săptămâni pentru restul sumei.

Începând cu data de 27 august 2008, ora 14,00, parchetul a autorizat, cu titlu provizoriu, pentru 48 ore, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și în mediul ambiental purtate de partea vătămată, iar începând cu ora 16,00 și interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpați. La data de 29 august 2008 Tribunalul București a dispus prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 708/A.I./2008 confirmarea măsurilor luate de parchet.

La data de 28 august 2008 organele de urmărire penală au organizat o acțiune de prindere în flagrant a celor doi inculpați, ce s-a desfășurat după întâlnirea dintre cele trei părți ce a avut loc într-un birou din sediul Secției 20 Poliție. Convorbirile purtate în mediul ambiental cu acest prilej au fost interceptate și înregistrate. Astfel, suma de 4.000 euro, pusă la dispoziția părții vătămate de către organele de anchetă a fost înmânată inculpatului I. în prezența inculpatului P., după care partea vătămată și inculpatul I. au negociat plata restului sumei pretinse (până la 10.000 euro) și data acestei plăți. Deși inculpatul P. a afirmat în mod repetat că pe el nu-l interesează banii a subliniat de mai multe ori că pe data de 5 septembrie 2008 I.M.L. București va elibera certificatul medico-legal si „atunci nu mai am putere în creion". Intenția inculpatului P. de a-l convinge pe partea vătămată să plătească restul sumei de bani este evidentă, acesta subliniind că până la data de 5 septembrie 2008, se ocupă el de dosar, dar după eliberarea certificatului medico legal care putea conține concluzia că leziunea suferită de inculpatul I. i-a pus viața în primejdie, fapta de săvârșirea căreia era acuzat partea vătămată va fi încadrată juridic în infracțiunea de tentativă de omor și pedeapsa cu închisoarea este inevitabilă. De asemenea, inculpatul P. s-a angajat ca, în eventualitatea în care partea vătămată acceptă plata sumei pretinse cu titlu de despăgubire, să ignore concluziile certificatului medico-legal, adică să propună o soluție de neîncepere a urmăririi penale, bazată pe împăcarea părților și nu să procedeze, conform prevederilor legale și îndatoririlor de serviciu, la corecta încadrarea a faptei și la o soluție întemeiată pe toate mijloacele de probă ale cauzei.

Fapta inculpatului P.M., agent șef principal în cadrul Secției 20 Poliție, de a-l constrânge prin amenințare pe partea vătămată P.F. să dea inculpatului I.P.A. suma de 10.000 euro a fost încadrată de instanță în dispozițiile art. 194 alin. (1) C. pen., raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului I.P.A. de a o constrânge pe partea vătămată P.F., prin amenințare cu acte de violență îndreptate împotriva sa și a familiei sale, în scopul obținerii sumei de 10.000 euro a fost încadrată de aceeași instanță în dispozițiile art. 194 alin. (1) C. pen. S-a reținut de asemenea că această din urmă infracțiune a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 2312/2005 a Judecătoriei Sector 5 București.

La individualizarea tratamentului sancționator au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat și în condiții privative de libertate de către inculpatul I.P.A. și chiar fără executarea pedepsei în cazul inculpatului P.M., în privința căruia s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București conf.art. 374 teza II-a C. proc. pen., a formulat motive scrise de apel vizând neegalitatea pedepsei complementare aplicate inculpatului P.M. în raport cu disp.art. 65 C. pen. [potrivit cărora „pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani”, în speță pedeapsa principală stabilită fiind sub limita legală amintită, respectiv 6 luni închisoare], netemeinicia pedepsei accesorii, în opinia parchetului impunându-se și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., [„dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii”], pedepsele mici, greșit individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 și 52 C. pen. aplicate ambilor inculpați în care sens s-a invocat și reținerea nejustificată de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în favoarea inculpatului P.M. [critici de nelegaligalitate și netemeinicie în raport cu care s-a solicitat în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea parțială pe latura penală a sentinței, iar în rejudecare aplicarea unor pedepse principale, complementare și accesorii legale și temeinice prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72, art. 64 și art. 71 C. pen.].

Inculpații I.P.A. și P.M., invocând inexistența faptei imputate au solicitat desființarea sentinței ca nelegală și netemeinică, iar în rejudecare prin reaprecierea probelor în acuzare, administrate în cauză, achitarea acestora în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Curtea, verificând decizia atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar în raportat de motivele invocate cât și sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății potrivit disp.art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a constatat următoarele:

A) Prima instanță a stabilit în mod corect pe paza probelor administrate, situația de fapt, făcând și o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de inculpați.

În cursul lunii august 2008, în orașul Salonic din Grecia, a avut loc o altercație între partea vătămată P.F., inculpatul I.P.A. și alte persoane rămase neidentificate, iar cu ocazia acestui incident inculpatul I. a fost înjunghiat cu un cuter în zona abdominală. Nu s-a stabilit până în prezent dacă autorul acestei agresiuni a fost partea vătămată P.F.

La data de 19 august 2008, inculpatul I.P.A. a sesizat Secția 20 Poliție cu privire la împrejurarea că în data de 11 august 2008 în orașul Salonic din Grecia fost înjunghiat în abdomen cu cuțitul de un cetățean român pe care îl cunoaște sub numele de B. și că din data de 17 august 2008, acesta îl amenință cu moartea prin telefon.

La data de 25 august 2008, partea vătămată P.F. a fost contactată telefonic de inculpatul P.M., acesta din urmă aducându-i la cunoștință că este cercetat într-un dosar penal și că trebuie să se prezinte la sediul Secției de poliție 20 în vederea audierii.

Inculpatul a informat pe partea vătămată că împotriva lui s-a depus o plângere penală având ca obiect un incident petrecut în orașul Salonic din Grecia, ocazie cu care partea vătămată l-ar fi înjunghiat pe numitul „A.B.”, respectiv inculpatul I.P.A., precum și faptul că există posibilitatea ca fapta pretins a fi săvârșită de partea vătămată să primească încadrarea juridică în infracțiunea de tentativă la omor, fapt ce ar atrage aplicarea unei pedepse privative de libertate în cuantum destul de mare.

Această discuție a fost interceptată, iar transcrierea acestei convorbiri se află la dosarul cauzei.

La dat de 27 august 2008, în jurul orelor 15,00 partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpatul I.P.A. și l-a întrebat de ce nu-i răspunde inculpatului P.M. la telefon.

Întrebarea părții vătămate s-a datorat faptului că anterior inculpatul I. a insistat ca partea vătămată să ia legătura cu „gaborul”, respectiv inculpatul P.M.

Convorbirea menționată mai sus a fost înregistrată cu mijloace proprii de către partea vătămată și pusă la dispoziția organelor de urmărire penală.

În cursul aceleiași zile, în jurul orelor 19,35 partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul P.M. în cartierul Militari, lângă benzinăria A., iar discuția purtată în mediul ambiental de părți a fost interceptată și înregistrată.

Inculpatul P. a prezentat părții vătămate consecința unui eventual refuz de a plăti inculpatului I. suma cerută de acesta, respectiv de 10.000 euro. Partea vătămată a încercat să explice inculpatului P. că nu el l-a tăiat cu cuțitul pe numitul „A.B.” în Salonic, că autorul acestei fapte este un cetățean albanez, dar inculpatul P. i-a prezentat probele pe care inculpatul I.P.A. – parte vătămată în cauza instrumentată de agentul de poliție P.M. – le-ar avea în susținerea acuzațiilor sale.

Totodată, inspectorul P.M. i-a prezentat părții vătămate avantajele pe care le prezintă împăcarea părților sugerându-i să accepte condițiile impuse de inculpatul I.P.A. și să plătească acestuia suma solicitată. Cu același prilej, inculpatul P.M. a acceptat ca plata sumei de bani să se facă în prezența sa la sediul secției de poliție, în ziua următoare la ora 9,00. În prima parte a conversației, inculpatul P.M. nu a făcut referire la cuantumul sumei de bani pe care inculpatul I. o pretindea de la partea vătămată, însă în cele din urmă o sfătuiește pe aceasta să plătească o parte din bani, promițându-i că va obține o amânare de două săptămâni pentru restul sumei.

Analizând convorbirea purtată între cei doi, apare ca evidentă atitudinea inculpatului P.M. de a-și concentra toate eforturile într-o singură direcție, aceea de a convinge pe partea vătămată P.F. să accepte condițiile impuse de inculpatul I., respectiv să plătească suma pretinsă de acesta în schimbul retragerii plângerii penale împotriva sa. Inculpatul P.M., în calitate de lucrător de poliție judiciară, desemnat de comandantul Secției 20 Poliție pentru soluționarea lucrărilor respective avea obligația de serviciu de a afla adevărul celor întâmplate la Salonic, de a lămuri cauza sub toate aspectele. Astfel, se impunea a se solicita Institutului de Medicină Legală examinarea inculpatului I. (persoană vătămată în dosarul respectiv) întrucât acesta prezenta o plagă înjunghiată în zona toracică. Pentru a se putea da o încadrare juridică corectă faptei petrecute la data de 11 august 2008 la Salonic sunt necesare constatările unui medic legist. Se observă că inculpatul P.M. nu a formulat nici o astfel de solicitare către I.M.L.

Este adevărat însă că inculpatul I. s-a prezentat din proprie inițiativă pentru examinarea medico – legală, însă cei doi inculpați au ales această modalitate în mod deliberat, evitând o adresă oficială emisă de Secția 20 Poliție. Motivul pentru care cei doi au ales să procedeze de această manieră a fost acela că, în situația în care partea vătămată P.F. ar fi acceptat să plătească suma pretinsă, certificatul medico-legal respectiv nu ar fi fost depus la dosar, iar inculpatul I.P.A. și-ar fi retras plângerea penală formulată. Într-adevăr, din moment ce actul medical nu era emis la solicitarea oficială a Secției 20 Poliție nu mai există pericolul ca fapta săvârșită de P.F. să fie încadrată în infracțiunea de tentativă la omor, astfel că acesta din urmă nu ar mai fi putut să fie constrâns să plătească suma de 10.000 euro cerută de inculpatul I.P.A.

Fapta inculpatului P.M., agent șef principal în cadrul Secției 20 Poliție de a-l constrânge prin amenințare pe partea vătămată P.F. să dea inculpatului I.P.A. suma de 10.000 euro întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000.

Constrângerea exercitată asupra părții vătămate constă în amenințarea cu schimbarea încadrării juridice a faptei pretins a fi fost săvârșite de acesta în tentativă de omor, ceea ce atrage drept consecință aplicarea unei pedepse cu închisoarea și într-un cuantum destul de mare. Modul de acțiune al inculpatului P.M. a lezat libertatea psihică a părții vătămate, a contribuit la crearea unei stări de temere atât lui cât și familiei sale, rezultat care s-a și produs, din moment ce partea vătămată a solicitat sprijinul organelor de urmărire penală.

Fapta inculpatului I.P.A. de a constrânge pe partea vătămată P.F., prin amenințare cu acte de violență îndreptate împotriva sa, a soției și copiilor acestuia, în scopul obținerii sumei de 10.000 euro întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen.

B) Individualizarea pedepsei – a statuat în continuare Curtea - trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și prin prisma nevoii de reeducare a făptuitorului. Procedând de această manieră, se realizează și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială. Pedeapsa poate fi coercitivă numai dacă se ține seama de persoana căreia i se aplică, de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.

În speță – a constatat Curtea în aplicarea principialității juridice sus-menționate - prima instanță a manifestat pre multă îngăduință față de cei doi inculpați, aplicând o pedeapsă de 6 luni închisoare inculpatului P.M. și dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestuia și o pedeapsă de 1 an închisoare inculpatului I.P.A.

Dincolo de pericolul social al unei infracțiuni de șantaj, nu se poate ignora că inculpatul P.M. avea calitatea de agent șef principal în cadrul Secției 20 Poliție, fiindu-i acordat maxim de încredere din partea societății.

De asemenea, nu se poate ignora faptul că inculpatul I.P.A. nu se află la prima încălcare a legii penale, el aflându-se în starea de recidivă post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. în raport de condamnarea de 4 ani și 3 luni pe care inculpatul a suferit-o prin Sentința penală nr. 2312 din 28 septembrie 2005 a Judecătoriei Sector 1 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 235 din 17 februarie a Curții de Apel București, secția I penală.

În raport de cele arătate, Curtea a constatat că nu există nici o justificare pentru a se aplica o pedeapsă atât de blândă cum este cea de 6 luni închisoare și de a se dispune suspendarea sub supraveghere a acesteia.

C) Este justificată urmând a fi menținută – a constatat însă Curtea - circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special.

D) În considerarea criteriilor legale și a constatărilor în fapt sus-menționate Curtea a apreciat că finalitatea din art. 52 C. pen. poate fi asigurată prin condamnarea inculpaților la pedepse de 3 și respectiv 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, situație juridică modificată ce atrage și aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen.

Totodată, inculpatului P.M. i se va aplica și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. referitoare la interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitatea de natura aceleia de care s-a servit la comiterea infracțiunii.

În consecință Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 107/ A din 13 mai 2009 în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen a admis apelul parchetului, a desființat în parte sentința, iar în rejudecare: (i) în baza art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. a) și 76 alin. (1) lit. b) C. pen, a condamnat pe inculpatul P.M. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b), C. pen., pe durata de 3 ani (pedeapsa complementară) dispunând executarea pedepsei principale prin privare de libertate într-un loc de deținere în condițiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c), C. pen., și respectiv (ii) în baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.P.A. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, stabilită și ca pedeapsă rezultantă în condițiile art. 61 C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II lit. b) și c), C. pen. pe durata de 3 ani, urmând ca exercitarea pedepsei principale să se facă ca și în primul caz într-un loc de detenție în condițiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c), C. pen., fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate (apelurile inculpaților I.P.A. și P.M. fiind respinse ca nefondate în conform cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen).

9

și 14 C. proc. pen., vizând interzicerea și a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. ca pedeapsă complementară în cazul inculpatului P.M. – și inculpații I.P.A. și P.M. - pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie circumscrise cazurilor de casare, prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 17 C. proc. pen., vizând în principal achitarea pentru inexistența faptei în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 C. proc. pen. și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în vederea exercitării dreptului la împăcare a părților potrivit art. 6 din C.E.D.O. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., și art. 193 alin. (3) C. proc. pen., în ceea ce privește primul inculpat, respectiv motivele de nelegalitate și netemeinicie circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen. vizând în principal achitarea pentru inexistența faptei în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen, iar în subsidiar menținerea condamnării la pedeapsa de 6 luni închisoare în condițiile art. 861 C. pen., dispusă prin sentință în ceea ce-l privește pe cel de-al doilea inculpat – sunt nefondate, urmând a fi respinse ca tare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Infracțiunea de șantaj în conformitate cu dispozițiile art. 194 C. pen., constă în „constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare să dea, să facă sau să ofere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi, un fals injust pentru sine ori pentru altul”.

Prin incriminarea șantajului în titlul II „infracțiuni contra persoanei” Capitolul II „ infracțiuni contra libertății persoanei”, legiuitorul a urmărit să ocrotească în principal relațiile sociale care privesc libertatea psihică a persoanei, ca drept personal de a impune altora obligația de a o respecta, iar în secundar sau adiacent relațiile sociale cu caracter patrimonial sau nepatrimonial care sunt periclitate sau bazate prin scopul ilicit urmărit de făptuitor de a obține un folos injust. Acțiunea de constrângere ce constituie latura obiectivă a șantajului se realizează prin violență sau amenințare. Amenințarea are un înțeles mai larg decât cel din art. 193 C. pen., deoarece textul incriminator nu limitează obiectul acesteia (o infracțiune sau o faptă păgubitoare) ceea ce înseamnă că se poate amenința cu orice altă faptă chiar licită. În acest sens și intenția specială de a șantaja ce constituie latura subiectivă a șantajului – indicată în cuprinsul textului incriminator prin sintagma „spre a dobândi un folos injust pentru sine sau pentru altul” – este îndeplinită potrivit legii amintite chiar dacă folosul este just, dacă făptuitorul a urmărit să-l dobândească în mod injust.

În speță, fapta inculpatului P.M., agent șef principal în cadrul Secției 20 Poliție de a-l constrânge prin amenințare pe partea vătămată P.F., să dea inculpatului I.P.A., suma de 10.000 euro întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, sub aspectul laturii materiale a infracțiunii, constrângerea exercitată asupra părții vătămate constă în amenințarea cu schimbarea încadrării juridice a faptei pretins a fi fost săvârșite de acesta în tentativă de omor, ceea ce ar atrage cu siguranță arestarea părții vătămate și executarea unei pedepse cu închisoarea. Urmarea imediată a infracțiunii este lezarea libertății psihice a părții vătămate, crearea unei stări de temere atât lui cât și familiei sale, rezultat periculos ce s-a produs, dovadă în acest sens fiind însăși împrejurarea că partea vătămată a solicitat sprijinul organelor de urmărire penală. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea periculoasă rezultă ex re.

Sub aspectul laturii subiective, fapta inculpatului P.M. a fost săvârșită cu intenție directă, calificată prin scop, acesta urmărind să îl determine pe partea vătămată să plătească suma pretinsă de inculpatul I. De asemenea, inculpatul cunoaște împrejurarea că modalitatea de dobândire a acestui folos pentru altul este injustă, pe de o parte pentru că obligarea la plata despăgubirilor materiale cât și cuantumul acestora nu pot fi dispuse decât de instanța de judecată, ca efect al administrării unor mijloace de probă și al unei condamnări sub aspectul infracțiunii judecate, iar pe de altă parte pentru că inculpatului P. i-a fost adusă la cunoștință posibilitatea ca partea vătămată să nu fi fost autorul acelei agresiuni.

Pentru reținerea acestei infracțiuni în sarcina inculpatului P. nu interesează mobilul acestuia, respectiv motivul pentru care acesta a luat rezoluția infracțională, nu interesează existența unei recompense materiale pentru inculpat, elementele constitutive ale șantajului fiind întrunite în cazul în care prin săvârșirea faptei se urmărește dobândirea în mod injust a unui folos doar pentru altul și nu și pentru sine.

Aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000 este atrasă de calitatea inculpatului de agent de poliție conform art. 1 din Legea nr. 78/2000 respectiv o persoană care exercită o funcție publică în cadrul unei instituțiilor publice.

Fapta inculpatului I.P.A. de a-l constrânge pe partea vătămată P.F. prin amenințare cu acte de violență îndreptate împotriva sa și a familiei sale, în scopul obținerii sumei de 10.000 euro întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 37 lit. a) C. pen.

Sub aspectul laturii materiale, constrângerea constă în amenințarea cu acte de violență și cu moartea îndreptate împotriva părții vătămate, a soției și copiilor acestuia. Urmarea socialmente periculoasă și legătura de cauzalitate se realizează în aceeași modalitate ca în cazul infracțiunii săvârșite de inculpatul P.

Intenția inculpatului este directă, calificată prin scop, acesta urmărind obținerea în mod injust unui folos material. Argumentele pentru care considerăm că modalitatea de dobândire a sumei de 10.000 euro este injustă au fost prezentate mai sus.

Pentru considerentele arătate în decizie, a căror repetare, se apreciază a nu mai fi necesară pedepsele principale, complemente și accesorii aplicate inculpaților – inclusiv executarea prin privare de libertate într-un loc de deținere a pedepselor principale cu închisoare în cuantum de 3 ani și respectiv 2 ani închisoare stabilite în apel – se află în deplină concordanță cu prevederile art. 72,64 și 71 C. pen., modificarea acestora nefiind justificată.

Ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații P.M. și I.P.A., menținându-se ca legală și temeinică decizia atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați inculpații-recurenți la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații P.M. și I.P.A. împotriva Deciziei penale nr. 107/ A din 13 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 1 februarie 2011.