ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 800/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă, reclamantul M.M. a solicitat Curții de Apel Brașov obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 București să dispună plata celei de-a doua tranșe a compensațiilor bănești stabilite prin Hotărârea nr. 16 din din 15 decembrie 2006 a Comisiei Județene Brașov de Aplicare a Legii nr. 290/2003, actualizate conform legii, sub sancțiunea plății unei penalități de 10 RON pentru fiecare zi de întârziere. Reclamantul a menționat că potrivit dispozițiilor art. 18(5) lit. c) din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1.120/2006, plata compensațiilor stabilite trebuia să se efectueze eșalonat în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, respectiv 40% în primul an și 60% în anul următor, dat fiind cuantumul compensațiilor. După înregistrarea cererii de plată, pârâta a dispus achitarea primei tranșe, 40% din suma compensațiilor, astfel că la data de 20 iulie 2007 s-a efectuat viramentul în contul bancar pus la dispoziție. Întrucât plata celei de a doua tranșe a compensațiilor, 60%, nu s-a făcut în termenul stabilit de lege, acesta fiind cu mult depășit, reclamantul a solicitat instituției pârâte, atât telefonic cât și în scris, să se conformeze, fără însă a primi vreun răspuns.

Drept urmare, la data de 30 septembrie 2009 a adresat o ultimă somație, la care pârâta a răspuns cu Adresa din din 23 octombrie 2009 că nu poate dispune plata celei de-a doua tranșe întrucât la dosar mai trebuie depuse documente care să ateste dovada proprietății bunurilor pentru care s-au stabilit despăgubirile, adică înscrisurile pe seama cărora s-a emis Hotărârea nr. 16 din din 15 decembrie 2006 a Comisiei Județene Brașov.

Prin Sentința civilă nr. 84/F din 22 aprilie 2010 Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea reclamantului M.M., a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 București să dispună plata celei de-a doua tranșe a compensațiilor bănești stabilite prin Hotărârea nr. 16 din din 15 decembrie 2006 a Comisiei Județene Brașov de Aplicare a Legii nr. 290/2003, actualizate conform legii, sub sancțiunea plății unei penalități de 10 RON pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la împlinirea termenului de 30 de zile după data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri judecătorești și, totodată, a obligat-o pe aceasta să plătească reclamantului suma de 3.500 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că din demersul de plată a primei tranșe a compensațiilor stabilite prin Hotărârea nr. 16/2006 emisă de Comisia Județeană Brașov de specialitate se desprinde concluzia, neinfirmată de pârâtă cu probe pertinente și concludente, că la momentul efectuării plății pentru prima tranșă, în luna iulie 2007, pârâta a verificat și validat întreaga documentație anexată hotărârii comisiei județene, astfel că hotărârea a intrat în circuitul civil, și-a produs efectele juridice prevăzute de lege, nu a fost contestată ori revocată de autoritatea publică abilitată de legea specială (Legea nr. 290/2003), fiind așadar aplicabile la starea de fapt din cauză prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Din interpretarea logică și sistematică a acestui text de lege rezultă că autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral poate revoca actul administrativ emis numai dacă acesta nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice. Raționamentul juridic este valabil pentru orice act administrativ unilateral, cu prerogativa logică a dreptului revocării actului pentru orice autoritate publică de pe verticală de deasupra autorității emitente, cum este cazul pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților față de Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003.

Instanța a constatat, în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, că este întemeiat și petitul referitor la obligarea instituției pârâte la plata unor penalități de 10 RON pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la împlinirea termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, ca sancțiune legală în cazul neplății celei de-a doua tranșe legal cerută de către reclamant și, pe cale de consecință, în temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 RON. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a apreciat că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.

Conform alin. (3) al articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. În plus, alin. (4) al aceluiași articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Alin. (5) din articolul în discuție precizează că hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1.120/2006, menționează faptul că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o competență exclusivă a tribunalului. Nu există nicio îndoială că, întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este reglementată de norme imperative. În litigiul de față suntem în prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri reactualizate, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.

Un argument în plus, în sensul celor reținute îl reprezintă și faptul că la data de 23 noiembrie 2009, în ședința plenului judecătorilor Secției contencios administrativ și fiscal a fost adoptată următoarea soluție de principiu pentru unificarea practicii: „acțiunile având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor acordate prin hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt de competența Tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal”.

Soluția adoptată a fost luată în vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ, de care instanța este datoare să țină seamă, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispozițiilor legale, prin înlăturarea divergențelor de jurisprudență (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cazul Beian împotriva României (nr. 1), § 39 - 40). În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și pe cale de consecință va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, împotriva Sentinței civile nr. 84/F din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.