ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2379/2006

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2771 din 8

decembrie 2003, Tribunalul Teleorman a admis în parte acțiunea reclamantei SC A.I.

SRL București și a obligat pe pârâtul F.A. să-i predea actele de proprietate în

original pentru suprafața de 113,7104 ha teren proprietate a reclamantei,

situat în extravilanul comunelor Conțești și Bragadiru și înscrise în C.F., să

prezinte situația globală la zi a operațiunilor de cadastru și carte funciară a

terenurilor achiziționate pentru reclamantă, să prezinte borderoul cu

identificarea vânzărilor de teren cumpărat pentru reclamantă, să prezinte și să

predea situația comasărilor terenurilor cumpărate până la concurența suprafeței

de 113,7104 ha, să predea reclamantei actele de proprietate în original

înscrise la C.F. pentru suprafața de 54.3534 ha situat în comunele Conțești –

Bragadiru, Teleorman.

Totodată, a fost respins, ca

nefondat, capătul de cerere privind plata de despăgubiri în sumă de 180.000.000

lei. De asemenea, a fost respinsă și cererea reconvențională formulată de pârât

pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei, cu obligarea acestuia

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.525.000 lei.

Curtea de apel București, prin

decizia civilă nr. 89 din 17 martie 2004, a admis apelul pârâtului F.A., a

anulat în parte sentința civilă de mai sus, în sensul că a respins excepția

lipsei calității procesuale active a pârâtului-reclamant și pe fond a respins

cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 3456 din 7

iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis

recursul pârâtului F.A., a modificat decizia civilă de mai sus, în sensul că a

fost admisă cererea reconvențională a acestuia și a fost obligată reclamanta la

plata sumei de 182.161.611 lei reprezentând comision și 8.122.000 lei

cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești, reclamanta SC A.I. SRL București a formulat o cerere de

revizuire, invocând ca temei legal art. 322 pct. 1, 2, 3 și 4 C. proc. civ.,

solicitând, în esență, modificarea acestei soluții și respingerea cererii

reconvenționale a pârâtului prin care greșit a fost obligată la plata sumei de

182.161.611 lei comision, care nu s-a aflat niciodată în ființă, dată-fiind

suprafața de teren intermediată, hotărârea întemeindu-se pe o expertiză care

este în totalitate falsă și nereală.

În legătură cu cererea de revizuire

de față, se rețin următoarele:

Potrivit art. 322 C. proc. civ.,

revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel, sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când

evocă fondul, se poate cere potrivit punctului 1: dacă dispozitivul hotărârii

cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; potrivit

punctului 2: dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu

s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

potrivit punctului 3: dacă obiectul pricinii nu se află în ființă; și potrivit

punctului 4: dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la

judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină

sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau

în urma judecății, ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru

exercitării funcției cu rea credință sau gravă neglijență în acea cauză.

Având în vedere aceste dispoziții

legale, se constată că în speță nu sunt întrunite nici una dintre situațiile

prevăzute mai sus pentru a se putea solicita revizuirea hotărârii atacate

pronunțate în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție care a  evocat fondul

cauzei.

De altfel, chiar revizuienta nu mai

stăruie în susținerile orale asupra motivelor prevăzute de punctele 1, 2, 3 ale

art. 322 C. proc. civ., invocate în scris, solicitând în mod expres examinarea

motivului indicat la punctul 4 al dispoziției legale privind revizuirea.

În acest caz, trebuie reținut că

nici acest motiv nu poate fi primit, deși revizuienta consideră  că hotărârea

atacată s-a fundamentat pe o expertiză apreciată ca fiind falsă și pe tabelul

borderou pe care le-a atacat făcând numeroase plângeri penale.

Cum în cauză, nici în această

situație nu s-au făcut dovezi concludente privind îndeplinirea condițiilor

legale privind declararea înscrisurilor ca fiind false, revizuirea hotărârii

atacate nu poate fi cerută nici pentru această situație.

În consecință, cererea de revizuire

formulată în temeiul art. 322 pct. 1, 2, 3 și 4 C. proc. civ., se privește ca

nefondată și va fi respinsă ca atare.

Având în vedere această situație,

potrivit art. 274 C. proc. civ., revizuienta va fi obligată la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de

revizuire formulată de SC A.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 345 din 7

iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Obligă pe revizuientă la plata sumei

de 500 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatului F.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie

2006.