ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6615/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6615/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra cauzei civile de față reține următoarele.

Prin

cererea înregistrată la data de 04 februarie 2009, pe rolul Tribunalului

București, secția a III-a civilă, reclamanta SC V.I. SRL a solicitat instanței,

în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL să se constate ca pârâta a încălcat

dreptul exclusiv al reclamantei de a utiliza desenul sau modelul industrial

protejat prin certificatul de înregistrare din 2008; obligarea pârâtei la

încetarea imediată a activităților de reproducere, fabricare, comercializare

ori oferirea spre vânzare, punerea pe piață, importul, exportul sau folosirea

unui produs în care desenul sau modelul este încorporat ori la care acesta se

aplică sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri; cu plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, legal timbrată,

reclamanta a arătat că este titulara certificatului din 21 ianuarie 2008, acordat

în temeiul Legii nr. 129/1992, privind protecția desenelor și modelelor industriale,

republicată în temeiul Legii nr. 289/2007, pentru depozitul din 13 octombrie 2006,

cu denumirea „Plăci numere de înregistrare", având ca obiect 3 placi purtând

clasificarea internațională 20-03, conform Aranjamentului de la Locarno, DM fiind

publicat în BOPI secțiunea DMI nr. 1/2007.

Reclamanta a arătat că este o societate

cu capital român, înființată în 1994 și specializată în producția elementelor de

siguranță și semnalizare în domeniul transporturilor, politica sa fiind axată pe

asigurarea celor mai înalte standarde pentru produsele sale: indicatoare reflectorizante

pentru traficul rutier, feroviar, aerian și naval, indicatoare de orientare urbană,

pentru semnalizarea lucrărilor ce afectează traficul rutier etc. La data de 16

septembrie 2008, Primăria sectorului 2 a postat pe site-ul

www.e-licitatie.ro

o invitație de participare la atribuirea

unui contract de furnizare de certificate de înregistrare și plăcuțe numere de înregistrare

mopede. Reclamanta a depus oferta, însoțită de documentația de participare, conform

O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, pârâta

SC S.I. SRL depunând de asemenea ofertă. Autoritatea contractantă, Primăria sectorului

2 a deschis ofertele în data de 24 septembrie 2008, ocazie cu care, arată reclamanta,

a constatat că aceasta a ofertat plăcuțe numere de înregistrare mopede sub forma

DMI protejat prin certificatul său acordat conform legii privind protecția DMI,

pârâta făcând astfel public că produce și comercializează astfel de produse.

Reclamanta a invocat dispozițiile art.

30 din legea DMI, privind dreptul exclusiv al titularului DM de a utiliza modelul

industrial și de a împiedica utilizarea de alte persoane, fără consimțământul său,

precum și dreptul de a interzice terților să efectueze actele de reproducere, fabricare,

comercializare sau oferire spre vânzare, punere pe piață, import, export etc, arătând

că a notificat pârâta în sensul încetării actelor incriminate de lege, dar aceasta

nu a răspuns.

Reclamanta a invocat și disp. art. 50 și

52 din aceeași lege, privind descrierea infracțiunilor de însușire fără drept a

calității de autor a DM și, respectiv, contrafacere, pârâta încălcând dreptul exclusiv

al reclamantei de a utiliza DM protejat.

Pârâta SC S.I. SRL prin întâmpinare a solicitat

respingerea acțiunii, arătând că a participat la o ofertare publică la data de 16

septembrie 2008, anunțată de Primăria sectorului 2, iar la elaborarea modelului

pentru produsul „placa cu numere de înregistrare pentru mopede", model cerut

pentru participarea la ofertare, pârâta a respectat întocmai cerințele tehnice,

modalitățile stricte de fabricare și desenul produsului, prezentate, detaliat în

caietul de sarcini elaborat de autoritatea contractantă, Primăria sectorului 2.

Prin sentința civilă nr. 761 din 29

mai 2009 Tribunalul București, secția a III- a civilă, a respins ca neîntemeiate

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și acțiunea.

Curtea de Apel București, secția a

IX-

a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamantă, prin decizia

nr. 14A din 19 ianuarie 2010 a respins calea de atac ca nefondată, pentru motivele

ce urmează.

În speță, s-a pus problema dacă prin simpla

participare la o licitație publică și formularea ofertei conform modelului pentru

produsul „placa cu numere de înregistrare pentru mopede", în baza cerințelor

tehnice, modalităților stricte de fabricare și desenului produsului, prezentate

detaliat în caietul de sarcini elaborat de autoritatea contractantă, Primăria Sectorului

2, pe baza Hotărârii C.G.M.B. nr. 199 din 13 septembrie 2007 privind înregistrarea

vehiculelor pentru care nu există obligativitatea înmatriculării, se poate considera

că sunt îndeplinite condițiile art. 30 Legea nr. 129/1992, în special oferirea spre

vânzare.

Reclamanta a participat la aceeași licitație

având reprezentarea faptului că în caietul de sarcini este prezentat un model pretins

asemănător cu cel înregistrat de ea, și a înștiințat-o pe pârâtă despre pretinsul

său drept exclusiv de-abia după ce acesta a fost declarată câștigătoare, folosindu-și

astfel modelul înregistrat, dreptul exclusiv, în mod neloial, în scopul înlăturării

competitorilor.

Se apreciază că o astfel de participare

la o licitație publică nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi considerată

oferire spre vânzare a unui produs în care desenul sau modelul este incorporat ori

la care acesta se aplică, decât dacă după ce a fost declarată câștigătoare pârâta,

aceasta ar fi trecut la executarea contractului, ceea ce nu s-a întâmplat în speță,

pârâta înțelegând să depună în data de 17 noiembrie 2008 la sediul Primăriei sector

2 o adresă prin care a anunțat imposibilitatea de a semna „Contractul de furnizare

produse" deși oferta sa fusese declarată câștigătoare, după ce a luat act de

înștiințarea SC V.I. SRL.

A fost reținut nefondat și motivul de apel

prin care se susține recunoașterea de către intimata-pârâtă a faptei ilicite imputate,

având în vedere că mărturisirea se poate obține cu ajutorul interogatoriului, administrat

conform art. 281 și următoarele C. proc. civ., iar nu din interpretarea unor acte

sau fapte ale părții. Astfel, nu se poate imputa primei instanțe că nu a reținut

o mărturisire care nu există în realitate.

Faptul că pârâta a înțeles să depună în

data de 17 noiembrie 2008 la sediul Primăriei sector 2 o adresă prin care a anunțat

imposibilitatea de a semna „Contractul de furnizare produse" deși oferta sa

fusese declarată câștigătoare, după ce a luat act de înștiințarea SC V.I. SRL, din

dorința de a evita un litigiu, nu reprezintă o mărturisire, ci o atitudine prevăzătoare,

în vederea preîntâmpinării unor pagube viitoare, în cazul în care reclamantul ar

obține câștig de cauză într-un eventual proces. Astfel, nu sunt îndeplinite condițiile

art. 1204, potrivit căruia "se poate opune unei părți mărturisirea ce a făcut

sau înaintea începerii judecății, sau în cursul judecății".

Recunoașterea posibiRON identități dintre

între modelele înregistrate de recurenta reclamantă și modelele prevăzute în anexele

actelor normative obligatorii menționate, respectiv caietul de sarcini întocmit

conform Hotărârii C.C.M.B. nr. 199 din 13 septembrie 2007, nu echivalează cu recunoașterea

săvârșirii faptei ilicite invocate prin prezenta acțiune, care are ca obiect constatarea

faptului încălcării de către pârâtă a dreptului exclusiv al reclamantei de a utiliza

desenul sau modelul industrial protejat prin certificatul de înregistrare din

21 ianuarie 2008 și obligarea pârâtei la încetarea imediată a activităților de reproducere,

fabricare, comercializare ori oferirea spre vânzare, punerea pe piață, importul,

exportul sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul este încorporat ori

la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri.

Faptul că pe pagina de internet firma pârâtă

susține că este „specializată în producția și comercializarea diverselor indicatoare

(panouri) de securitatea muncii și a numerelor de înmatriculare. Din anul 2007 societatea

deține certificarea iso 9001, fapt ce ne permite să participăm la numeroase licitații

din țară.", nu înseamnă că încalcă dreptul la desen și model industrial al

reclamantei.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) Legea

nr. 129/1992 prin desen sau model se înțelege aspectul exterior al unui produs sau

al unei părți a acestuia, redat în două sau trei dimensiuni, rezultat din combinația

dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură

și/sau materiale ale produsului în sine și/sau ornamentația acestuia, iar conform

art. 6 alin. (1) obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie

un desen sau model, în sensul art. 2, este nou și are un caracter individual. Astfel,

se presupune că reclamanta are un drept exclusiv asupra unui desen sau model nou

și care are un caracter individual, iar nu pentru o întreagă clasă de produse a

numerelor de înmatriculare.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la dispozițiile

art. 30 Legea nr. 129/1992 și art. 3 alin. (1) O.U.G. nr. 34/2006.

Decizia are la bază defectuoasa interpretare

a termenului de: ofertă spre vânzare, acceptarea ofertei, încheierea contractului

și executarea acestuia.

Intimata a oferit spre vânzare modelul

industrial protejat, iar autoritatea contractantă a acceptat oferta întrucât avea

cel mai bun preț, urmând ca ulterior să se încheie contractul, în sprijinul celor

arătate fiind și dispozițiile art. 3 lit. q) și r) O.U.G. nr. 34/2006.

Instanța mai arată în motivare că în cadrul

procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 oferta are un alt obiect decât oferta

de vânzare prevăzută de art. 30 Legea nr. 129/1992, fără a lămuri care este acela

și de ce actul efectuat de intimată nu este o ofertă de vânzare.

A fost greșit apreciată împrejurarea că

prezentarea la o licitație publică cu un produs contrafăcut nu reprezintă o încălcare

a Legii nr. 129/1992.

Instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile

art. 294 C. proc. civ., atunci când a refuzat să ia în considerare o probă depusă

la dosar și anume dovada că intimata oferă și comercializează acest tip de produse,

omițând că a fost învestită cu judecarea unei acțiuni în contrafacere și că raportarea

numai la momentul licitației este greșită.

Reclamanta a fost prejudiciată prin declararea

ofertei societății pârâte ca fiind câștigătoare.

Faptul că există identitate între modelele

înregistrate la O.S.I.M. și actele normative imperative ale C.G.M.B. nu impietează

asupra dreptului societății reclamante deoarece hotărârea G.G.M.B. nu o privește

pe reclamantă deoarece dreptul acesteia este protejat cu începere de la 13

octombrie 2006, iar hotărârea C.G.M.B. este din 13 septembrie 2007.

Titularul dreptului este singurul în măsură

să decidă când și cum își exercită dreptul așa încât este de neînțeles de ce instanța

de apel nu reține culpa pârâtei.

Argumentul instanței înseamnă că pârâta

era ținută să respecte modelele prevăzute în anexele actelor normative este incorect

deoarece trebuia să nu se prezinte la licitație cu un model al cărui autor este

altă persoană.

Atașat recursului au fost depuse o serie

de printări de pe internet referitoare la activitatea societății intimate.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma

criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a temeiurilor de drept aplicabile

cauzei, reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Reclamanta este titulara drepturilor exclusive

pentru modelele industriale, conform certificatului de înregistrare a modelului

din 21 ianuarie 2008, reprezentând trei plăcuțe de numere de înregistrare destinate

autovehiculelor care nu se află înscrise în circulație, dar care se află în evidența

consiliilor locale, depozitul reglementar fiind constituit la 13 septembrie 2007.

Cele trei modele industriale sunt identice

descrierii din Hotărârea C.G.M.B. nr. 199 din 13 septembrie 2007: plăcuțele de înregistrare

sunt de culoare galbenă reflectorizantă, având în stânga stema (municipiului București),

urmată de numărul de înregistrare, ambele de culoare neagră; plăcuțele sunt din

aluminiu cu grosimea de 1 mm, având conturul și cifrele în relief, cifrele având

forma și dimensiunile în conformitate cu art. 23.2 din SR ISO 13078; pentru mopede,

forma și dimensiunile plăcuțelor cu numărul de înregistrare fiind prevăzute în figura

nr. 3.

Situația de fapt mai sus descrisă nu este

contestată de recurentă, astfel cum rezultă din chiar conținutul criticilor formulate.

Cererea formulată de reclamantă este o

acțiune în contrafacere raportată la conduita comercială a pârâtei anterior învestirii

instanței de judecată, circumstanțiat, așa cum rezultă din motivarea dată demersului

judiciar, licitației publice organizată de Primăria sectorului 2 București pentru

achiziție publică a acestui tip de plăcuță de identificare.

Drept urmare, față de limitele învestirii,

cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cărora judecătorii

hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, instanța de apel nu a

extins cercetările și pentru alte situații de fapt invocate de reclamantă pentru

prima dată în apel, așa încât dispozițiile art. 294 C. proc. civ. au fost pe deplin

respectate.

Printre argumentele recurentei referitoare

la încălcarea dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. se află și neluarea în considerare

a probatoriilor administrate în apel concretizate în informațiile aflate pe internet

cu privire la activitatea pârâtei-intimate, argumente ce nu pot fi cercetate în

recurs față de dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ..

Deciziile pronunțate în apel pot fi cercetate

în etapa procesuală a recursului doar pentru aspecte de nelegalitate și nu pentru

aspecte de netemeinicie cum sunt cele referitoare la analizarea probatoriului.

Un alt motiv de nelegalitate invocat se

referă la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 30 din lege, referitoare

la acțiunea în contrafacere.

Prin contrafacere în cazul particular al

desenelor și modelelor industriale, se înțelege reproducerea originalului în mod

fraudulos, fără acordul titularului dreptului acestora și prezentarea lui ca autentică,

în scopul fabricării de produse cu aspect identic.

În cauza de față, reclamanta nu a dovedit

intenția de fraudă a paratei.

Circumstanțele de fapt reținute de ambele

instanțe de fond și necontestate, exclud ideea de fraudare a drepturilor protejate

de CDMI deținut de recurentă.

Aceasta nu a devoalat pe parcursul derulării

licitației faptul că este titulara dreptului de proprietate industrială a modelului

înscris în caietul de sarcini, cu toate că bunele practici comerciale ar fi obligat-o

la aceasta.

Parata nu a făcut decât să respecte termeni

înscriși în caietul de sarcini, fără intenția de a prezenta oferta sa în mod fraudulos,

în sensul art. 30 Legea nr. 192/1992 privind protecția desenelor și modelelor, republicată

în baza Legii nr. 289/2007.

Simpla participare la o licitație publică,

cu respectarea standardelor prevăzute în caietul de sarcini nu reprezintă ofertă

de vânzare frauduloasă, de prezentare ca originale a produselor lor în detrimentul

firmei concurente, câtă vreme dreptul exclusiv de exploatare al reclamantei asupra

modelului a fost opus abia la momentul când pârâta a câștigat licitația.

Drept urmare reținerea instanței de apel

că nu sunt întrunite condițiile art. 30 Legea nr. 192/1992 este corectă.

Recurenta invocă și faptul că instanța

nu a motivat în concret care este distincția dintre oferta prevăzută de O.U.G.

nr. 34/2006 și oferta de vânzare prevăzută de art. 30 din legea speciala.

Critica este corectă, dar nu conduce la

modificarea soluției căci rezolvarea este conformă legii, întrucât așa cum s-a arătat,

intenția de fraudă a pârâtei nu rezultă din niciunul din actele săvârșite cu ocazia

participării la procedura privind atribuirea contractului de achiziție publică privind

certificate de înregistrare și plăcuțe de numere de înregistrare manopede imprimante

falsificabile și plăci de aluminiu.

Înalta Curte, pentru argumentele ce preced,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

Recurenta va fio obligată la plata cheltuielilor

de judecată efectuate de pârâtă în această etapă procesuală, față de dispozițiile

art. 274 C. proc. civ., în cuantum de 5000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta SC V.I. SRL împotriva deciziei civile nr. 14A din 19 ianuarie 2010

a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Obligă

recurenta reclamantă la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată către intimata

pârâtă SC S.I. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2010.