ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2328/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

A. Prin încheierea de

ședință din 30 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,

pronunțată în dosarul nr. 689/33/2011, în baza art. 300/1 alin. (3) C. proc.

pen. rap. la art. 160/b C. proc. pen. s-a constat legalitatea și temeinicia

măsurii arestării preventive luată față de inculpatul S.A.C. și s-a menținut

măsura arestării preventive dispusă față de acesta; s-au respins cererile de

revocare a măsurii arestării preventive, precum și de înlocuire a măsurii

arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara,

formulate de către inculpat.

Instanța investită cu

soluționarea fondului cauzei a constatat că, în raport cu art. 5 din CEDO și

art. 23 din Constituția României, măsura arestării unei persoane se poate

dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau

există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi

infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordini publice, a drepturilor și

libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Raportat la aceste condiții, arestarea preventivă a inculpatului S.A.C. se

circumscrie dispozițiilor art. 143, adică există indicii și probe că acesta a

săvârșit o faptă prevăzute de legea penală, fundamentată pe declarațiile

denunțătoarelor, pe declarațiile inculpatului, procesul - verbal de constatare

a flagrantului din data de 2 mai 2011 și anexa la procesul - verbal, planșe

fotografică declarațiile martorilor, sentința penală nr. 5/P.I./2011 a Curții

de Apel Oradea, notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate.

Instanța fondului a

reținut că subzistă și în prezent condițiile reglementate de art. 148 lit. f) C.

proc. pen., astfel că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul

prevede pedepse ale închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate

ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și

gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială

negativă produsă în comunitate raportat și la persoana inculpatului care, în

virtutea profesiei pe care o îndeplinea - cea de avocat - avea obligația de a

asigura respectarea legii și de a preveni comiterea infracțiunilor, tocmai

printr-o asigurare a asistenței juridice corespunzătoare și în limitele

conferite de dispozițiile legale.

Pe de altă parte, măsura arestării a fost luată

față de inculpat în urmă

cu 30 de zile, perioadă în care nu poate fi

apreciat că pericolul social a fost diminuat, iar finalizarea urmăririi penale

constituie doar o fază a procesului

și nu

implică automat revocarea măsurii arestării preventive.

Ca atare, prima instanță, procedând în baza art. 300/1

alin. (3) C. proc. pen.

la verificarea legalității și temeiniciei

măsurii arestării preventive a inculpatului și întrucât nu a intervenit nici o

schimbare care ar putea să justifice revocarea măsurii arestării preventive și

punerea în libertate a acestuia, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive luată față de inculpat, măsură pe care a menținut-o.

B. Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul S.A.C., solicitând, prin intermediul

apărătorului desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive și

judecarea în stare de libertate, întrucât temeiurile avute inițial în vedere nu

mai subzistă, iar până la soluționarea definitivă a cauzei beneficiază de

prezumția de nevinovăție.

Examinând încheierea

atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.

Inculpatul S.A.C. a fost arestat preventiv la

data

de 03 mai 2011 în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., iar prin

rechizitoriul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE -

DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL CLUJ din data de 23 mai

2011, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

constând în esență în aceea că, în perioada februarie - aprilie 2011, a pretins

de la denunțătoarele M.D.C. și D.E. suma totală de 10.000 Euro, sumă pe care a

primit-o efectiv la data de 2 mai 2011, pentru ca prin influența de care se

prevala că se bucură asupra magistraților de la Î.C.C.J., să obțină soților

denunțătoarelor pronunțarea unei soluții favorabile în dosarul penal nr.

1945/1/2011 în care aceștia sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni de

crimă organizată.

ÎNALTA CURTE constată

că, astfel cum în mod just a reținut și Curtea de Apel Cluj, temeiurile care au

determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a

inculpatului nu au încetat să existe. Față de gravitatea faptelor, de

împrejurările în care au fost comise, de importanța valorilor sociale lezate,

precum și impactul negativ pe care l-ar avea asupra colectivității lipsa unei

reacții ferme a autorităților judiciare

față

de persoanele care săvârșesc acest gen de fapte, în mod corect, prima

instanță

a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C.

proc. pen. și art. 5 alin. (1) din CEDO - Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, în sensul că lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă o amenințare efectivă pentru ordinea publică, iar

temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat.

În consecință,

pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, urmează a fi

respins ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A.C. împotriva încheierii de

ședință din 30 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,

pronunțată în dosarul nr. 689/33/2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 iunie 2011.